Revision of land dispute: scope of res judicata over incidental reasoning in prior inadmissibility ruling

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenta Academia Română a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculeşti, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar Călăraşi, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Perişoru, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, revizuirea deciziei civile nr. 767/24.09.2021 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2020.

Invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că decizia ce face obiectul revizuirii contravine sentinţei civile nr. 273/2018 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2016.

Revizuenta a arătat că dosarul nr. x/2016, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 273/2018 a Tribunalului Călăraşi, a avut ca obiect anularea a cinci hotărâri ale Comisiei Judeţene Călăraşi (nr. 757/30.03.2007, nr. 495/9.03.2007, nr. 1409 bis/22.06.2007, nr. 1964/2007 şi nr. 736/9.05.2008), iar cauza în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect, printre altele, cererea de anulare a trei din cele 5 hotărâri ale Comisiei Judeţene Călăraşi ce au fost contestate şi în dosarul nr. x/2016 (nr. 757/30.03.2007, nr. 1964/2007 şi nr. 736/9.05.2008)

A susţinut revizuenta că problema de drept ce a fost rezolvată prin sentinţa civilă nr. 273/2018 a Tribunalului Călăraşi este cea referitoare la calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârilor comisiei judeţene de fond funciar, unde s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că acţiunea îndreptată împotriva hotărârilor comisiei judeţene este plângerea prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Prin decizia ce face obiectul revizuirii a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 315/2021 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr. x/2020, a fost anulată sentinţa atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. În motivarea deciziei s-a reţinut că prima instanţă a reţinut în mod greşit că cererea de chemare în judecată este o plângere formulată în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991. Revizuenta consideră că anulând calificarea dată de prima instanţă în sensul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, instanţa de apel încalcă puterea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, definitive care a soluţionat exact aceeaşi problemă de drept.

Indicaţiile instanţei de apel pentru instanţa de trimitere privesc recalificarea acţiunii într-un context mai larg, ceea ce contravine soluţiei anterioare definitive stabilită prin sentinţa civilă nr. 273/2018, care a stabilit că plângerea prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 este calea de atac împotriva hotărârilor comisiei judeţene.

Mai arată revizuenta că decizia instanţei de apel este profund nelegală întrucât pretinde că reclamantele nu ar fi invocat şi art. 53 din Legea nr. 18/1991, în condiţiile în care cererea lor este întemeiată în drept pe întreaga Lege nr. 18/1991. Un atare artificiu este menit tocmai să încerce excluderea soluţiei anterioare definitive asupra problemei de drept, în scopul avantajării reclamantelor, prin instituirea unei căi ad-hoc, contrară art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Totodată, revizuenta arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) C. proc. civ. şi solicită admiterea cererii de revizuire.

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculeşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Academia de Sţiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1834A/05.12.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia de tardivitate, ca neîntemeiată şi a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1834A/05.12.2022 a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuenta Academia Română.

Recurenta a arătat că primul argument invocat de instanţa de revizuire este cel conform căruia prin sentinţa civilă nr. 273/2018 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat numai asupra aspectului privind natura litigiului ca fiind unul de competenţa instanţelor de drept comun, iar nu a celor de contencios administrativ.

Susţine recurenta că această motivare este nelegală, concluzia instanţei necorespunzând motivării sentinţei nr. 273/2018, întrucât se încearcă o disociere între soluţia dată unui incident procesual şi raţionamentul logico-juridic aflat la baza acestei soluţii. Recurenta arată că în litigiul anterior s-a soluţionat chestiunea litigioasă referitoare la natura litigiului (care rămâne un litigiu civil), însă autoritatea de lucru judecat şi efectul pozitiv al acesteia nu este legată doar de soluţia dată de instanţă, ci şi de considerentele pe care aceasta se sprijină, aşa cum arată explicit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., considerente care permit înţelegerea silogismului care a condus la admiterea excepţiei de inadmisibilitate.

Recurenta susţine că această motivare este nelegală, contravenind art. 430 alin. (2) C. proc. civ. dar şi art. 425 alin. (1) lit. b), întrucât îndepărtează acea parte a motivării care arată pentru care motive a fost admisă excepţia şi au fost înlăturate argumentele contrarii.

Dezvoltând argumente teoretice privind tipurile de considerente ale unei hotărâri judecătoreşti, precum şi practica judiciară (decizia nr. 4160/15.12.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi invocând prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., recurenta învederează că autoritatea/puterea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care se sprijină şi se reflectă în acesta făcând corp comun cu el, inclusiv cele prin care s-a soluţionat o chestiune litigioasă. Primul proces a avut de rezolvat chestiunea litigioasă a competenţei instanţei de judecata, aceasta primind însă o soluţie ca urmare a excepţiei de inadmisibilitate, aşa încât considerentele decizorii, prin care s-a soluţionat chestiunea litigioasă a excepţiei sunt, în egala măsură, şi considerente decisive, în baza cărora s-a soluţionat cauza prin respingerea acesteia.

Contrar motivării instanţei de revizuire, în ceea ce priveşte "trimiterile instanţei la procedura reglementată de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991", nu ne aflăm în situaţia unor motive indiferente, care ar fi putut lipsi din conţinutul considerentelor hotărârii judecătoreşti, fără ca acestea să conducă la lipsa de fundament a hotărârii, care doar aduc un plus de argumente, colateral dezbaterilor din proces, fără a se integra în logica soluţiei, astfel încât ele nu se bucură de autoritatea de lucru judecat.

Arată recurenta că în practicaua sentinţei civile nr. 273/2018, se reţine atât apărarea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Călăraşi- care invocat excepţia de necompetenţă în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991-, cât şi apărarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculesti, care susţine că în speţă nu sunt incidente respectivele dispoziţii legale, astfel că aceste aspecte au făcut obiectul învestirii instanţei şi al discuţiilor contradictorii ale părtilor. În raport de aceste apărări, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilitatii acţiunii, iar invocarea excepţiei reprezintă un incident procesual cu caracter de excepţie dirimantă, conducând la stingerea litigiului în faţa respectivei instanţe.

Recurenta susţine că argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei trebuie să-şi găsească reflectare în hotărâre. În acest context trebuie citită sentinţa civilă nr. 273/2018, raţionamentul acelei prime instanţe reieşind cu claritate, însă în sens contrar celor afirmate de instanţa de revizuire întrucât într-o primă etapă, instanţa iniţială a stabilit că "acţiunea formulată de reclamantă are caracterul unei cereri de fond funciar, fiind de competenţa instanţei de drept comun" (pag. 11 alin. (9) al sentinţei civile nr. 273/2018).

Al doilea pas al raţionamentului este "în altă ordine de idei" şi vizează caracterul nulităţilor în contencios administrativ (pag. 11 alin. (10) al sentinţei civile nr. 273/2018) - aceste considerente sunt indiferente, sau supraabundente, întrucât caracterul nulităţilor în contencios administrativ nu face obiect al excepţiei de inadmisibilitate. În al treilea pas (pag. 11 alin. (11) al sentinţei civile nr. 273/2018), sunt invocate ca motive ale admiterii excepţiei de inadmisibilitate dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 cu indicarea clară a faptului că acestea generează o altă procedură specială, cea a "plângerii" - aceste considerente sunt decizorii/decisive, întrucât existenţa procedurii "plângerii" în conformitate cu art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 face aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În lipsa identificării concrete a procedurii speciale, invocarea caracterului unei cereri de fond funciar, de competenţa instanţei de drept comun ar fi rămas o simplă afirmaţie, o alegaţie goală de conţinut. Al patrulea pas al raţionamentului este conţinut în fraza următoare (pag. 11 alin. (12) al sentinţei civile nr. 273/2018) "faţă de procedura judiciară reglementată de Legea nr. 18/1991, instanţa de contencios administrativ constată ivită ipoteza reglementată de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004", ceea ce indică exact legătura între soluţia dată şi considerentul decisiv în baza căruia s-a adoptat, respectiv procedura judiciară a "plângerii" la judecătorie, prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Ultima parte a raţionamentului (pag. 11 alin. (13) al sentinţei civile nr. 273/2018) reprezintă concluzia raţională a argumentelor anterioare, instanţa arătând expres că "în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară". Rezultă dincolo de orice îndoială că procedura analizată anterior de instanţă este de esenţa inadmisibilitatii, argumentul neavând cum să fie nici indiferent şi nici supraabundent.

Raţionamentul care a condus la admiterea excepţiei, cu consecinţa respingerii acţiunii, trebuie privit ca un tot unitar, acel silogism menit să facă posibilă înţelegerea corectă şi completă a motivelor care au condus la soluţia regăsită în dispozitiv, nefiind posibilă separarea artificială a art. 5 alin. (2) de identificarea procedurii paralele, care face imposibilă acţiunea în contencios administrativ, pentru că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 leagă inadmisibilitatea de prevederea într-o altă lege organică a unei alte proceduri care trebuie identificată în concret pentru a putea susţine dispozitivul.

Pe cale de consecinţă, considerentele instanţei de revizuire reprezintă o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, dar şi a semnificaţiei acestora prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Instanţa de revizuire a interpretat greşit chiar actul dedus judecăţii, nesesizând semnificaţia corectă a valorii decizionale a considerentelor esenţiale, indispensabile identificării procedurii paralele, care face posibilă aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa inadmisibilitătii acţiunii ca urmare a admiterii excepţiei de inadmisibilitate invocată din oficiu.

Din punct de vedere procedural, hotărârea prin care s-a dat o dezlegare unei chestiuni litigioase beneficiază şi de prezumţia de validitate şi regularitate, iar conform art. 435 alin. (1) C. proc. civ., este obligatorie şi produce efecte între părţi şi succesorii acestora.

De asemenea, ultimul considerent al instanţei de revizuire este nelegal, întrucât reţine "calificarea cererii de chemare în judecată ca plângere întemeiată pe dipoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu intră în autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", criticile anterioare demonstrând contrariul.

Mai arată recurenta că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor calificarea considerentelor sentinţei nr. 273/2018 sub niciun aspect, astfel încât recurenta nu a putut formula apărări sub acest aspect.

Întrucât suprimarea dreptului la apărare, a dreptului de acces la instanţa prin încălcarea principiului contradictorialităţii protejat de art. 6 CEDO, art. 47 din Carta DFUE, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 13, art. 14 C. proc. civ. raportat la art. 22 alin. (2) C. proc. civ., s-a produs cu ocazia deliberării, respectiv faza procesului la care părţile nu mai au acces şi când nu mai pot obţine o îndreptare a neregularitătii procedurale, sunt incidente dispoziţiile art. 174 şi urm. privind nulitatea actului de procedură. Ca urmare, o astfel de situaţie impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei de către instanţa investită cu cererea de revizuire cu privire la ultima condiţie analizată de instanţa de revizuire, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 22 mai 2023 intimata Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, arătând că recursul este nemotivat- nefiind invocate motive de nelegalitate, ci au fost reiterate argumentele din cererea de revizuire- şi netimbrat -conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cele două hotărâri nefiind potrivnice. Intimata învederează că este corect raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia considerentele cu privire la care revizuenta susţine că au intrat în autoritatea de lucru judecat nu sunt considerente cu valoare decizională deoarece prin acestea nu s-a soluţionat o chestiune incidentală, soluţie regăsită în dispozitiv, de respingere a cererii ca inadmisibilă.

La data de 18 mai 2023 intimata Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculeşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata arată, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârile presupus a fi contradictorii au tranşat aspecte diferite, iar recurenta interpretează într-o manieră proprie aspectele dezlegate în cele două cauze. Intimata susţine că instanţa de contencios administrativ nu avea prerogativa de a califica cererea de chemare în judecată, respectiv dacă reprezintă sau nu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 sau o acţiune în nulitate absolută întemeiată pe dispoziţiile art. 63 din acelaşi act normativ. Arată că instanţa a analizat dacă, în cauză, sunt incidente prevederile art. 5542004, respectiv inadmisibilitatea promovării unei astfel de cereri pe calea contenciosului administrativ, în contextul existenţei unei proceduri reglementate de Legea nr. 18/1991. Intimata precizează că nu a fost încălcat principiul contradictorialităţii întrucât întreaga dezbatere asupra cererii de revizuire s-a bazat pe calificarea considerentelor sentinţei civile nr. 273/2018 prin raportare la decizia nr. 767/2021.

Prin întâmpinarea formulată, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că hotărârile invocate de către recurentă nu sunt potrivnice.

Intimata Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculeşti a formulat concluzii scrise prin care a reiterat solicitarea de respingere a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută excepţia nulităţii căii de atac, criticile formulate prin memoriul de recurs nefiind unele susţinute formal, aşa cum a pretins intimata Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", prin întâmpinare. Relativ la taxa de timbru datorată de către recurentă, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, invocate generic de către intimata Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", prin întâmpinare, ci prevederile art. 42 din Legea nr. 1/2000 coroborate cu dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, faţă de obiectul dosarului.

Luând spre examinare recursul formulat, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, potrivit celor ce urmează:

i) În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta pretinde că instanţa de revizuire a încălcat principiul contradictorialităţii întrucât nu ar fi pus în discuţia părţilor -ci a analizat doar cu ocazia deliberării- aspectele privind calificarea considerentelor sentinţei nr. 273/2018 ca fiind indiferente, decizorii sau decisive, astfel încât s-a aflat în imposibilitatea de a formula apărări cu privire la aceste argumente, fapt ce ar atrage nulitatea hotărârii, în raport de prevederile art. 174 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, pentru a răspunde criticii formulate de recurentă, trebuie lămurit dacă, în analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea de Apel Bucureşti a ţinut cont de dreptul de dispoziţie al părţii, de dreptul la apărare şi de principiul contradictorialităţii.

Principiul contradictorialităţii consacrat de art. 14 C. proc. civ. presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu probleme de drept substanţial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

În cauză, revizuenta a învestit instanţa cu cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând contrarietatea dintre două hotărâri, iar art. 513 alin. (3) din acelaşi act normativ stipulează că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Din încheierea de la termenul din 17 noiembrie 2022 reiese că instanţa a pus în discuţie admisibilitatea cererii de revizuire, iar părţile prezente -inclusiv revizuenta, prin reprezentant convenţional- au formulat concluzii orale atât cu privire la termenul de formulare a cererii, cât şi cu privire la condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac.

Întrucât revizuenta a pretins contrarietatea a două hotărâri prin prisma aspectelor dezlegate prin considerentele acestora, instanţa de revizuire avea a analiza şi a răspunde motivat cu privire la argumentele concrete invocate de parte.

În acest context, Înalta Curte constată că însăşi revizuenta a dezvoltat, în cuprinsul cererii, motive privind calificarea considerentelor sentinţei nr. 273/2018, apreciind că acestea sunt decisive, ce dobândesc putere de lucru judecat (pagina 12 a cererii de revizuire, pct. 38).

În această privinţă, în cuprinsul hotărârii atacate, în acord cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., curtea de apel a prezentat raţionamentul judiciar care a justificat soluţia adoptată, în raport de susţinerile formulate în cauză, în ceea ce priveşte contrarietarea reclamată prin prisma cerinţelor impuse de legiuitor cazului de revizuire evocat.

Cu alte cuvinte, în raport de limitele reglementate de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., prin considerentele hotărârii recurate, instanţa de revizuire a analizat condiţiile de admisibilitate şi a expus raţionamentele proprii de ordin factual şi juridic -prin prezentarea unor argumente teoretice şi aplicarea acestora la cauza concretă dedusă judecăţii, faţă de motivele invocate în cererea de revizuire- care au determinat adoptarea soluţiei de respingere a cererii, ca inadmisibilă.

Pe cale de consecinţă, nu poate fi primită critica de greşită aplicare a normelor de drept procesual şi de încălcare a principiului contradictorialităţii.

ii) În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Recurenta pretinde că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi a analizat eronat efectele autorităţii de lucru judecat, care vizează atât considerentele cât şi dispozitivul unei hotărâri. Deşi încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica formulată pune în discuţie şi o eventuală nemotivare a hotărârii, faţă de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., subsumabilă pct. 6 al aceluiaşi articol, urmând a fi examinată şi din această perspectivă.

Criticile au caracter nefondat.

Prin cererea de revizuire, Academia Română a pretins că decizia civilă nr. 767/24.09.2021 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2020 contravine sentinţei civile nr. 273/2018 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2016. Recurenta şi-a fundamentat raţionamentul pe considerentul că hotărârea a cărei revizuire se solicită - prin indicaţiile trasate- încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri prin care s-a statuat că hotărârile comisiei judeţene pot fi atacate prin plângere, reglementată de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea 18/1991 şi nu potrivit procedurii contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 273/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculeşti, excepţie invocată din oficiu.

Prin decizia nr. 767/24.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" împotriva sentinţei nr. 315/17.02.2021 a Judecătoriei Călăraşi, pe care a anulat-o în tot şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Analizând cererea de revizuire dedusă judecăţii în prezenta cauză de către Academia Română, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu este îndeplinită condiţia referitoare la contrarietatea celor două hotărâri invocate de revizuentă, pe de o parte, deoarece considerentele sentinţei civile nr. 273/2018 privind procedura reglemenatată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu sunt considerate decisive şi nici nu au valoare decizională, astfel că nu se bucură de autoritate de lucru judecat, iar, pe de altă parte, prin decizia nr. 767/24.09.2021, Tribunalul Călăraşi a casat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Călăraşi tocmai pentru a lămuri cauza acţiunii.

Prin memoriului de recurs, recurenta învederează, în esenţă, că raţionamentul instanţei de revizuire este eronat întrucât soluţia dată incidentului procedural nu poate fi detaşată de raţionamentul logico-juridic aflat la baza acestei soluţii. Susţine recurenta că prin sentinţa civilă nr. 273/17.04.2018 a fost tranşată chestiunea litigioasă a competenţei instanţei, ce a primit o soluţie ca urmare a excepţiei inadmisibilităţii, astfel încât "considerentele decizorii prin care s-a soluţionat chestiunea litigioasă a excepţiei sunt, în egală măsură şi considerente decisive, în baza cărora s-a soluţionat cauza prin respingerea acesteia."

Din actele şi lucrările dosarului reiese că, urmare a soluţionării conflictului negativ de competenţă- prin sentinţa nr. 155F/8.12.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi stabilirii competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi-, prin sentinţa civilă nr. 273/17.04.2018 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa aratând că partea are deschisă o altă procedură judiciară, astfel încât reclamanta nu poate urma calea contenciosului administrativ.

Astfel, în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată prin decizia supusă revizuirii, s-au dezbătut chestiuni privind exceptarea de la controlul instanţei de contencios administrativ a actelor deduse judecăţii, instanţa tranşând natura litigiului ca nefiind specifică acestei materii, ci a dreptului comun.

Contrar criticilor expuse în memoriul de recurs, considerentele sentinţei civile nr. 273/17.04.2018 referitoare la prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu echivalează cu soluţionarea unei chestiuni incidentale. În dosarul nr. x/2016 instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora anumite acte (ca cele ce au făcut obiectul învestirii în respectiva cauză) sunt sustrase controlului pe calea contenciosului administrativ, ele putând fi atacate pe calea dreptului comun, iar partea nu are un drept de opţiune cu privire la cele două proceduri.

Recurenta arată că "raţionamentul care a condus la admiterea excepţiei, cu consecinţa respingerii acţiunii, trebuie privit ca un tot unitar, acel silogism menit să facă posibilă înţelegerea corectă şi completă a motivelor care au condus la soluţia regăsită în dispozitiv, nefiind posibilă separarea artificială a art. 5 alin. (2) de identificarea procedurii paralele, care face imposibilă acţiunea în contencios administrativ" or, instanţa de revizuire a analizat raţionamentul solicitat a fi verificat de către revizuentă. Concluziile instanţei de revizuire sunt corecte întrucât considerentele sentinţei civile nr. 273/17.04.2018 referitoare la prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 au doar natura unor motive indiferente deoarece aduc hotărârii elemente care nu influenţează soluţia adoptată, ele putând să lipsească din cuprinsul motivării hotărârii. Aceste considerente nu au caracterul unor motive decisive -întrucât nu constituie fundamentul soluţiei adoptate şi nu fac corp comun cu dispozitivul hotărârii- şi nici caracterul unor motive decizorii întrucât nu conţin soluţii autonome, de sine stătătoare, faţă de cele din dispozitiv, astfel încât nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, din moment ce instanţa de revizuire a analizat efectele autorităţii de lucru judecat din perspectiva art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi a oferit o dezlegare asupra considerentelor sentinţei civile nr. 273/17.04.2018 prin raportare la dispozitivul hotărârii, critica ce priveşte lipsa unei motivări asupra respectivelor aspecte va fi înlăturată.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 767/24.09.2021, apreciind că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, Tribunalul Călăraşi a dispus anularea în tot a hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămurii aspectelor deduse judecăţii, reţinând că instanţa de fond a procedat la recalificarea cererii de chemare în judecată fără a solicita un punct de vedere reclamantei.

În prezenta cauză, instanţa de revizuire a reţinut că prin decizia supusă revizuirii "nu este clarificată cauza cererii de chemare în judecată, aceasta urmând a fi stabilită de prima instanţă la momentul rejudecării".

Referitor la aceste considerente ale instanţei de revizuire, recurenta nu a expus motive concrete de nelegalitate, ci a învederat că argumentele din memoriul de recurs privind prima hotărâre susţin nelegalitatea hotărârii recurate şi cu privire la decizia nr. 767/24.09.2021. Date fiind aceste susţineri, critica formulată este nefondată, conform considerentelor anterioare ale prezentei decizii. În plus, Înalta Curte reţine că problema de drept dezlegată prin decizia nr. 767/24.09.2021 priveşte încălcarea principiului contradictorialităţii, sens în care s-a dispus ca, în rejudecare, instanţa să stabilească "dacă reclamantele au înţeles să formuleze o acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun sau o acţiune de drept funciar".

În considerarea celor arătate, instanţa de revizuire a statuat, corect, prin hotărârea recurată, că aspectele dezbătute în cadrul celor două dosare nu contravin şi nu pot constitui motiv de revizuire subsumat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condiţiile reglementate de textul respectiv, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În atare circumstanţe, în mod corect a stabilit curtea de apel că nu există identitate de chestiune litigioasă cât priveşte judecata înfăptuită prin decizia a cărei revizuire se solicită (pronunţată în apel, prin care a fost anulată hotărârea instanţei de fond şi a fost trimisă cauza spre rejudecare în vederea lămuririi cauzei acţiunii), în raport cu cea înfăptuită prin sentinţa civilă nr. 273/17.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016 (prin care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea hotătârii recurate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Academia Română împotriva deciziei nr. 1834 A/5.12.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Academia Română împotriva deciziei nr. 1834 A din 5 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.