Revision petition for retrocession claims dismissed as time-barred: one-month deadline runs from pronouncement of the final appellate decision.

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de Contencios Administartiv şi Fiscal, sub nr. de dosar x/2015 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor Aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, a solicitat anularea Deciziilor nr. 516 şi 517/27.01.2015 emise de pârâtă, retrocedarea în favoarea reclamantei, în natură, a apartamentelor nr. x,6, 8, 9, 11, 13 sit. în mun. Cluj-Napoca, P-ţa Unirii nr. ll, înscrise în c.f. nr. xşi 134.389 - Cluj-Napoca, nr. top. x/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII, "transcrise" din c.f. nr. x.004-Cluj-Napoca, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul sit. în mun. Cluj-Napoca, str. x, înscris iniţial în c.f. nr. x-Cluj-Napoca, nr. top. x (transcris în c.f. nr. x.532, 30.157, 31.404-Cluj-Napoca) împreună cu toate bunurile mobile preluate odată cu imobilul, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 07.11.2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus trimiterea dosarului la secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Cluj, fiind înregistrat pe rolul acestei secţii sub nr. x/2015*.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4/2018 din 11 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România.

A anulat Deciziile nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de retrocedare în favoarea reclamantei a apartamentelor nr. x, 6, 8, 9, 11 şi 13 situate în municipiul Cluj-Napoca, Piaţa Unirii, nr. 11, înscrise în cărţile funciare nr. x şi x Cluj-Napoca, nr. top. xI, 380/1/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII transcrise din cartea funciară nr. x Cluj-Napoca.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x înscris iniţial în cartea funciară nr. x Cluj-Napoca, nr. top. x.

A respins cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte petitul vizând bunurile mobile preluate împreună cu imobilul.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 125 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 28 septembrie 2020, petenţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentei-pârâte, cerere ce a fost admisă în principiu prin încheierea din 30 septembrie 2020.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 1814 din 23.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 4 din 11 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Deopotrivă, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca în interesul recurentei pârâte Comisia Specială de Retrocedare.

Hotărârea care se pretinde că este contrară Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021

Prin decizia civilă nr. 279/A/2017 pronunţată la data de 02 martie 2017, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Cluj, secţia Civilă, a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 6553 din 05.07.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acţiunea civilă formulată de reclamanta A. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Cluj, şi, în consecinţă: constată că reclamanta este continuatoarea Uniunii Muzeului Ardelean, denumirea în limba maghiară fiind B. înfiinţată iniţial în anul 1859, desfiinţată în anul 1949.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă pârâtul să achite reclamantului apelant suma de 150 RON, cheltuieli de judecată în fond şi apel.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăţi

Împotriva Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal intimata reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a solicitat anularea Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021 şi rejudecând, să se dispună respingerea recursului promovat de Comisia Specială de Retrocedare.

În motivare, revizuenta a susţinut că instanta supremă a nesocotit nu numai efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat produs de Decizia nr. 279/A/2017 a Tribunalului Cluj dar într-un mod şi mai semnificativ a ignorat de asemenea efectul autorităţii lucrului judecat produs de celelalte hotărâri la care se face referire în cuprinsul Deciziei nr. 279/A/2017.

ÎCCJ, prin Decizia nr. 1814/2021 ignoră, de asemenea, interacţiunea existentă între caracterul declarativ de drepturi al Deciziei nr. 279/A/2017 a Tribunalului Cluj şi efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat produs de acesta. Căci la momentul pronunţării acestei decizii, vizavi de cel al emiterii deciziilor Comisiei Speciale de retrocedare este indiferent, atâta timp, cât Tribunalul Cluj s-a limitat la a reţine constatările făcute deja prin hotărâri anterioare. Art. 1 alin. (3) O.U.G. nr. 83/1999 impune dovedirea calităţii de continuator în drepturi, fără a specifica momentul până la care această dovadă poate fi făcută.

Consideră revizuenta că argumentele din cuprinsul Deciziei nr. 1814/2021, prin care ÎCCJ invocă art. 8 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 (" analiza unui act administrativ contestat trebuie să se facă strict prin raportare la lucrările şi înscrisurile existente la acel moment, în acest caz depuse în sprijinul cererii la institutia pârâtă de către reclamantă") nu îsi găsesc temeiul în textul de lege invocat. Legea nr. 554/2004 nu impune nicio limită de timp pentru aplicarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Mai mult, în această materie nu putem ignora nici prevederile C. proc. civ., care permit invocarea acestuia în orice stare a pricinii, chiar si în defavoarea părţii care a exercitat o cale de atac (art. 432 C. proc. civ.). Or, în acest context, nici caracterul procedural al normelor Legii nr. 554/2004 art. 8 nu poate fi ignorat, fiind impusă interpretarea lor în acest mod chiar de art. 28 din Legea nr. 554/2004.

In situaţia simetric opusă, spre exemplu, ar fi de neconceput, ca pentru simplul fapt că actul administrativ a fost emis, fără ca organul administrativ să fi cunoscut existenta unei hotărâri judecătoresti până la finalizarea procedurii administrative, acel act să fie apoi sustras cenzurii instanţei de contencios administrativ deoarece efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat nu a fost invocat în cursul procedurii.

Din acest motiv consideră că sunt incidente în cauză prevederile C. proc. civ. art. 509 alin. (1) punctul 8 coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei, arată că susţine cele arătate prin cererea de chemare în judecată şi în întâmpinarea la recursul Comisiei Speciale de Retrocedare, cât şi în notele de sedinţă.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021 şi rejudecând, să se dispună respingerea recursului promovat de Comisia Specială de Retrocedare.

Apărările formulate în cauză

Împotriva revizuirii promovate de revizuenta A. au formulat întâmpinări toţi intimaţii.

În cadrul întâmpinării sale, intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv nu sunt îndeplinite două din cele 5 condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire şi anume să fi existat tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză; respectiv condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia.

Formulând o întâmpinare comună, intimaţii Intimaţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin Primar şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, susţinând că în speţa dedusă judecăţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinări

Împotriva apărărilor intimaţilor din cadrul întâmpinărilor, revizuenta A. a formulat Răspuns la întâmpinare, combătând atât susţinerile cu privire la condiţia triplei identităţi pentru formularea cererii de revizuire, cât şi condiţia privind autoritatea de lucru judecat.

A susţinut că a impune precondiţii negative implicite pentru exercitarea unei căi de atac, chiar extraordinare în lipsă de fundament în textul C. proc. civ., înseamnă a adăuga la lege. Or, în acest fel revizuenta este privată de o cale de atac efectivă, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în Decizia nr. 604/16.07.2020.

Consideră că, dacă s-ar admite poziţia intimaţilor, revizuirea nu ar constitui o cale de atac efectivă, dacă în cursul procesului hotărârea judecătorescă a cărei autoritatea de lucru judecat a fost încălcată, ar fi fost adusă în discuţie.

Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. aplicabile recursului, incidente şi în cazul revizuirii, conform art. 513 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 17.09.2021, în temeiul dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluţionarea cererii de revizuire, la data de 17 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Alte aspecte procesuale

La primul termen de judecată a cererii de revizuire revizuenta A., faţă de excepţia tardivităţii revizuirii, invocată din oficiu de instanţă, a formulat Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 16, art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, solicitând deopotrivă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi suspendarea judecării cererii de revizuire până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În temeiul art. 148 alin. (12) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a format dosar asociat având numărul x/2021/a1, aflat la poziţia 28 pe Lista de şedinţă de la termenul de faţă, acest dosar având ca obiect exclusiv această excepţie de neconstituţionalitate, argumentele revizuentei, punctele de vedere ale intimaţilor şi soluţia dată de instanţă sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 29 din Legea nr. 47/1992, regăsindu-se în cadrul acestui dosar.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Înainte de a analiza cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale şi al faptelor pe care se întemeiază, astfel cum impun dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ., va soluţiona mai întâi excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, urmând a verifica dacă a fost respectat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca şi condiţie de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, reţinând următoarele:

În prealabil, Înalta Curte, analizând cererea de suspendare a judecăţii, astfel cum a fost formulată şi motivată de revizuentă, apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., soluţionarea prezentei cauze nefiind împiedicată de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată de aceeaşi parte, întrucât dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. instituie un caz de revizuire special pentru situaţiile în care, după ce hotărârea devine definitivă, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională dispoziţia care a făcut obiectul excepţiei invocate.

De altfel aceasta a fost şi intenţia legiuitorului prin introducerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., corelat cu modificarea dispoziţiilor Legii 47/1992 care prevedeau suspendarea din oficiu a cauzei în care se ridica excepţia de neconstituţionalitate.

Prin urmare, se va respinge cererea de suspendare a judecăţii, formulată de revizuentă şi întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

În continuare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând mai întâi excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, la primul termen de judecată, urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi să procedeze la o nouă judecată.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuenta A. a invocat motivul de revizuire prev. de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., conform căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă:

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Potrivit art. 511 (1) C. proc. civ.: Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 181 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;

2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;

3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ. termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, în cazul termenului de o lună, termenul se împlineşte în ziua corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă.

Aşadar, în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că termenul de o lună începe să curgă "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Fiind vorba de o hotărâre dată în recurs, definitivă, singura dată obiectivă ce se impune a fi avută în vedere în calcularea termenului de o lună, avută în vedere şi de legiuitor în conţinutul textul de lege sus enunţat, este data pronunţării deciziei instanţei de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speţă, Decizia nr. 1814 ce reprezintă "ultima hotărâre" în sensul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, la data de 23 martie 2021, aşa încât, formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 punctul 8 din C. proc. civ., la data de 02 iulie 2021, data poştei şi data transmiterii e-mailului, ce rezultă din dovada eliberată de Serviciul Express PrioriPost din cadrul Poştei Române, ataşată la fila 50bis din dosarul de faţă şi din conţinutul ştampilei aplicată pe plicul de expediere ataşat la dosar, respectiv din înscrisul de la dosar, ce face dovada datei expedierii pe e-mail a cererii de revizuire, depăşeşte termenul legal de o lună, calculat conform art. 181 din acelaşi cod, aplicabil în cauză.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Aşadar, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 1814 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în recurs în dosarul nr. x/2015, ca "ultimă hotărâre" menţionată de art. 511 alin. (8) C. proc. civ. este definitivă de la data pronunţării, respectiv de la data de 23 martie 2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, de 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a împlinit la data de 23 aprilie 2021 (vineri), aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula cererea de revizuire.

Prin urmare, depunerea cererii de revizuire la data de 02 iulie 2021, deci, după data de 23 aprilie 2021, apare ca fiind făcută cu depăşirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 1814/23.03.2021, termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Cum revizuenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii extraordinare de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi va face aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatorii sus-menţionate, respingând această cerere de revizuire promovată de revizuenta A. ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va respinge cererea de suspendare a judecăţii formulată de revizuienta A., ca neîntemeiată.

Deopotrivă, în temeiul art. 513 coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii formulată de revizuientă, ca neîntemeiată.

Admite excepţia tardivităţii.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1814 din 23 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.