Revision granted for conflicting judgments; annulled decision and case remanded for rehearing of appeal on EU funding recovery.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 25.10.2016 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. - persoană fizică autorizată a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

- anularea Deciziei nr. 25718/21.09.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate de PFA A. înregistrată la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/22.08.2016 ca nelegală;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 01.08.2016 privind proiectul "Dezvoltarea fermei vegetale A.", cod Contract de Finanţare x, beneficiar A., ca nelegal;

- suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, potrivit art. 413 C. proc. civ.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 27.03.2017 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la prezentul dosar (nr. x/2016), obiectul dosarului conexat vizând:

- anularea Deciziei (adresei) nr. E28467/3.11.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate de PFA A. înregistrată la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/24.10.2016 ca nelegală;

- anularea Notificării nr. x/6.10.2016 emisă de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa privind încetarea Contractului de Finanţare x, beneficiar A., ca nelegal;

- suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 103 din 3 mai 2017 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile conexe formulate de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondate.

3. Aspecte de fapt şi de drept relevante în cauză

În fapt, la data de 06.07.2012, A. a depus la AFIR Tulcea cererea de finanţare pentru proiectul cu titlul "Dezvoltarea fermei vegetale A.", solicitând finanţare pentru preluarea prin înfiinţare a unei ferme vegetale în suprafaţă de 10 ha de teren arabil.

În cuprinsul cererii de finanţare a menţionat faptul că realizarea respectivului proiect constă în preluarea prin înfiinţare a unei ferme vegetale în suprafaţă de 10 hectare teren arabil, precum şi faptul că sus-numita, în calitate de administrator al exploataţiei, absolventă a Liceului Teoretic Dimitrie Cantemir din Babadag, jud. Tulcea şi a cursului de calificare profesională ca lucrător în cultura plantelor de câmp cu o durată de 150 ore, intenţionează să mărească suprafaţa exploataţiei în primul an de implementare a proiectului, prin cumpărarea de teren arabil în localitatea Babadag.

În susţinerea cererii de finanţare formulate a depus, printre altele, următoarele înscrisuri:

- antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea notarului public nr. 1031 din data de 29.05.2012, având ca obiect suprafaţa de 10 hectare teren arabil, document prezentat şi cu ocazia formulării cererii de finanţare adresate Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- adeverinţa nr. x din data de 28.06.2012, emisă de Primăria Oraşului Babadag, jud. Tulcea, din care reieşea faptul că numita A. figurează înregistrată în evidenţele autorităţii locale, pentru anul 2012, la nr. de rol nominal unic 18934 şi este înscrisă în registrul agricol tip 1, vol. 25, poziţia 070 ca deţinând în proprietate suprafaţa agricolă de 10 hectare teren;

- copii ale filelor registrului agricol al oraşului Babadag, din care rezulta că sus-numita figurează înregistrată în evidenţele autorităţii locale ca deţinând în proprietate suprafaţa agricolă de 10 hectare teren, cu precizarea că respectivele copii au fost certificate pentru conformitate cu originalul tot de către A., în calitate de secretar al oraşului Babadag, jud. Tulcea;

- o copie a adeverinţei nr. x din data de 25.06.2012, emise de către Centrul pentru Formare Profesională şi Dezvoltare Regională Constanţa, din care reieşea că A. a absolvit cursul de lucrător în cultura plantelor, curs de iniţiere, cu durata de 150 ore, derulat în perioada 11.05. - 8.06.2012;

- adeverinţa nr. x din data de 05.07.2012, eliberată de către numitul B., în calitate de administrator al exploataţiei deţinute de către C. S.R.L. Tulcea, din care rezulta faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, A. a lucrat fără remuneraţie în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activităţi agricole.

Ulterior, între A.P.D.R.P., actuala A.F.I.R., în calitate de autoritate contractantă şi A.., în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul cadru nr. x/2013 având ca obiectiv "Dezvoltarea fermei vegetale A.".

Bugetul total aprobat a fost în sumă de 40.000 EURO din care, finanţare acordată sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, sumă ce se va acorda în două tranşe: prima cerere de plată se depune în maxim 10 zile de la data semnării contractului de finanţare şi reprezintă 60% din valoarea contractului de finanţare, urmând ca plata să fie efectuată în maximum 90 de zile de la data declarării conformităţii cererii şi, a doua cerere de plată se depune în maximum 33 de luni de la data semnării contractului de finanţare, dar după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri şi reprezintă 40% din valoarea contractului. Plata efectivă se face în termen de 90 de zile de la declararea conformităţii dosarului cererii de plată pentru tranşa a II-a. Prima tranşă a fost plătită beneficiarului la data de 22.07.2013 şi a fost în valoare de 106.668,00 RON.

Direcţia Naţională Anticorupţie - ST Constanţa a înştiinţat CRFIR 2 Constanţa cu privire la deschiderea dosarului penal nr. x/2013 şi începerea urmăririi penale in rem pentru comiterea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, ce a avut ca efect obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile.

Totodată, DNA-ST Constanţa a solicitat Departamentului pentru Lupta Antifraudă efectuarea unui control asupra proiectului implementat de A.. Ca urmare a acestora şi ca măsura de prevenţie, CRFIR 2 Constanţa a decis suspendarea efectuării plăţii tranşei a II-a până la finalizarea cercetărilor, în baza prevederilor art. 11 alin. 4 din Contractul de Finanţare, măsura fiind comunicată beneficiarului prin adresa nr. x/10.10.2014.

Urmare primirii la A.F.I.R. a adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa cu privire la dosarul penal nr. x/2013 din 26.05.2016, A.F.I.R. a demarat procedura de constatare a neregulilor şi de recuperare a creanţelor bugetare prin întocmirea IRD 0.1 nr. 15956/08.06.2016 şi a scrisorii de misiune nr. 16428/13.06.2016. Verificări D.N.A. si D.L.A.F.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 01.08.2016 privind proiectul "Dezvoltarea fermei vegetale A." întocmit de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca urmare a controlului demarat în vederea verificării aspectelor semnalate prin adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, serviciul Teritorial Constanţa cu privire la dosarul penal nr. x/2013 prin care i s-au adus la cunoştinţă faptele descoperite în ceea ce priveşte obţinerea finanţării nerambursabile de către A., s-a constatat faptul că antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/29.05.2012 depus de solicitant în cadrul cererii de finanţare în vederea demonstrării eligibilităţii pentru obţinerea finanţării în cadrul M 112 nu este un document care atestă dreptul de proprietate al solicitantei asupra terenului agricol de 10 ha în baza căruia i s-a acordat finanţarea nerambursabilă împreună cu cele 30 de puncte de selecţie suplimentare aferente. În conţinutul contractului se menţionează faptul că urmează să fie încheiat contractul de vânzare cumpărare până la data de 29.05.2013, respectiv după aproximativ un an după data depunerii cererii de finanţare. Mai mult, reiese că terenul ce face obiectul antecontractului era, la data respectivă, arendat către C. S.R.L., ceea ce denotă că PFA A. nu avea nici un drept de folosinţă asupra terenului.

S-a reţinut că solicitantul nu era eligibil pentru obţinerea finanţării în cadrul M 122, neîndeplinind criteriul 1.2 - Solicitantul aparţine categoriei beneficiarilor eligibili, rezultând că, în fapt, beneficiarul nu era eligibil pentru obţinerea finanţării, suma de 106.668 RON acordată la prima tranşă, reprezentând o plată necuvenită, iar contractul de finanţare urmează a fi încetat.

Prin Decizia nr. 25718/21.09.2016 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 01.08.2016, menţinându-se măsura de restituire a sumei de 106.668 RON şi de încetare a contractului de finanţare.

Motivând soluţia, comisia a arătat, cu privire la tardivitatea încheierii procesului-verbal în conformitate cu art. 2 1 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011, că activitatea de constatare a neregulilor a fost iniţiată ca urmare a primirii adresei DNA - serviciul teritorial Constanţa din data de 26.05.2016.

Referitor la încetarea contractului de finanţare şi recuperarea sumelor plătite beneficiarului, s-a arătat că în acord cu dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, constatarea unor nereguli la încheierea şi derularea contractului de finanţare care au repercusiuni asupra implementării proiectului, conduc la recuperarea sumelor plătite pentru contractul în cauză şi implicit la încetarea contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte motivele încheierii PVC nr. 21369/01.08.2016, s-a arătat că potrivit cerinţelor Ghidului Solicitantului pentru M 112 "Instalarea tinerilor fermieri", solicitanţii finanţării trebuie să prezinte pentru terenurile agricole deţinute în proprietate un document care atestă dreptul de proprietate asupra terenului agricol conform legislaţiei în vigoare. Or, antecontractul de vânzare - cumpărare nu este un document care atesta dreptul de proprietate al solicitantului asupra terenului agricol de 10 ha in baza caruia i s-a acordat finantarea nerambursabila împreuna cu cele 30 de puncte de selecţie suplimentare aferente. În conţinutul contractului se menţionează faptul că urmează să fie încheiat contractul de vânzare cumpărare până la data de 29.05.2013, respectiv după aproximativ un an după data depunerii cererii de finanţare. Mai mult, reiese că terenul ce face obiectul antecontractului era, la data respectivă, arendat către S.C. C. S.R.L., ceea ce denotă că PFA A. nu avea nici un drept de folosinţă asupra terenului.

Solicitantul nu ar fi fost eligibil pentru obţinerea finanţării în cadrul M 122, neîndeplinind criteriul 1.2, iar în ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, s-a aratat că nu sunt incidente întrucât nu AFIR este cea care a sesizat indicii de fraudă cître DLAF şi organele de urmărire penală, ci acestea din urmă au sesizat AFIR şi prin urmare, neregulile identificate conduc la recuperarea integrală a finanţării acordate şi încetarea valabilitatii contractului de finantare pentru neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, indiferent de decizia instanţei de judecată privind faptele penale, conform dispozitiilor art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

Contestând Decizia AFIR, reclamanta a invocat, în esenţă că AFIR nu poate să-şi invoce propria culpă în verificarea documentelor depuse în vederea obţinerii contractului de finanatare; că a plătit timp de 3 ani impozitul pentru cele 10 ha de teren; precum şi că orice viciu de procedură a fost acoperit prin închirierea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. x/14.05.2014.

Susţinerile reclamantei au fost respinse de către instanţa de fond cu următoarele argumente:

Controlul AFIR a fost demarat în vederea verificării aspectelor semnalate prin adresa DNA cu privire la dosarul penal nr. x/2013, şi au avut drept temei dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract; or, atât timp cât legislaţia în domeniu prevede documentele ce trebuie anexate Cererii de finantare, nu se poate aprecia că pot fi avute în vedere alte documente. De asemenea, conditiile de eligibilitate trebuie să fie îndeplinite la momentul analizării cererii, nicidecum ulterior (neavând relevanţă faptul încheierii ulterioare a contractului de vânzare cumpărare) şi nu poate fi acoperită neglijenţa sau neştiinţa funcţionarului, aşa cum a susţinut reclamanta.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia, în sensul anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 01.08.2016, a deciziei nr. 25718/21.09.2016 de soluţionare a contestaţiei, dar şi a notificării nr. x/6.10.2016 privind încetarea contractului de finanţare şi, implicit a deciziei nr. E28467/3.11.2016 de soluţionare a contestaţiei depusă împotriva notificării de încetare a contractului de finanţare.

Arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, conform art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ.

Antecontractul de vanzare - cumparare a fost depus ca act doveditor la cererea de finantare depusa la AFIR Tulcea în 06.07.2012 încă din 18.02.2015 (adresa x/18.02.2015, înregistrată la DLAF sub nr. x/19.02.2015), dar AFIR Bucuresti a înaintat Departamentului de Luptă Antifraudă, la solicitarea acestuia, motivaţia acceptarii de către autoritatea contractanta-AFIR a antecontractului de vînzare - cumpărare ca act doveditor al dreptului de proprietate asupra terenului.

Instanta a reţinut în mod nereal, contrar temeiul de drept incident - Ghidul Solicitantului - că proiectul a primit 30 de puncte de selectie suplimentare deoarece antecontractul a fost încadrat de AFIR ca act doveditor al dreptului de proprietate, dar recurenta a acţionat fără intenţia de a induce în eroare autoritatile, ci doar având convingerea că îşi realizeză interesele economice de obtinere de fonduri nerambursabile, cu respectarea dispozitiilor cu caracter nepenal incidente în cauză.

Hotărârea a fost pronunţată printr-o gravă eroare de fapt ce constă în inexacta oglindire a stării de fapt, a conţinutului dosarului, în argumentele reţinute pentru pronuntarea solutiei, cu referire la discordanţa dintre cele retinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea unei astfel de solutii.

În mod eronat că terenul ce face obiectul antecontractului era, la data respectivă, arendat către C. S.R.L., ceea ce denotă că PFA A. nu avea niciun drept de folosinţă asupra terenului.

Instanţa de judecată nu clarifică ce este în neregulă cu menţiunea din antecontract, că terenul este arendat la C. S.R.L., cât timp recurenta a probat că este o menţiune conformă cu realitatea de la momentul perfectării antecontractului, iar la data de 29.05.2012, data perfectării antecontractului, conform tuturor mijloacelor de probă prezentate - declaraţia fermierului C. la DLAF şi în faţa instantei de judecata- dosarul penal, verificarea din teren a expertilor AFIR din 31.08.2012 - reiese fără niciun dubiu că recurenta a primit teren în folosinţă şi, de atunci până în prezent, îl exploatează în mod continuu şi netulburat.

Legat de respingerea exceptiei tardivitatii incheierii procesului-verbal de constatare de nereguli şi de recuperare a sumelor acordate, şi în această situatie instanţa de judecată nu studiat raportul DLAF depus la dosar unde se precizează că în luna mai 2015 a transmis raportul cu propriile constatari către AFIR Bucuresti.

Adresa x/26.05.2015, reconfirmă acest fapt, iar rapoartele DLAF au fost înaintate AFIR şi APIA din luna mai 2015 aşa cum reiese din rapoartele acestei institutii de control (cap. 4, Propuneri din notele de control DLAF nr. 2129/2014/26.05.2015 şi nr. 1707/2014/26.05.2015).

Mai mult decat atât, în 07.10.2014 DNA informeaza AFIR Constanţa şi Bucureşti despre existenţa dosarului penal in ccea ce priveste desfasurarea proiectului A., cu indicarea exactă a faptelor şi încadrărilor juridice pe care se fac cercetari.

Asadar, termenul de 60 de zile prevăzut de legiuitor pentru declanşarea acţiunii de recuperare a sumelor apreciate a fi acordate în mod necuvenit curgea din luna mai 2015, data sesizării AFIR Bucureşti de către DLAF, nicidecum de la data de 26.05.2016 când DNA comunica rechizitoriul către AFIR Bucuresti, astfel că din luna mai 2015 - data sesizării DLAF până la data de 01.08.2016, data întocmirii procesului-verbal de nereguli - termenul legal de 60 de zile este depăsit.

Atâta timp cât legislaţia în domeniu prevede documentele ce trebuie anexate cererii de finantare, nu se poate aprecia că pot fi avute în vedere alte documente. Eroarea este evidentă, iar textul de lege incident este contrar reţinerilor instanţei, legiuitorul inserând şi sintagma alte documente, ceea ce desfiinţează complet argumentatia instantei.

In documentele de verificare, după efectuarea vizitei în teren, în data de 31.08.2012, şi verificarea documentaţiei de AFIR Tulcea, verificatorii au consemnat că inculpata deţine în proprietate suprafaţa de 10 ha pe care le utilizează prin înfiinţarea de culturi agricole; AFIR confirmând, în scris, prin adresa către DLAF că practica instituţiei este de a considera antecontractul de vânzare cumparare un act doveditor al dreptului de proprietate asupra terenului şi, în consecinţă bugetul Uniunii Europene nu a fost prejudiciat, sumele de bani au primit destinaţia corespunzatoare şi nu a existat prejudiciu.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

6. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2019 din 21 mai 2020 a Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 103 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

7. Considerentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de recurs

Criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. au fost înlăturate, pentru că, contrar afirmaţiei recurentei, hotărârea este motivată, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă şi în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ.

În analiza deciziei recurate instanţa de fond a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanţie procesuală esenţială, întrucât instanţa de fond a expus argumentele de fapt şi de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecăţii, hotărârea conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac.

Nu a fost reţinută nici incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Documentele depuse de către recurenta reclamantă, astfel cum au fost ele deja enumerate, se refereau la:

- adeverinţa nr. x din data de 28.06.2012, emisă de Primăria Oraşului Babadag, jud. Tulcea, din care reieşea faptul că A. figurează înregistrată în evidenţele autorităţii locale, pentru anul 2012, la nr. de rol nominal unic 18934 şi este înscrisă în registrul agricol tip 1, voi. 25, poziţia 070 ca deţinând în proprietate suprafaţa agricolă de 10 hectare teren;

- copii ale filelor registrului agricol al oraşului Babadag, din care rezulta că sus-numita figurează înregistrată în evidenţele autorităţii locale ca deţinând în proprietate suprafaţa agricolă de 10 hectare teren, cu precizarea că respectivele copii au fost certificate pentru conformitate cu originalul tot de către A., în calitate de secretar al oraşului Babadag, jud. Tulcea;

- o copie a adeverinţei nr. x din data de 25.06.2012, emise de către Centrul pentru Formare Profesională şi Dezvoltare Regională Constanţa, din care reieşea că A. a absolvit cursul de lucrător în cultura plantelor, curs de iniţiere, cu durata de 150 ore, derulat în perioada 11.05. - 08.06.2012;

- adeverinţa nr. x din data de 05.07.2012, eliberată de către numitul B., în calitate de administrator al exploataţiei deţinute de către C. S.R.L. Tulcea, din care rezulta faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, A. a lucrat fără remuneraţie în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activităţi agricole.

Cu privire la documentele de mai sus, prin sentinţa penală nr. 256/13.10.2017, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2016 s-a dispus, sub aspectul laturii civile a faptelor imputate reclamantei, în raport de art. 397 alin. (3), art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen.., anularea adeverinţei nr. x/28.06.2012 eliberată de Primăria Babadag şi a adeverinţei nr. x/05.07.2012 eliberată de C. S.R.L..

În apel, prin decizia penală nr. 484/25.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, reclamanta a fost achitată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II - a C. proc. pen.., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare, printre acestea regăsindu-se şi anularea celor 2 adeverinţe.

Prin urmare, documentele care atestau dreptul de proprietate al recurentei reclamante asupra terenului agricol în suprafaţă de 10 ha şi faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, aceasta a lucrat fără remuneraţie în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activităţi agricole (document necesar pentru îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privitor la experienţa de minim un an anterior instalării de cont propriu într-o exploataţie agricolă) nu au fost avute în vedere ca fiind valide la analiza cererii de finanţare şi a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate.

Aşadar, urmare a soluţionării definitive a cauzei penale, informaţiile comunicate de către recurenta reclamantă la data depunerii cererii de finanţare nu corespund realităţii, astfel că, în fapt, beneficiarul nu ar fi putut fi eligibil pentru obţinerea finanţării, fiind propusă judicios măsura de încetare a contractului de finanţare, aspect analizat şi reţinut şi de instanţa de fond.

Referitor la tardivitatea încheierii Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/01.08.2016, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor pentru Contractul Finanţare nr. x încheiat între AFIR şi A. a fost iniţiată ca urmare a primirii adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa din data de 26.05.2016, înregistrată la AFIR cu nr. x/31.05.2016.

Pentru acest contract, Departamentul pentru Luptă Antifraudă a întocmit un raport de control în anul 2015 dar nota de control nr. x/2014 din 26.05.2015 a fost comunicată AFIR de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, fiind înregistrată la AFIR în data de 31.05.2016.

În raport de art. 21 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere data înştiinţării instituţiei intimate (31.05.2016) precum şi data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare (01.08.2016), rezultă că titlul executoriu contestat a fost a emis în termenul legal stabilit de prevederile art. 21 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011.

De atfel, nu A.F.I.R. este cea care a sesizat indiciile de fraudă către D.L.A.F. şi organele de urmărire penală, ci ea a fost sesizată de către organele de urmărire penală, în data de 31.05.2016, astfel încât nu este incident art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, ci art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

8. Calea de atac extraordinară exercitată în cauză

A.. a formulat cerere de revizuire a deciziei 2019/21.05.2020 a Î.C.C.J., secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, precum şi al dispoziţiilor art. 509-513 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate:

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire - existenţa unei hotărâri care să fi fost pronunţată asupra fondului sau care să evoce fondul cauzei - s-a arătat că aceasta este îndeplinită, prin decizia atacată evocându-se fondul cauzei, instanţa de recurs analizând cauza din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind contestate actele administrativ fiscale prin care i se impută revizuientei suma de bani cu care AFIR s-a constituit parte civilă, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei.

Referitor la cea de-a doua cerinţă - existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite - s-a arătat că atât decizia nr. 484/25.04.2018, pronunţată de către Curtea de Apel Constanta, cât şi Decizia nr. 2019/21.05.2020, pronunţată de ÎCCJ, sunt definitive, fiind pronunţate de către instanţe de grad diferit.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii de revizuire, au fost invocate următoarele considerente:

1. raportat la motivul prevăzut de legea specială, respectiv art. 21 din Legea nr. 554/2004 a susţinut că prin decizia a cărei anulare o cere s-a produs o încălcare a principiului securităţii juridice şi, implicit a fost nesocotit art. 6.1 din Convenţie (cauza Brumărescu împotriva României).

Prin soluţia pronunţata s-a încălcat autoritatea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea instanţei penale, cu privire la latura civilă a cauzei şi i-a fost conferit dreptul de a solicita aceleaşi pretenţii pe două căi diferite, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen.

Pentru infracţiunea ce viza obţinerea pe nedrept de sume din bugetul Uniunii Europene şi pentru care AFIR s-a constituit parte civilă, prevăzută şi sancţionată de art. 181 din Legea nr. 78/2000, A. a fost achitată, definitiv, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., fiind respinsă şi acţiunea civilă pentru suma de 106.266 RON.

Cu toate acestea, în baza aceluiaşi Proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare, AFIR a procedat la punerea în executare a creanţei bugetare (deşi instanţa penală înlăturase obligaţia de restituire a sumei de bani), în condiţiile în care prin Decizia nr. 2019/2020 instanţa suprema a menţinut actele administrativ fiscale ca fiind legale şi temeinice, validând hotărârea primei instanţe, care îşi întemeiază soluţia de menţinere a actelor administrativ fiscale ca fiind legale pe considerentul cuprins în art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

AFIR a fost notificat de către organele de urmărire penală, preluând motivarea DNA, a întocmit Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare şi în baza acestui proces-verbal s-a constituit parte civilă şi, fără a aştepta soluţia pronunţată de instanţa penală, a procedat la recuperarea sumelor de bani.

Prin hotărârea pronunţată ulterior de către instanţa civilă s-a încălcat principiul securităţii juridice, deşi în practica CEDO s-a stabilit că "o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice".

Elementele pe care se bazează principiul securităţii juridice sunt certitudinea si predictibilitatea or, tocmai aceste două elemente au fost nerespectate în speţa de faţă, fiind încălcată certitudinea pe care ar fi trebuit să o confere hotărârea definitivă de achitare şi predictibilitatea cu privire la posibilitatea efectivă ca o hotărâre judecătorească poată fi pusă în executare, producând efecte în sensul în care a fost pronunţată.

Decizia ICCJ a cărei revizuire se solicită cuprinde dispoziţii potrivnice nu doar raportat la decizia Curţii de Apel Constanta nr. 484/2018, ci şi raportat la sentinţa nr. 1308/28.09.2018 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. x/2017. Dosarul menţionat, ce a avut ca obiect anularea celor doua acte administrativ fiscale emise de către APIA, a fost suspendat până la soluţionarea dosarului penal, tocmai pe considerentul că neregulile reţinute de către APIA în cuprinsul actelor administrative erau identice cu cele indicate în adresa DNA - ST Constanta.

2. Raportat la motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a apreciat că cele două hotărâri pronunţate în cauză produc efecte potrivnice.

Din acest punct de vedere, apreciază că instanţa supremă ar fi trebuit să analizeze temeinicia procesului-verbal contestat şi să constate că acesta este netemeinic, evitând astfel si contrarietatea dintre cele doua hotărâri pronunţate, prin prisma exercitării dreptului de opţiune al persoanei vătămate (electa una via non datur recursus ad alteram).

9. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, solicitând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

1. În ceea ce priveşte motivul potrivit căruia decizia revizuită se circumscrie prevederilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, a arătat că prima condiţie de admisibilitate (aceea ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie definitivă), este îndeplinită, revizuenta formulând această cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, definitivă; însă, în ceea ce priveşte a doua condiţie (aceea că pronunţarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar), a apreciat că aceasta nu este îndeplinită, din următoarele considerente:

În primul rând, normele europene invocate nu se încadrează în limitele textului de lege invocat însă, revizuenta nu invocă o anumită normă de drept european incidenţă sau o interpretare a acesteia, ignorată/înlăturată de instanţă, ci invocă doar normele de drept naţional (O.U.G. nr. 66/2011) şi jurisprudenţa CJUE dată în interpretarea unor norme care alcătuiesc dreptul european.

Mai mult decât atât, revizuenta nu indică în ce mod instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile unei norme europene incidente în speţă, respectiv care sunt dispoziţiile pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a ignorat prin pronunţarea Deciziei nr. 2019/21.05.2020, astfel că cererea este inadmisibilă.

În plus, revizuenta se raportează la existenţa deciziei penale nr. 484/25.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, deşi aplicabilitatea acestei hotărâri a fost antamată în faţa instanţei de recurs.

2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât motivul de revizuire invocat, care vizează "existenţa unor hotărâri potrivnice" nu se poate încadra în limitele impuse de prevederile legale ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de revizuire invocat de revizuentă poate fi aplicabil atunci când doua sau mai multe instanţe au pronunţat soluţii contradictorii în una şi aceeaşi cauză, fără ca partea interesată să fi invocat excepţia puterii lucrului judecat; faptul că există două hotărâri (una civilă şi una penală) prin care s-a stabilit că revizuienta s-a folosit de înscrisuri care nu corespund realităţii, nu poate atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, în realitate, fiecare litigiu analizează aspecte diferite privind răspunderea beneficiarei (civilă şi penală).

10. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României…"; respectiv, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: …există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri…".

Relativ la primul motiv de revizuire - art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - este de remarcat că cererea de revizuire este admisibilă, după cum s-a statuat prin decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 de către ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "în baza unor decizii ale C.J.U.E., indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu, în litigiul de bază, a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere."(subl. ns). Mai mult, s-a arătat în considerentele deciziei precitate, că,,§.78 Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluţionării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european.".

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei hotărâri definitive potrivnice - Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - care ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Decizia nr. 484/25.04.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, se impun următoarele precizări:

1. Prin decizia penală nr. 484/25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de apelanta inculpată A. împotriva sentinţei penale nr. 256/13.10.2017 pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi în urma rejudecării, s-a dispus achitarea acesteia pentru comiterea următoarelor infracţiuni: cea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. cea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. cea prevăzută de art. art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi s-au respins ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile civile MADR prin APIA şi MADR prin AFIR şi înlăturată obligarea inculpatei la plata sumelor de 9.890,81 RON şi 106.266 RON către părţile civile menţionate.

De asemenea, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, dacă nu sunt contrare deciziei.

2. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul formulat de reclamanta A., declarat împotriva sentinţei nr. 103/3 mai 2017 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în considerentele acesteia că "În apel, prin decizia penală nr. 484/25.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, d-na A. a fost achitată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a Cod proced. Penală respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare, printre acestea regăsindu-se şi anularea celor 2 adeverinţe.

Prin urmare, documentele care atestau dreptul de proprietate al recurentei reclamante asupra terenului agricol în S. de 10 ha şi faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, aceasta a lucrat fără remuneraţie în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activităţi agricole (document necesar pentru îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privitor la experienţa de minim un an anterior instalării de cont propriu într-o exploataţie agricolă) nu pot fi avute în vedere ca fiind valide la analiza cererii de finanţare şi a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate.

Aşadar, se constată, urmare a soluţionării definitive a cauzei penale, că informaţiile comunicate de către recurenta reclamantă la data depunerii cererii de finanţare nu corespund realităţii, astfel că, în fapt, beneficiarul nu ar fi putut fi eligibil pentru obţinerea finanţării, fiind propusă judicios măsura de încetare a contractului de finanţare, aspect analizat şi reţinut şi de instanţa de fond." (subl. ns.).

3. Prin prisma celor de mai sus, nu poate fi pusă la îndoială existenţa unor hotărâri potrivnice, prin care două instanţe, de grade diferite, au soluţionat aceeaşi chestiune dedusă judecăţii, respectiv legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1.08.2016 şi a deciziei nr. 25718/21.09.2016, din perspectiva existenţei neregulii reţinute în sarcina revizuientei prin actele atacate.

4. Revenind la motivul de revizuire invocat în cauză - contrarietatea de hotărâri - întemeiat pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este de remarcat că a fost vizat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, apreciat ca incident ca urmare a nesocotirii de către cea de-a doua instanţă a ceea ce s-a statuat în primul litigiu.

Prin modul de soluţionare al laturii civile în cadrul procesului penal (urmare a achitării inculpatei) - respingerea, ca nefondate, a acţiunile civile formulate de părţile civile MADR prin APIA şi MADR prin AFIR şi înlăturarea obligării inculpatei la plata sumelor de 9.890,81 RON şi 106.266 RON către părţile civile - este cert că dispoziţia "Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.", din dispozitivul deciziei penale nr. 484/25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, nu vizează cele două adeverinţe avute în vedere de Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: adeverinţa nr. x/28.06.2012 emisă de Primăria Babadag în care sunt menţionate date necorespunzătoare adevărului (şi anume că A. deţine în proprietate o suprafaţă agricolă de 10 ha în condiţiile în care singurul document deţinut de aceasta în legătură cu respectivul teren era un antecontract de vânzare-cumpărare) şi adeverinţa nr. x/05.07.2012 eliberată de "C." S.R.L. (că numita A. nu ar fi lucrat 5 ore/zi în cadrul firmei). Această concluzie se impune întrucât instanţa de control judiciar a reţinut în considerentele deciziei nr. 484/25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie că, Având în vedere soluţiile de achitare pronunţate, neexistând o faptă ilicită care să fi produs un prejudiciu, se vor respinge ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile civile MADR prin APIA şi MADR prin AFIR şi înlătură obligarea inculpatei la plata sumelor de 9.890,81 RON şi 106.266 RON către părţile civile menţionate." (subl. ns.).

În concluzie, este fără putinţă de tăgadă faptul că instanţa de control judiciar în materie penală a statuat, cu putere de lucru judecat, asupra modului de soluţionare al laturii civile - prin respingerea pretenţiilor părţilor civile - şi, implicit cu privire la cele două adeverinţe a căror validitate nu mai poate fi pusă, astfel, la îndoială.

5. Rezultă, aşadar, că nu pot fi nesocotite considerentele decisive din hotărârea pronunţată în primul litigiu, în considerarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."; or, în prezenta cauză aceste considerente sunt parte din cele care fac corp comun cu hotărârea, constituind explicaţia soluţiei împărtăşite de instanţă cu privire la latura civilă.

6. Pe de altă parte, relativ la motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, Înalta Curte subliniază că jurisprudenţa CEDO este unanimă în ceea ce priveşte necesitatea respectării principiului securităţii raporturilor juridice.

Astfel, în cauza Lungu ş.a. împotriva României,,37. Curtea a concluzionat în mai multe rânduri în sensul încălcării art. 6 ca urmare a casării, printr-o cale de atac extraordinară, fără motive substanţiale şi imperative, a unor hotărâri judecătoreşti definitive [a se vedea, printre altele, hotărârile Brumărescu împotriva României (MC), nr. 28342/95, pct. 61, CEDO 1999-VII şi Riabyk împotriva Rusiei, nr. 52854/99, pct. 52 şi 56, CEDO 2003-IX, citate anterior]. De asemenea, în mai multe cauze a considerat că, fie şi în absenţa casării unei hotărâri, repunerea în cauză a soluţiei adoptate într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă în cadrul unei alte proceduri judiciare poate aduce atingere art. 6, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanţă şi să încalce principiul securităţii juridice (D. şi alţii, citată anterior, pct. 67-70; Gök şi alţii împotriva Turciei, nr. 71867/01, 71869/01, 73319/01 şi 74858/01, pct. 57-62, 27 iulie 2006, şi Esertas împotriva Lituaniei, nr. 50208/06, pct. 23-32, 31 mai 2012)." (subl. ns.)

Mai mult, în cuprinsul aceleiaşi hotărâri, s-a statuat că,,45. …nu ar trebui să le revină reclamanţilor sarcina de a suporta eventualele carenţe ale autorităţilor judiciare (mutatis mutandis, E. împotriva României, nr. 4351/02, pct. 36, 23 septembrie 2008)." şi că,,46. …derularea simultan şi în paralel a două proceduri independente având ca obiect aceleaşi fapte, care a determinat secţia penală a curţii de apel să ajungă la o nouă apreciere a faptelor respective, radical opusă hotărârii anterioare a secţiei comerciale a aceleiaşi curţi de apel, a adus atingere principiului securităţii juridice (mutatis mutandis, Siegle, citată anterior, pct. 38).

47. Prin urmare, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluţionată şi care făcuse obiectul unei hotărâri definitive, şi în absenţa oricărui motiv valabil, curtea de apel a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Din acest motiv, a fost încălcat dreptul reclamanţilor la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţie." (subl. ns.).

Dintr-o altă perspectivă, cea a prezumţiei de nevinovăţie, CEDO a subliniat că,,36. …prezumţia de nevinovăţie este încălcată în cazul în care o hotărâre judecătorească privind o persoană reflectă impresia că aceasta este vinovată, deşi vinovăţia sa nu a fost legal stabilită în prealabil. Chiar şi în lipsa unei constatări formale, este suficientă o motivare care lasă de înţeles că judecătorul îl consideră pe reclamant vinovat. Deşi principiul prezumţiei de nevinovăţie, consacrat la art. 6 § 2, se numără printre elementele procesului penal echitabil impus la art. 6 § 1, acesta nu se limitează la o simplă garanţie procedurală în materie penală. Sfera acestuia de aplicare este mai vastă şi impune ca niciun reprezentant al statului sau al unei autorităţi publice să nu declare că o persoană este vinovată de o infracţiune, înainte ca vinovăţia acesteia să fi fost stabilită de o "instanţă" (a se vedea în special hotărârile F. împotriva Franţei, 10 februarie 1995, pct. 35-36, seria x nr. x, Daktaras, citată anterior, pct. 41-44, Lavents împotriva Letoniei, nr. 58442/00, pct. 126, 28 noiembrie 2002, şi Butkevicius împotriva Lituaniei, nr. 48297/99, pct. 50-52, CEDO 2002-II)." (Hotărârea privind cauza Teodor împotriva României). Prin aceeaşi hotărâre s-a susţinut că,,40. Problema care se ridică în acest caz este de a stabili dacă, prin modul în care au acţionat, prin motivarea deciziilor lor sau prin limbajul folosit în raţionamentul lor, instanţele civile au ridicat un semn de întrebare cu privire la nevinovăţia reclamantului şi au adus astfel atingere principiului prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum este garantat la art. 6 § 2 din Convenţie (Puig Panella împotriva Spaniei, nr. 1483/02, pct. 54, 25 aprilie 2006).".

11. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra cererii de revizuire

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este întemeiată, fiind, aşadar, încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a revenit asupra unei chestiuni litigioase, deja soluţionată printr-o hotărâre definitivă, astfel că potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ. va admite acest demers judiciar şi va anula Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire declarată de revizuenta A. - Persoană Fizică Autorizată împotriva deciziei nr. 2019 din 21 mai 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează decizia nr. 2019 din 21 mai 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi trimite cauza spre rejudecarea recursului, potrivit art. 513 alin. (4)1 din C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2021.