Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 904/2010 Generato dall'IA

Motion for annulment inadmissible: drug trafficking and network organization are distinct offenses, not double jeopardy

Numero d'incarto Decizia nr. 904/2010
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Inammissibile (Inadmissible)
Spese processuali a carico del ricorrente / reclamante

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's motion for annulment (contestație în anulare) against a final criminal conviction, upholding the prior decisions and ordering the appellant to pay 200 lei in judicial costs. The appellant, convicted in a single final judgment for both drug trafficking (art. 2(1)-(2) of Law 143/2000) and participation in organizing a drug trafficking network (art. 10 of Law 143/2000), argued under art. 386 lit. d) of the former Criminal Procedure Code that he had been twice convicted for the same act. The Court rejected this, holding that the two offenses are distinct—art. 10 does not require possession, transport, or sale of drugs but targets the organization of a trafficking network—and that only one judgment was rendered, so the statutory precondition of two final convictions for identical facts was absent; the claim had also already been addressed in prior appeals and recourse.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 41 alin. (2) C. pen, art. 75 lit. a) C. pen, art. 10 din Legea nr. 143/2000, art. 34 lit. b) C. pen, art. 71 C. pen, art. 386 lit. d) C. proc. pen; Motion for annulment inadmissible: drug trafficking and network organization are distinct offenses, not double jeopardy: The appellant, convicted in a single final judgment for both drug trafficking (art. 2(1)-(2) of Law 143/2000) and participation in organizing a drug trafficking network (art. 10 of Law 143/2000), argued under art. 386 lit. d) of the former Criminal Procedure Code that he had been twice convicted for the same act. The Court rejected this, holding that the two offenses are distinct—art. 10 does not require possession, transport, or sale of drugs but targets the organization of a trafficking network—and that only one judgment was rendered, so the statutory precondition of two final convictions for identical facts was absent; the claim had also already been addressed in prior appeals and recourse.

Parole chiave

Generato dall'IA
traffico di stupefacenti codice di procedura penale diritto processuale ricorso di annullamento imputazione per reati di stupefacenti e-justice

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 41 alin. (2) C. pen
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
art. 75 lit. a) C. pen
și art. 75 lit. a) C. pen.
art. 10 din Legea nr. 143/2000
și respectiv art. 10 din Legea nr. 143/2000.
art. 34 lit. b) C. pen
a) și art. 34 lit. b) C. pen.
art. 71 C. pen
a) și b) în condițiile art. 71 C. pen.
art. 386 lit. d) C. proc. pen
The court assessed the contestation in annulment against this provision and found it inadmissible because the requirements were not met.
art. 386 lit. d) C. pen
Potrivit art. 386 lit. d) C. pen., se poate face contestație în anulare, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
art. 10 din Legea nr. 43/2000
pen., cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 43/2000.
Generato dall'IA

Questioni giuridiche chiave estratte da Legislator

Generato dall'IA
art. 386 lit. d) C. proc. pen.

The court assessed the contestation in annulment against this provision and found it inadmissible because the requirements were not met.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

The court relied on this provision to oblige the contestant to pay judicial expenses.

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra contestației în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 766 din 23 iunie 2000 Tribunalul București, secția a II-a penală l-a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.O. (fiul lui A. și M.) la pedepsele de 10 și 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și respectiv art. 10 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) în condițiile art. 71 C. pen.

A menținut starea de arest și a dedus prevenția de la 13 iulie 2009 la zi.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în perioada septembrie 2003 - iunie 2004, inculpatul C.O. a transportat droguri (heroină) din Pakistan și insulele Saint Vincent în Olanda, pentru doi indivizi J. și O., a recrutat pentru inculpatul N.S. pe numiții V.T., V.C.G. și O. zis P. și pe numitul C. pentru obținerea pașapoartelor pentru unul din aceștia.

Prima instanță a motivat că activitatea de organizare a traficului ilicit de droguri rezultă din declarațiile martorilor audiați coroborate cu transcrierile convorbirilor telefonice purtate între inculpații C.O. și M.D.F.

Astfel inculpatul se ocupa de rezervări pentru bilete de avion, camere de hotel, de procurarea vizelor pentru unii din cărăuși și chiar de procurarea pașapoartelor, ca de exemplu în cazul numiților D.E.M., V.T. și M.D.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 852/ A din 30 noiembrie 2006 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatului N.S.M., C.O. și M.D., hotărâre care a rămas definitivă prin Decizia nr. 4182 din 11 septembrie 2007 pronunțată de secția penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Împotriva deciziei, a formulat contestație în anulare, condamnatul C.O., la 14 octombrie 2009 invocând temei dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. A susținut în esență că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 nu are autonomie infracțională, fiind o formă agravantă a infracțiunilor prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit art. 386 lit. d) C. pen., se poate face contestație în anulare, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Contestatorul a fost condamnat printr-o singură hotărâre, pentru două infracțiuni aflate în concurs.

Infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 participarea la organizarea rețelei de traficanți de droguri, nu presupune procurarea, deținerea, transportul, cumpărarea sau vânzarea de droguri de risc sau mare risc. Atunci când așa cum este cazul în speță, cel care organizează sau participă la organizarea unei rețele de trafic în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 10 din Legea nr. 143/2000, transportă, deține, vinde sau efectuează operațiuni în legătură cu drogurile, el săvârșește și una din infracțiunile prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000.

Motivul cererii de contestație în anulare a fost analizat atât în apel cât și în recurs, ambele instanțe de control judiciar motivând că în mod corect inculpatul a fost condamnat atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 43/2000.

Din aceleași hotărâri mai rezultă că în mod corect a fost achitat inculpatul N.S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și a fost condamnat doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, deoarece din probele administrate nu a rezultat că acest inculpat ar fi manipulat drogurile.

Înalta Curte constată că motivul pe care se sprijină contestația nu este prevăzut de art. 386 C. proc. pen., împotriva inculpatului C.O. nu au fost pronunțate două hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte așa încât urmează să respingă contestația ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.O. împotriva Deciziei penale nr. 4182 din 11 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 martie 2010.