Withdrawal of execution challenge resolving discrepancy in deduction of pretrial detention days from foreign imprisonment sentence

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis cererea, iar în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost lămurit dispozitivul sentinţei penale 82/P/11.08.2021 a Curţii de Apel Constanţa prin neapelare la 04.10.2021, în sensul că s-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată condamnatului A., perioada executată de la data de 05.02.2021 la zi, un număr de 306 zile arest preventive şi un număr de 106 zile (perioadă deja executată din totalul pedepsei privative de libertate), conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut că, la data de 17.01.2022, s-a înregistrat cererea formulată de Penitenciarul Bucureşti - Rahova, prin care se solicita clarificarea sentinţei penale nr. 82/11.08.2021 a Curţii de Apel Constanţa privind zile ce urmează a fi deduse din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, având în vedere că din conţinutul hotărârii rezultă că pedeapsa urmează să expire la data de 29.04.2023, iar din calculele penitenciarului pedeapsa ar expira la data de 12.08.2023.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 82/P/11.08.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 162 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa penală din data de 15.10.2020 pronunţată de Tribunalul Regional Nurnberg- Furth - Germania, în dosarul nr. x (definitivă la data de 23.10.2020), prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni (1.275 zile închisoare) şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în prezent aflată în stare de detenţie pe teritoriul Germaniei, într-un penitenciar pe teritoriul României, în vederea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Totodată, s-a dispus executarea în România, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în grup infracţional organizat prevăzute de art. 242 alin. (1) din C. pen. german, art. 243 alin. (1) fraza 2 nr. 3 din C. pen. german, art. 244 a alin. (1) din C. pen. german, art. 303 din C. pen. german, art. 303 c din C. pen. german, art. 52 din C. pen. german şi art. 53 din C. pen. german, fapte incriminate de legea română drept infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen. şi furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului A. perioada executată de la data de 05.02.2021 la zi şi un număr de 358 zile de arest preventiv.

Iniţial cauza a fost înregistrată ca fiind îndreptare eroare materială, însă în şedinţa publică din 25.01.2022 s-a dispus recalificarea cauzei ca fiind contestaţie la executare-lămurire dispozitiv.

Potrivit art. 598 din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Analizând motivele pentru care a fost formulată cererea, s-a apreciat că aceasta se încadrează în dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., existând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, având în vedere că, deşi în considerentele sentinţei penale nr. 82/P/11.08.2021 s-a precizat că numitul A. a fost arestat preventiv din data de 31.10.2019, astfel că durata totală a privării de libertate calculată până la data de 05.02.2021 însumează 471 zile, dintre care 106 zile reprezintă perioada deja executată din totalul pedepsei privative de libertate, iar 358 zile, durata în care sus-numitul s-a aflat în arest preventiv, respectiv de la data de 31.10.2019 la data de 23.10.2020 (data rămânerii definitive a sentinţei care se execută), date care se coroborează şi cu susţinerea ţării solicitante în ceea ce priveşte data la care ar urma să expire executarea pedepsei, respectiv 29.04.2023 (dosar nr. x/2021), instanţa a dedus în final numai cele 358 zile, fără a reţine şi cele 106 zile despre care a menţionat în motivare.

Împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie numitul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2021, fiind stabilit termen la data de 30 martie 2022.

În şedinţa din data de 30 martie 2022, contestatorul A. a declarat că îşi retrage contestaţia.

Potrivit art. 415 din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea apelului, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul formulat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Interpretarea ubi idem raţio idem soluţio conduce la recunoaşterea principiului disponibilităţii în materia cererilor ori căilor de atac formulate de părţi ce au aptitudinea procesuală de a genera o cauză (un cadru procesual).

Principiul disponibilităţii, reglementat expres în materia căii ordinare de atac, nu poate fi negat cererilor ori căilor de atac exercitate de părţi. Astfel, instituţiile procesuale ori mixte recunosc exerciţiul principiului menţionat în materia plângerilor prealabile, împăcării părţilor, continuării procesului penal, ş. a., iar jurisprudenţa constantă atestă soluţiile (ÎCCJ, secţia penală, Decizia nr. 326/2020, Decizia nr. 987/2021, Decizia nr. 948/2021, Decizia nr. 454/RC/2021, Decizia nr. 829/2021, Decizia nr. 780/2021, Decizia nr. 719/2021, Decizia nr. 275/2021, sentinţa nr. 128/2021, s.a., www.x.ro).

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestaţiei (la titlu) formulate împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este un act de dispoziţie, ce, odată exercitat, duce la închiderea cadrului procesual declanşat prin sesizarea petentului, părţii.

Înalta Curte, văzând pe de o parte, declaraţia contestatorului, în sensul retragerii contestaţiei exercitate, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, (partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor), urmează să ia act de poziţia părţii.

Aşadar, dând eficienţă principiului disponibilităţii şi dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instanţa va lua act de retragerea căii de atac.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.

Procesat de GGC - LM