Jurisdictional conflict over appeal against compulsory execution: application of debtor’s domicile rule to determine competent court amidst multiple debtors

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.07.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a chemat în judecată pe intimata A., solicitând instanţei admiterea cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 398/E/2019 al B., până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x din 12.06.2020 şi a încheierii de numire a expertului din 25.03.2020 emise de B. în dosarul de executare nr. 398/E/2019, anularea executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 283 din 29.01.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8150 din 15 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi că executarea silită împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie la executare a fost demarată la solicitarea creditoarei A. împotriva debitorilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor-Oradea, Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 63/2008 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/2009-R a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea din 19.12.2019 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2008

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alţii având sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea nr. 283 din 29.01.2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere, totodată, dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora alegerea instanţei în situaţia în care mai multe instanţe sunt deopotrivă competente aparţine titularului cererii de încuviinţare a executării silite în cadrul fazei de executare, adică executorului judecătoresc, acesta înaintând solicitarea creditoarei de executare silită către una dintre instanţele competente, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare revine Judecătoriei Oradea, care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 933 din 19 februarie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite şi a contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului. Astfel, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionarea a contestaţiei la executare şi a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Judecătoria Oradea a apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la "instanţa care a încuviinţat executarea silită", unicul criteriu fiind, aşa cum s-a subliniat deja, "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispoziţiile legale nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă "şi-a câştigat competenţa" de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite. Un exemplu relevant în acest sens ar fi situaţia în care executarea silită ar fi fost încuviinţată de către o instanţă necompetentă teritorial, iar, conform interpretării că instanţa care a încuviinţat executarea silită a devenit competentă să judece şi contestaţia la executare, contestaţia prin care debitorul invocă acest motiv de nelegalitate a executării silite demarate împotriva sa ar trebui introdusă deci la instanţa ce a încuviinţat executarea, deşi necompetentă teritorial prin raportare la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

În consecinţă, constatând că în speţa de faţă contestatorul-debitor este Ministerul Finanţelor Publice, care îşi are sediul în Bucureşti, Bd. x, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, în mod corect a introdus contestatorul prezenta contestaţie la Judecătoria Sector 5, această instanţă fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privinţa căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., prin care s-a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 398/E/2019 al B., până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x din 12.06.2020 şi a încheierii de numire a expertului din 25.03.2020 emise de B. în dosarul de executare nr. 398/E/2019, anularea executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 283 din 29.01.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanţa s-a pronunţat în acest sens, ea devine competentă să soluţioneze inclusiv contestaţiile la executare, în condiţiile în care se constată existenţa unei norme de competenţă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice este în Bucureşti.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Cluj şi Curtea de Apel Oradea), rezultă că, în speţă, creditoarea are calitatea de judecător la Tribunalul Bihor.

Acest aspect ar fi putut atrage incidenţa art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Însă, în situaţia de faţă, contestatorul nu a înţeles să invoce aceste dispoziţii legale, ci a optat pentru sesizarea instanţei de la sediul său.

Reţinând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. defineşte instanţa de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare revine, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind prima instanţă competentă sesizată de contestator.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.