Transfer of dematerialized shares: contractual dating of ownership transfer vs. statutory registration requirement

10. Contract de vânzare-cumpărare de acțiuni. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative. Forme de transmitere

Cuprins pe materii: Drept comercial. Societățile pe acțiuni. Înregistrarea transferului de acțiuni în registrul acționarilor

Index alfabetic:

-acțiuni nominative

-contract de vânzare-cumpărare de acțiuni

-cedent

-cesionar

-dreptul de proprietate al acțiunilor

-înregistrarea transferului de acțiuni

-piața de capital

Legea nr.31/1990,art.98 alin.(1) și (2)

Potrivit art.98 alin.(1) și (2) din Legea nr.31/1990, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu , semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă dematerializată și tranzacționate pe o piață organizată se transmite în conformitate cu OUG nr.28/2002.

(Secția comercială, decizia nr.1355 din 17 aprilie 2007)

Prin cererea de chemare în judecată din 7 noiembrie 2005, aflată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a comercială, reclamanta AVAS București, în contradictoriu cu pârâta SC D.A.I. SRL București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 110.383,56 de lei reprezentând penalități, calculate conform clauzei 18.1 din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.59 din 23 decembrie 2003, ca urmare a nerespectării clauzei nr.14.9 din același contract.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția nulității absolute a art.3.1 din contract, cu motivarea că art.98 din Legea nr.31/1990 republicată stabilește imperativ faptul că înregistrarea transferului de acțiuni în registrul acționarilor are caracter constitutiv de drepturi.

Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, prin sentința nr.752 din 1 martie 2006, a respins excepția nulității absolute a art.3.1 din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiat între părți și a admis acțiunea formulată de reclamanta AVAS București, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 11.383,56 de lei, reprezentând penalități contractuale.

Cu privire la excepția invocată, instanța de fond a reținut că art.98 din Legea nr.31/1990 republicată, reglementează numai forma de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, fără a stabili rata la care operează transferul dreptului de proprietate iar, cu privire la fondul cauzei, că pârâta și-a executat obligația contractuală cu întârziere astfel că datorează penalitatea prevăzută la art.18.1 din contract.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, prin decizia nr.436 din 13 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât sub aspectul soluționării excepției cât și cu privire la dezlegarea fondului cauzei.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează criticile motivelor de modificare, reglementate de art.304 punctele 8 și 9 C.proc.civ., vizând în esență următoarele aspecte:

- art.304.pct.9 C.proc.civ.: cât privește excepția, instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că art.98 din Legea nr.31/1990 nu are caracter imperativ, deoarece registrul acționarilor nu poate avea caracter constitutiv de drepturi, ci doar rolul de a asigura evidența acționarilor;

- art.304.pct.9 C.proc.civ.: în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a interpretat, în mod greșit, clauza penală a cărei executare a cerut-o AVAS prin acțiunea de fond, întrucât aceasta nu are ca obiect daune moratorii, astfel cum a reținut instanța de apel.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a constatat că recursul este nefondat.

În ceea ce privește soluționarea excepției nulității clauzei contractuale, ce stabilește începutul termenului de executare a obligației pretins a fi încălcată, Înalta Curte a constatat că aceasta a fost corect soluționată de instanța de control judiciar.

Potrivit art.98 din Legea nr.31/1990 republicată, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută prin registrul acționarilor, semnată de cedent și cesionar, sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în forma dematerializată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare se transmite potrivit prevederilor legislației pieței de capital și potrivit alineatului 3, subscriitorii și cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acțiunilor timp de 3 ani, socotiți de la data când s-a făcut mențiunea de transmitere în registrul acționarilor.

Potrivit art.3.1 din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, dreptul de proprietate asupra acțiunilor vândute este transferat de la vânzător la cumpărător împreună cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legislația română și de prezentul contract, la data creditării contului vânzătorului cu suma reprezentând prețul de cumpărare a acțiunilor prevăzut la art.4, inclusiv a sumelor rezultate din consolidarea în valută precum și a eventualelor penalități de întârziere datorate și calculate, conform art.5.4.

Analizând cele trei texte evocate, se remarcă faptul că legea reglementează modul de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative în timp ce textul stabilit convențional reglementează și data la care operează transferul dreptului de proprietate, respectiv data creditării contului vânzătorului cu suma reprezentând prețul de cumpărare prevăzut de părți.

Așadar, voința părților, exprimată în clauza contractuală la art.3.1, completează dispoziția legală mai sus evocată, nefiind de natură a o încălca, fapt reținut corect de instanța de control judiciar.

În ceea ce privește cea de-a doua critică, Înalta Curte a constatat că nici aceasta nu poate fi primită întrucât, în raport cu data de 12 ianuarie 2004, data creditării contului vânzătorului – aspect corect reținut de instanță – pârâta a încălcat clauza contractuală prevăzută la art.14.9 din contract. Această încălcare este sancționată însă de art.18 pct.1 din contract, potrivit căruia părțile au convenit de comun acord că plata penalității nu exonerează pe cumpărător de executarea obligației principale.

Cum contul reclamantei a fost creditat la data de 12 ianuarie 2004, iar transmiterea de către pârâtă a dovezii de înregistrare a gajului s-a făcut la 12 februarie 2004, în mod legal, instanța de control judiciar a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.18.1 din convenția părților.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art.312.2 C.proc.civ., a respins recursul declarat de pârâtă ca nefondat.