Guardianship re-examination jurisdiction fixed with original interdiction court; Sector 6 Bucharest Court prevails.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

La data de 01.02.2024, s-a dispus de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti reexaminarea din oficiu a măsurii punerii sub interdicţie a pârâtului A..

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5642 din data de 27.06.2024, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 936 C. proc. civ. şi împrejurarea că pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes locuinţa pe care persoana ocrotită o avea la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Arată instanţa că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere dispoziţiile art. 106, art. 91 şi art. 89 C. civ. vizează, în sens procedural, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

În cauză, pârâtul se află instituţionalizat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, secţia Psihiatrie Cronici Gura Ocniţei-Dâmboviţa, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgovişte.

2.2. Prin sentinţa nr. 727 din data de 12.02.2025, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de petentă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Pentru a dispune astfel, instanţa a făcut trimitere la prevederile art. 936, art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 91 C. civ. şi a reţinut că la data sesizării instanţei, persoana ocrotită locuia efectiv pe raza localităţii Gura Ocniţei- fiind instituţionalizată la secţia de Psihiatrie Cronici Gura Ocniţei, judeţ Dâmboviţa- (localitate arondată în aria de competenţă a Judecătoriei Moreni conform H.G. nr. 1217/29.11.2023), motiv pentru care competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a prezentei cereri aparţine Judecătoriei Moreni.

2.3. Prin sentinţa nr. 435 din data de 29.04.2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12.06.2025 Judecătoria Moreni a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 936 C. proc. civ., precum şi faptul că din actele dosarului reiese că intimatul A. locuieşte în Bucureşti.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea succesivă a fost determinată de interpretarea diferită, de către instanţele aflate în conflict, a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecăţii, cu privire la o persoană pusă sub interdicţie, în soluţionarea unei cauze având ca obiect reexaminarea din oficiu a măsurii punerii sub interdicţie.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 936 C. proc. civ. şi faptul că pârâtul se află instituţionalizat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, secţia Psihiatrie Cronici Gura Ocniţei-Dâmboviţa ce s-ar afla în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgovişte.

Pe de altă parte, Judecătoria Târgovişte a reţinut că, la data sesizării instanţei, persoana ocrotită locuia efectiv pe raza localităţii Gura Ocniţei (localitate arondată în aria de competenţă a Judecătoriei Moreni conform H.G. nr. 1217/29.11.2023), cu caracter de stabilitate, astfel că a apreciat că în cauză competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a prezentei cereri aparţine Judecătoriei Moreni.

Învestită prin declinare, Judecătoria Moreni a reţinut că din actele dosarului reiese că pârâtul A. locuieşte în Bucureşti, Bd. x, astfel că a declinat soluţionarea prezentei cauze în favoarea instanţei iniţial învestite, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În speţă, se constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost învestită, în 16.04.2013, cu cererea formulată de reclamanta B. prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună punerea sub interdicţie a pârâtului A., cauza fiind înregistrată sub nr. x/2013.

Prin sentinţa nr. 8775/24.10.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis cererea reclamantei, a dispus punerea sub interdicţie a pârâtului A. şi a numit-o pe reclamantă în calitate de tutore al pârâtului.

Ulterior, în 01.02.2024, în aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicţie a intimatului A., sens în care a fost constituit prezentul dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin această lege, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, în acest scop, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească şi, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuţiilor instanţei de tutelă se efectuează în acelaşi dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori şi de familie, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepţia acţiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte şi se repartizează aleatoriu. După soluţionarea definitivă a acestor cauze, dosarele se ataşează la dosarul iniţial.

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, precum şi temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 din Legea nr. 140/2022, se constată că, în speţă, instanţa de tutelă a fost deja fixată prin sentinţa nr. 8775/24.10.2013 şi anume Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, aspect rămas câştigat judecăţii şi în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispoziţiilor regulamentare anterior menţionate.

Astfel, în scopul fixării competenţei teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanţa care a pronunţat cererea de punere sub interdicţie judecătorească a pârâtului şi, pe de altă parte, necesitatea unităţii procedurii judiciare, cu consecinţa extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat cererea de punere sub interdicţie asupra măsurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Aşa fiind, se reţine, totodată, că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă indicată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (Decizia nr. 669/2021, Decizia nr. 1022/2021) este inadecvată cazului particular dedus judecăţii ce are ca obiect reexaminare din oficiu a măsurii punerii sub interdicţie, în aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 140/2022, (şi nu "punere sub interdicţie"), relevante din această perspectivă fiind Decizia nr. 1404 din 22 mai 2024, Decizia nr. 2695 din 26 noiembrie 2024, Decizia nr. 813 din 26 martie 2025, Decizia nr. 1525 din 18 septembrie 2025.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.