Legislator Giurisprudenza & Legislazione
Decizia nr. 295/2006 Generato dall'IA

Privatization loan addenda upheld as valid; nullity claim rejected as unfounded.

Numero d'incarto Decizia nr. 295/2006
Autorità giudiziaria
Giurisdizione Romania (RO)
Data della decisione
Esito del giudizio Respinto (Dismissed)

Sintesi Legislator

Generato dall'IA

The court dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, upholding the prior rulings of the trial and appellate courts, which had rejected the claim to annul additional agreements signed in 1999 between the plaintiff and the state privatization authority, executing earlier loan conventions. The plaintiff had sought a declaration of absolute nullity of these addenda under Articles 948-949 of the Civil Code, alleging that their conclusion violated provisions of Law No. 58/1991, Government Decision No. 643/1992, Law No. 31/1990, and O.U.G. No. 88/1997. The decisive legal basis was that the addenda only modified repayment schedules and did not constitute acts of disposition requiring special approval under Article 143 of Law No. 31/1990; the agreements were signed by legal representatives within their authority per the company's articles of association and Article 140 of Law No. 31/1990, and the claimant failed to properly develop its Article 304 point 9 Civil Procedure Code ground of appeal. The final ruling, now irrevocable, confirms the dismissal of the nullity action, with the plaintiff bearing the loss.

Regesto Legislator

Generato dall'IA

art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 58/1991, art. 143 din Legea nr. 31/1990, art. 9 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997, art. 26 din Legea nr. 58/1991, art. 949 C. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Privatization loan addenda upheld as valid; nullity claim rejected as unfounded: Împotriva evocatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, SC A.T. SA, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Parole chiave

Generato dall'IA
nullità delle intese contratto di mutuo articolo del CPC statuti disposizione irreversibile interesse moratorio contrattuale

Disposizioni normative citate

Generato dall'IA
art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 58/1991
c), art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 58/1991; art.
art. 143 din Legea nr. 31/1990
643/1992; art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată; art.
art. 9 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997
31/1990 republicată; art. 9 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997.
art. 26 din Legea nr. 58/1991
25 și art. 26 din Legea nr. 58/1991, evocate în precizarea cererii de chemare în judecată, așa încât acestea nu contravin dispozițiilor art.
art. 949 C. civ
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
SA, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
art. 306 alin. (3) C. proc. civ
Astfel, critica recurentei privind greșita interpretate a precizatelor dispoziții statutare, ce poate fi încadrată, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art.
art. 304 pct. 8 C. proc. civ
civ., în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu întrunește cerințele prevăzute pentru aplicarea acestui text, având în vedere că, reținând inaplicabilitatea art.
Generato dall'IA

Ti chiedi come si applica questa sentenza alla tua fattispecie?

Analizza questa decisione insieme alla legislazione federale e cantonale, ai commentari e alla giurisprudenza successiva in Legislator AI.

Apri in Legislator →

Testo completo

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 15 decembrie 2003, precizată la data de 17 februarie 2004, reclamanta, SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 948-949 C. civ., în contradictoriu cu pârâta, A.P.A.P.S., să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale încheiate între reclamantă și F.P.S. la data de 7 iulie 1999, în executarea convențiilor din 16 iulie 1993; 25 februarie 1994; 30 martie 1994; 3 februarie 1995; 14 septembrie 1995 și 4 noiembrie 1996, cu motivarea că acestea au fost încheiate cu încălcarea art. 25 alin. (2) lit. c), art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 58/1991; art. 8 alin. (1) lit. h), art. 23 alin. (1) lit. r), art. 9 alin. (1) lit. j) din regulamentul de organizare și funcționare al F.P.S., aprobat prin H.G. nr. 643/1992; art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată; art. 9 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997.

Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 10881, pronunțată la data de 21 septembrie 2004, în dosarul nr. 19746/2003 a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.

Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în principal, că prin încheierea actelor adiționale în litigiu, semnată legal, asemeni convențiilor, de directorul general și directorul economic al societății reclamante ca reprezentanți ai acesteia nu au fost încălcate prevederile H.G. nr. 643/1992, cele ale Legii nr. 88/1997 și cele ale art. 25 și art. 26 din Legea nr. 58/1991, evocate în precizarea cererii de chemare în judecată, așa încât acestea nu contravin dispozițiilor art. 948 și art. 949 C. civ.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 626, pronunțată la data de 4 iulie 2005, în dosarul nr. 2343/2004.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în rezumat, că actele adiționale a căror nulitate se invocă, nu au adus modificări la titlul cu care sumele au fost acordate SC A.T. SA de F.P.S. prin cele 7 convenții, ce prevăd clauze de rambursare, întrucât acestea privesc doar modalitatea de restituire și graficul de rambursare, fiind încheiate în beneficiul acestei societăți ce nu și-a îndeplinit obligația de restituire la termenele stipulate în convenții, situație în care dispozițiile art. 19 lit. g) din statutul acestei societăți comerciale nu-și găsesc aplicarea, cum nici dispozițiile art. 143 din Legea nr. 31/1990, deoarece nu sunt acte de dispoziție în sensul acestui text legal, iar potrivit art. 140 alin. (2) din menționata lege, raportat la art. 18 și art. 20 din enunțatul statut, președintele consiliului de administrație poate fi și directorul general care putea să angajeze societatea comercială în limitele conferite de lege și actul constitutiv, ori actele juridice încheiate de reprezentanții persoanei juridice în limita puterilor ce le-au fost acordate obligă persoana juridică.

Împotriva evocatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, SC A.T. SA, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat, eronat, textele din Statut, cu referire la art. 19 lit. g) și art. 18, fapt ce a condus la aplicarea greșită a legii.

Recursul este nefondat.

Astfel, critica recurentei privind greșita interpretate a precizatelor dispoziții statutare, ce poate fi încadrată, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu întrunește cerințele prevăzute pentru aplicarea acestui text, având în vedere că, reținând inaplicabilitatea art. 19 lit. g) din Statutul SC A.T. SA, instanța de apel nu a avut a interpreta acest articol ci doar obiectul actelor adiționale, în litigiu, prin raportare la clauzele convențiilor ce le-au precedat, referitoare la restituirea eșalonată a sumelor puse la dispoziția societății de F.P.S., modalitățile de restituire și graficele de rambursare a acestora, interpretare făcută cu respectarea regulilor stabilite în art. 977-985 C. civ., aplicate, deopotrivă, și interpretării dată art. 18 prin raportare la art. 20 din evocatul act constitutiv, concretizată în concluzia, corectă, că reprezentarea sus arătatei entități colective la încheierea actelor juridice în discuție de directorul general și directorul economic respectă, conform acestor texte, voința societară și, de asemenea, prevederile art. 35 alin. (2) din decretul nr. 31/1954 și art. 140 din Legea nr. 31/1991, republicată.

Este de observat că recurenta, ignorând cerințele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nu a dezvoltat motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mulțumindu-se doar să evoce „aplicarea greșită a legii”, fără a preciza dispozițiile legale la care se referă și fără a-și argumenta o atare susținere spre a permite examinarea acestui motiv.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.T. SA, județul Dâmbovița, împotriva deciziei nr. 626 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.