Revision inadmissible for lack of triple identity in collective wage claims brought on behalf of individual members

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Reclamantul, Sindicatul National Solidaritatea Cluj-Napoca a introdus pe rolul instanţelor de judecată, în speţa de faţă Tribunalul Cluj, în data de 28.02.2020, o cerere de chemare în judecată prin care solicita obligarea pârâtelor la plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru actvitatea desfăşurată în condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare pentru fiecare membru al reclamantului, suma actualizată cu indicele de inflaţie, pentru perioada 1 ianuarie 2018 - 1 septembrie 2019, respectiv obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite.

Prin decizia civilă nr. 1410 din data de 8.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj s-a respins recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1.088 din 20.04.2021 şi a încheierii civile din 6.10.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj.

A fost obligată recurenta să plătească intimatului Sindicatul Naţional Solidaritatea Cluj-Napoca, în numele membrilor de sindicat A. ş.a, suma de 1.200 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

2. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, prin care a solicitat instanţei admiterea cererii de revizuire, întrucât instanţa de recurs nu a luat în considerare faptul că au mai fost pronunţate decizii ale curţilor de apel, decizii potrivnice în dosare diferite, deşi există identitate de cauză, obiect şi părţi între aceste doare.

Consideră astfel că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în acord cu care revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Precizează că există mai multe hotărâri definitive şi potrivnice pronunţate de diferite curţi de apel din întreaga ţară, printre care aminteşte Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Târgu-Mureş.

Face referire în acest sens la existenţa a două hotărâri potrivnice pronunţate de Curtea de Apel Cluj, anume decizia civilă nr. 1195/2021 pronunţată în şedinţa publică din 25 octombrie 2021 în dosarul nr. x/2020, respectiv decizia civilă nr. 1410 din data de 8.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Invocă, în raport de Decizia nr. 1410/2021 a Curţii de Apel Cluj şi Decizia nr. 766/01.10.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2020, Decizia nr. 674/16.11.2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, Decizia nr. 983/2021 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin cererea de recurs sunt indicate, cu titlu de practică judiciară, şi alte hotărâri pronunţate de alte curţi de apel din ţară.

Consideră că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere că în dosarele la care a făcut referire există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile definitive şi potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat sunt date de instanţe de acelaşi grad, hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite, iar în dosarul nr. x/2020 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, arată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, având în vedere că prevederile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, art. 23 aplicându-se prin coroborare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi 6 din Legea-cadru nr. 153/2017.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând incidenţa acestui motiv de revizuire în cauza de faţă, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorităţii de lucru judecat a celorlalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succed:

Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, la data de 28.02.2020, sindicatul a formulat o cerere de chemare în judecată în numele şi pe seama membrilor de sindicat de la acel moment prin care a solicitat obligarea mai multor pârâţi la plata sporului de 15 % pentru condiţii vătămătoare.

Justificarea calităţii procesuale pasive a mai multor pârâţi a fost determinată de faptul că membrii de sindicat erau salariaţi ce îşi desfăşurau activitatea în unităţile fiscale arondate mai multor direcţii din ţară.

Prin încheierea din data de 28 iulie 2020, instanţa de fond a prorogat verificarea competenţei, apreciind necesar depunerea unui tabel cu membrii de sindicat pentru care s-a acţionat în prezenta cauză, defalcat pe judeţele de domiciliu.

Prin încheierea din data de 6 octombrie 2020 instanţa de fond a dispus disjungerea petitelor pentru membri de sindicat care au domiciliul pe raza teritorială a altui judeţ decât Cluj şi formarea unor dosare distincte în care aceeaşi instanţă a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj.

În dosarele disjunse, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Cluj. Potrivit încheierii prin care s-a admis excepţia necompetenţei, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, apreciind că prin introducerea acestor texte legale, legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, inclusiv în ipoteza în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, aşadar inclusiv în situaţia în care acţiunea ar fi introdusă de sindicat - în numele membrilor lor, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, faţă de cele anterior expuse, trebuie subliniat faptul că acţiunea nu a fost formulată de către sindicat în nume propriu, ci în numele şi pe seama membrilor de sindicat, aceştia din urmă având calitatea de reclamanţi, aspect important în analiza cazului de revizuire invocat în cauză.

Procedând, în speţă, la examinarea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că cele două hotărâri au fost pronunţate urmare a acţiunilor promovate de către Sindicatul Naţional Solidaritatea Cluj-Napoca în numele şi pe seama membrilor de sindicat. Or, aşa cum s-a constatat cu ocazia soluţionării excepţiei de necompetenţă teritorială, calitatea de reclamant aparţine membrilor de sindicat, în mod greşit reţinându-se că acţiunea a fost formulată de către Sindicat în nume propriu.

Prin urmare, membrii de sindicat sunt persoane diferite, astfel încât nu le poate fi opusă autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte identitatea de cauză, nici această condiţie nu este îndeplinită. Deşi acţiunile formulate au fost colective, raporturile juridice deduse judecăţii au fost distincte, decurgând din modul de calcul al drepturilor salariale pentru fiecare membru de sindicat în parte. Probele administrate în cauză s-au raportat la fiecare membru de sindicat în parte analizându-se, în persoana fiecăruia, locul ocupat efectiv de către fiecare membru de sindicat şi factorii de risc identificaţi pentru fiecare Ioc de muncă.

Din această perspectivă nu se poate susţine că există identitate de cauză pentru simplul motiv că temeiul de drept al cererilor de chemare în judecată a fost acelaşi.

În ceea ce priveşte cea de a treia condiţie, deşi Decizia nr. 1195 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost redactată încă din data de 06.11.2021, ajungând la DGRFP Cluj în data de 10.11.2021, aceasta nu a invocat autoritatea de lucru judecat în dosarul unde s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, care a avut termen în data de 8.12.2021.

Prin urmare, atâta timp cât la momentul soluţionării recursului, DGRFP Cluj a avut cunoştinţă de existenţa Deciziei nr. 1195/2021, nu este îndeplinită condiţia în sensul ca partea să nu fi avut cunoştinţă de existenţa acesteia la momentul soluţionării recursului în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În concluzie, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză între hotărârile invocate de revizuentă, dat fiind faptul că hotărârile invocate ca fiind potrivnice au vizat aspecte diferite, respectiv au obiect diferit, părţi diferite şi cauze diferite, nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Mai mult, se reţine că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor pronunţate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluţia ce se impune este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Pe de altă parte, în soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010).

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă, ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., având în vedere faptul că revizuenta a căzut în pretenţii, Înalta Curte urmează să o oblige pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în sumă de RON 4003,72 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Napoca împotriva deciziei civile nr. 1410 din 08 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata sumei de 4003,72 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul Sindicatul Naţional Solidaritatea Cluj-Napoca.

Cu recurs în termen de 15 zile la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.