Employee’s appeal in labor dispute inadmissible; appellate ruling final.

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19 ianuarie 2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei decembrie 2021 - ianuarie 2022, actualizate cu rata inflaţiei şi acordarea dobânzii legale până la data plăţii; obligarea angajatorului la plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe venit aferent pentru perioada decembrie 2021 - ianuarie 2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, art. 268 - 275 din Codul Muncii, art. 1381, 1531 şi 1535 din C. civ.

La data de 28 martie 2022 B. a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu a mai desfăşurat activitate lucrativă de peste 4 ani.

Reclamantul a depus, la 6 aprilie 2022, cerere modificatoare, prin care a modificat în tot obiectul acţiunii, solicitând: anularea deciziei de concediere nr. 02/16.09.2021 şi repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere; obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale actualizate cu rata inflaţiei şi acordarea dobânzii legală până la data plăţii, începând cu luna decembrie 2021 şi până la reintegrarea efectivă; obligarea angajatorului la plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe venit aferent drepturilor băneşti acordate începând cu luna decembrie 2021 şi până la reintegrarea efectivă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3332 din 16 mai 2022, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi, în consecinţă a respins contestaţia promovată de reclamantul A., ca tardiv formulată, iar cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B. a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 2282/2023 din 10 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3332 din 16 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, apreciind că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea sa.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât SINDICATUL NAŢIONAL AL AGENŢILOR DE POLIŢIE, la 21 august 2022, se invocă pe cale de excepţie: inadmisibilitatea recursului, în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi nulitatea acestuia pentru nemotivare.

La termenul din 14 decembrie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3332 din 16 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia promovată de reclamantul A., în cadrul unui litigiu de muncă.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 2282/2023 din 10 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin cererea formulată, aşa cum a fost modificată, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 02/16.09.2021 şi repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere; obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale actualizate cu rata inflaţiei şi acordarea dobânzii legală până la data plăţii, începând cu luna decembrie 2021 şi până la reintegrarea efectivă; obligarea angajatorului la plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe venit aferent drepturilor băneşti acordate începând cu luna decembrie 2021 şi până la reintegrarea efectivă.

Prin urmare, faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine că aceste litigii, nu sunt supuse recursului, întrucât deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt hotărâri definitive, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 2282/2023 din 10 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia civilă nr. 2282/2023 din 10 aprilie 2023 prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin raportare la dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa supremă va admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2282/2023 din 10 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2282/2023 din 10 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât SINDICATUL NAŢIONAL AL AGENŢILOR DE POLIŢIE şi intimatul-intervenient B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2023.