Competitive jurisdiction for judicial interdiction: effective residence in care facility overrides registered domicile

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 22 decembrie 2020, sub nr. x/2020, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 Bucureşti a chemat în judecată pe intimatul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună punerea sub interdicţie a intimatului şi desemnarea Comisiei de Tutelă de la nivelul DGASPC Sector 4, în calitate de tutore al acestuia.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 936-942 C. proc. civ., art. 114-119, art. 164-177 C. civ., coroborate cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 şi art. 14 din Hotărârea nr. 268/2007 pentru aplicarea normelor metodologice la Legea nr. 448/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 991 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Câmpina.

În motivare, această instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ., cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul, iar din susţinerile petentei, coroborate cu dispoziţia nr. x/24.02.2020 a DGASPC Sector 4, rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, intimatul era instituţionalizat şi locuia în fapt la B. din jud. Prahova, fapt confirmat de C., prin precizările aflate la dosar.

Este adevărat că, în actul de identitate, intimatul este înregistrat cu domiciliul în Bucureşti, str. x, însă acesta nu locuieşte efectiv la adresa respectivă, raţiunea pentru care legiuitorul a instituit norma de competenţă specială în favoarea instanţei de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie se solicită fiind legată de proximitatea locuinţei faţă de sediul instanţei, astfel încât administrarea litigiului să fie realizată cât mai facil.

Cum legea instituie o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana ocrotită (în sens larg, de locuinţă efectivă) şi, întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată, intimatul era instituţionalizat şi locuia în fapt la B., situată în Breaza, str. x, jud. Prahova, respectiv în circumscriptia teritorială a Judecătoriei Câmpina, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Învestită prin declinare, Judecătoria Câmpina, secţia civilă, prin încheierea din 24 martie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit cărţii de identitate, intimatul are domiciliul în Bucureşti, str. x, iar din datele speţei reiese că intimatul se află internat la B. din Breaza, judeţul Prahova.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., art. 91 şi 179 C. civ., precum şi cele ale art. 26 şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa a constatat că domiciliul activ al persoanei a cărei ocrotire se urmăreşte prin măsura punerii sub interdicţie se află pe raza sectorului 4 din municipiul Bucureşti, str. x, fapt ce a determinat iniţial sesizarea acestei instanţe, iar textul de lege care stabileşte competenţa de soluţionare a cauzelor în procedura punerii sub interdicţie (art. 936 C. proc. civ.) se referă la noţiunea de "domiciliu", iar în cauza dedusă judecăţii, adresa centrului de îngrijire unde intimatul a fost internat, în condiţiile în care cu privire la persoana sa nu a fost luată vreo măsură de ocrotire, nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu, care implică o alegere liber consimţită, indiferent de durata internării.

În continuare, această instanţă a făcut referire la decizia nr. 1980 din 30 septembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a reţinut că "nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta."

În aceste condiţii, această instanţă a conchis că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei trebuie să se raporteze la regula generală în materie de domiciliu/reşedinţă, respectiv la faptul că intimatul are domiciliul pe care l-a ales în mod liber şi care este înscris în buletinul de identitate, respectiv pe raza Sectorului 4 Bucureşti.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea prin care petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 Bucureşti a solicitat punerea sub interdicţie a intimatul A. şi desemnarea Comisiei de Tutelă de la nivelul DGASPC Sector 4, în calitate de tutore al acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 168 C. civ., soluţionarea cererii de punere sub interdicţie se face potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 936 C. proc. civ. stipulează că "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul."

Potrivit dispoziţiilor art. 114 din acelaşi act normativ, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Astfel, dispoziţiile art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.

Conform dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Totodată, art. 88 C. civ. defineşte reşedinţa persoanei fizice ca fiind locul unde are locuinţa secundară.

Art. 91 din acelaşi cod prevede că, "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege, enunţate mai sus, vizează, în sens procedural, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Potrivit adresei nr. x/07 aprilie 2020 şi Dispoziţiei nr. 1784 din 24 februarie 2020, ambele emise de Municipiul Bucureşti - Consiliul Local al Sectorului 4 - Direcţia de Asistenţă socială şi Protecţia Copilului Sector 4, intimatul A. este găzduit din data de 26 februarie 2020 în cadrul C.- B., situată în oraşul Breaza, judeţul Prahova .

Totodată, prin adresa din 21 ianuarie 2021, C. a confirmat faptul că intimatul se află în cadrul asociaţiei din data de 26 februarie 2020, având calitatea de beneficiar în sucursala B. din oraşul Breaza, care este un centru rezidenţial de îngrijire şi asistenţă pentru persoane adulte cu dizabilităţi, unde intimatul beneficiază de îngrijire şi asistenţă necesară pentru afecţiunile sale medicale, având starea de sănătate deteriorată şi nefiind deplasabil, iar, prin adresa din 13 martie 2021, Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, prin primar, a răspuns solicitării instanţei de judecată de efectuare a unei anchete sociale la domiciliul numitului A., arătându-se că, de la începutul lunii februarie 2020, intimatul a fost admis într-un centru public rezidenţial pentru persoane adulte cu handicap şi că, în prezent, se află la Centrul de recuperare şi reabilitare pentru persoane adulte cu handicap Breaza, str. x, jud. Prahova.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanţe în raport de care domiciliul menţionat în cartea de identitate a intimatului este lipsit de relevanţă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 12 mai 2021.