Legislator Giurisprudenza & Legislazione
ICCJ_85211 Generato dall'IA

Suspension of administrative act execution denied for failure to prove well-justified case and imminent harm

Numero d'incarto ICCJ_85211
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Esito del giudizio Accolto (Allowed)

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed the lower court’s ruling, ordering that the execution of the challenged administrative acts remain in force, thereby granting victory to the Ministry of Finance and the General Directorate of Customs. The dispute centered on a preliminary injunction request to suspend the execution of a tax decision and customs process-verbal imposing a payment obligation of approximately 4.7 billion lei on a commercial entity, which argued that immediate enforcement would cause liquidity shortages during a seasonal peak. The Supreme Court held that the first instance erred by accepting the applicant's claims without verifying the cumulative mandatory conditions under Article 9 of Law No. 29/1990, specifically noting the lack of evidence demonstrating a "well-justified case" and the "imminent nature of the harm." Consequently, the court ruled that the suspension was unlawful and inadmissible because the essential legal prerequisites for such a measure were not met.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art.9 din Legea nr. 29/1990; Suspension of administrative act execution denied for failure to prove well-justified case and imminent harm: Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice și Direcţia Generală a Vămilor, susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea deciziei și a procesului-verbal.

Parole chiave

Generato dall'IA
decisione d'esecuzione cessazione dei pagamenti atti amministrativi controversia commerciale diritto delle obbligazioni persona giuridica

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art.9 din Legea nr. 29/1990
Neîntrunirea celor două condiţii prevăzute de art.9 din Legea nr. 29/1990
Generato dall'IA

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Suspendarea actului administrativ. Neîntrunirea celor două condiţii prevăzute de art.9 din Legea nr. 29/1990

Suspendarea actului administrativ presupune întrunirea cumulativă a două condiţii esenţiale: existenţa unor cazuri temeinic justificate și iminenţa producerii unei pagube.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.960 din 4 martie 2004

Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis cererea formulată de S.C.”I.E.B.” SA Ploiești; a suspendat executarea deciziei nr.113/2003 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum și procesul-verbal nr. 13436/C/2003 încheiat de Direcţia Generală a Vămilor, până la soluţionarea acţiunii.

S-a reţinut că, prin actele administrative atacate s-au stabilit obligaţii de plată în sarcina reclamantei, în sumă de 4.697.910.932 lei, iar susţinerea acesteia că, executarea imediată a sumei ar duce la lipsa de lichidităţii a societăţii în lunile în care se înregistrează un vârf în consumul berii, este întemeiată.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice și Direcţia Generală a Vămilor, susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea deciziei și a procesului-verbal.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.

Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminenţa pagubei.

Astfel, instanţa primă, nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin executarea actelor atacate reclamanta ar suferi o pagubă, ci enunţă doar susţinerea societăţii.

Evident, în condiţiile date, în care nici din sentinţă și nici din actele dosarului nu rezultă existenţa celor două cerinţe esenţiale, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală și netemeinică.

În consecinţă, recursurile au fost admise.