Inadmissibility of cassation appeal against annulment of corporate organ decision governed by exclusive appeal route

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 05.11.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2020* (data iniţială a înregistrării cererii fiind 21.05.2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti), ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială şi declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi ulterior, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială procesuală şi declinării competenţei de soluţionare de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din data de 05.10.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a Hotărârii nr. 8 din 08.04.2021, emisă de Consiliul de Administraţie al R.A.A.P.P.S., respectiv a art. 12 alin. (1), pct. 1 din hotărâre, prin care s-a aprobat desfiinţarea Sucursalei de Transport Bucureştii Noi (S.T.N.B.), precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 192, 194, 216 alin. (6), art. 1237 şi 1238 alin. (2) C. civ., precum şi toate celelalte dispoziţii legale indicate în cerere.

La 03.06.2021, a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea adiţională formulată de reclamant, prin care a înţeles să completeze cererea introductivă de instanţă prin introducerea unui nou capăt de cerere, respectiv suspendarea executării parţiale a Hotărârii nr. 8 din 08.04.2021, anterior menţionate.

Pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii cererii ca urmare a încălcării art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind realizarea procedurii prealabile, excepţia lipsei de interes a reclamantului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3266/21.12.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.

Prin decizia nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul reclamantului, fiind obligat acesta la plata către intimata-pârâtă a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea în tot a deciziei recurate şi drept consecinţă, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 06.07.2023 .

La 04.08.2023, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recurentului în formularea recursului, ca urmare a faptului că nu mai deţine calitatea de angajat al intimatei; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea parţială a unei hotărâri emise de consiliul de administraţie al regiei autonome pârâte, precum şi suspendarea executării parţiale a punctului 12 din aceeaşi hotărâre.

Motivele de nulitate absolută invocate prin cererea de chemare în judecată vizează, în esenţă, încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Anexa - Regulamentul de organizare şi funcţionare a RA-APPS la H.G. nr. 60/2015, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 233 alin. (2), art. 244 şi 250 alin. (1) C. civ., precum şi frauda la lege (art. 1237 C. civ.), respectiv cauza ilicită (art. 1238 alin. (2) C. civ.).

Instanţa supremă reţine că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea RA-APPS, Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat este o persoană juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, care îndeplineşte faţă de aceasta atribuţiile legale prevăzute pentru ministerul de resort.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Anexa 1 la H.G. nr. 65/2005, "Conducerea regiei este asigurată de un consiliu de administraţie format din 5 persoane, dintre care una este directorul general, iar una directorul general adjunct, care sunt numiţi şi sunt revocaţi prin ordin al ministrului de resort", iar potrivit art. 24 din acelaşi act normativ, "prezentul regulament de organizare şi funcţionare se completează cu celelalte prevederi legale care reglementează activitatea regiilor autonome".

Prin urmare, acţiunea are ca obiect anularea actului organului de conducere al unei persoane juridice.

Potrivit art. 216 alin. (3) din C. civ. (2009), cu denumirea marginală "Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice", "cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către instanţa competentă în circumscripţia căreia persoana juridică îşi are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului", iar, în conformitate cu art. 216 alin. (6) din acelaşi Cod, "dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Dispoziţiile alin. (3) - (5) rămân aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum, din coroborarea textelor de lege anterior evocate, reiese că, în astfel de litigii, este exclus dreptul la recurs, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, decizia civilă nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimata-pârâtă RA-APPS, de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 17.850 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.