Post-issuance judicial confirmation of corporate continuity cannot cure lack of statutory entitlement in administrative property restitution review

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor Aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, a solicitat anularea Deciziilor nr. 516 şi 517/27.01.2015 emise de pârâtă, retrocedarea în favoarea reclamantei, în natură, a apartamentelor nr. x,6, 8, 9, 11, 13 sit. în mun. Cluj-Napoca, P-ţa Unirii nr. ll, înscrise în c.f. nr. x şi 134.389 - Cluj-Napoca, nr. top. x, 380/1/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII, "transcrise" din c.f. nr. x-Cluj-Napoca, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul sit. în mun. Cluj-Napoca, str. x, înscris iniţial în c.f. nr. x -Cluj-Napoca, nr. top. x, 431, 452 (transcris în c.f. nr. x, 30.157, 31.404-Cluj-Napoca) împreună cu toate bunurile mobile preluate odată cu imobilul, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 11 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România.

A anulat Deciziile nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de retrocedare în favoarea reclamantei a apartamentelor nr. x, 6, 8, 9, 11 şi 13 situate în municipiul Cluj-Napoca, Piaţa Unirii, nr. 11, înscrise în cărţile funciare nr. x şi y Cluj-Napoca, nr. top. xI, 380/1/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII transcrise din cartea funciară nr. x Cluj-Napoca.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x înscris iniţial în cartea funciară nr. x Cluj-Napoca, nr. top. x, 431, 452.

A respins cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte petitul vizând bunurile mobile preluate împreună cu imobilul.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 125 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 28 septembrie 2020, petenţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentei-pârâte, cerere ce a fost admisă în principiu prin încheierea din 30 septembrie 2020.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea recursului pârâta a arătat că Comisia specială de retrocedare, la emiterea Deciziilor nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015, a constatat lipsa dovezii calităţii de persoană îndreptăţită a A..

Astfel, în procedura administrativa reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, respectiv recunoaşterea continuităţii entităţii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate de către instanţa judecătorească ce a autorizat funcţionarea acesteia, în condiţiile prevăzute Ia art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit acestor dispoziţii legale, îndreptăţirea la restituirea în natură prevăzută de prezenta ordonanţă este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă)

În consecinţă, Comisia specială de retrocedare soluţionând cererile de retrocedare a reclamantei pe excepţie nu a verificat celelalte condiţii de fond pe care le implică soluţionarea cererilor de retrocedare potrivit dispoziţiile O.U.G. nr. 83/1999, republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă în aceste condiţii, instanţa constatând nelegalitatea Deciziilor nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015, nu avea decât posibilitatea ca, în virtutea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să oblige Comisia specială de retrocedare să emită noi decizii prin care să soluţioneze pe fond cererile de retrocedare depuse de reclamanta A..

Anularea Deciziilor nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia specială de retrocedare de către instanţa de fond a fost determinată de faptul că în cadrul litigiului aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta A. a depus o hotărâre judecătorească prin care s-a făcut dovada calităţii de continuator în drepturi a A..

Deşi în procedura administrativă de soluţionare a cererilor de retrocedare reclamanta nu a înţeles să formuleze în instanţă o acţiune în constatarea calităţii de continuator care să aibă ca finalitate o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească calitatea de succesor/continuator, ulterior contestării în instanţă a Deciziilor nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia specială de retrocedare, A. a formulat în instanţă şi o cerere pentru constatarea calităţii de continuator fată de A.,

Pe parcursul desfăşurării procesului la instanţa de fond, A. a iniţiat în paralel şi o cerere pentru constatarea calităţii de continuator în drepturi faţă de A. la Judecătoria Cluj-Napoca, acţiune care a determinat suspendarea actualului litigiu în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, acţiunea în constatarea calităţii de continuator s-a finalizat printr-o hotărâre definitivă, respectiv decizia civilă nr. 279/A/2017 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, prin care instanţa a constatat că reclamanta, A., este continuatoarea A. înfiinţată în anul 1859.

Instanţa de fond, Curtea de Apel Cluj, învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziilor nr. 516/27.01.2015 şi nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia specială de retrocedare, a repus cauza pe rol şi a constatat că decizia civilă nr. 279/A/2017 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015 probează întrunirea în persoana A. a cerinţei care a constituit temeiul respingerii de către Comisia specială de retrocedare a cererii sale (lipsa calităţii de persoană de persoană îndreptăţită în drepturi, respectiv de continuatoare în drepturi faţă de A.).

Instanţa de fond a analizat doar calitatea reclamantei de continuatoare a fostului proprietar şi nu fondul dreptului, astfel încât nu putea să oblige Comisia specială de retrocedare să emită o decizie de restituire în natură şi o decizie de acordare de măsuri compensatorii în favoarea reclamantei, ci doar să analizeze cererile de retrocedare pe fond şi să emită noi decizii prin care să soluţioneze respectivele cereri.

Înainte de soluţionarea recursului Înalta Curte se simte nevoită să facă anumite trimiteri la constatarea calităţii de continuator în drepturi faţă de A..

Fără ca în cadrul acestui litigiu instanţa să tranşeze această problemă, este de subliniat faptul că în această dispută există hotărâri judecătoreşti care recunosc sau dimpotrivă resping acest lucru.

În acest sens este de menţionat că şi după pronunţarea deciziei civile nr. 279/2017 de către Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj în decizia civilă nr. 272/R/2018 a constatat că reclamanta nu este continuatoarea fostei entităţi proprietare a imobilului.

În acelaşi context Înalta Curte remarcă în decizia Tribunalului Cluj respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care art. 430 alin. (2) C. proc. civ. face referire la faptul că autoritatea de lucru judecat priveşte şi considerentele unei hotărâri nu doar dispozitivul acesteia.

Revenind pe fondul cauzei se impune a se reaminti că în materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 cu referire la art. 8 analiza unui act administrativ contestat trebuie să se facă strict prin raportare la lucrările şi înscrisurile existente la acel moment, în acest caz depuse în sprijinul cererii la instituţia pârâtă de către reclamantă.

Că în mod corect prin Deciziile nr. 516 şi 517/27.01.2015 Comisia Specială de Retrocedare a respins cererile pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, respectiv recunoaşterea continuităţii entităţii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate de către instanţa judecătorească ce a autorizat funcţionarea acesteia, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă din faptul că instanţa de fond suspenda judecata cauzei la termenul din 17.09.2015, pentru a se lămuri aspectul vizând calitatea reclamantei de continuatoare a societăţii A..

Potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate, îndreptăţirea la restituirea în natură prevăzută de prezenta ordonanţă este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, rezultă din faptul că instanţa de fond suspenda judecata cauzei la termenul din 17.09.2015, pentru a se lămuri aspectul vizând calitatea reclamantei de continuatoare a societăţii A..

O astfel de soluţie apare de drept inexplicabilă şi nemenţinută legal, cu precădere în materia dreptului public, faţă de obiectul cauzei.

Faptul că ulterior - la aproape 2 ani de zile într-o procedură cvasicontecioasă se reţine că reclamanta ar fi continuatoarea instituţiei înfiinţată în anul 1859 şi desfiinţată în anul 1948 nu are a influenţa soluţionarea contestaţiei împotriva actului administrativ.

Mai mult chiar, dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 279/A/2017 invocată, respectiv nr. x/2015 nu exista la data pronunţării Deciziilor nr. 516 şi 517, respectiv 27.01.2015, şi nici chiar la data contestării lor la Curtea de Apel Cluj - 24-04.2015.

Toate aceste aspecte vădesc că în mod eronat instanţa de fond a luat în considerare la soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziilor, acte (hotărâre judecătorească) emise mult ulterior emiterii acestora şi chiar promovării acţiunii în justiţie.

A proceda astfel înseamnă a nega scopul principal al contenciosului administrativ(a nu se confunda cu înscrisurile sau alte mijloace de probă precum expertizele din contenciosul fiscal).

Conchizând la data emiterii deciziilor reclamanta nu deţinea nicio dovadă precum că ar fi fost continuatoarea vechii entităţi nu promovase nicio acţiune prin care să vădească aceasta.

În aceste condiţii, în raport de înscrisurile care au stat la baza emiterii Deciziilor nr. 516 şi 517/27.01.2015, Înalta Curte reţine că în mod corect aceste au reţinut lipsa dovezii calităţii de continuator al entităţii juridice anterioară, au fost evident că demersurile reclamantei pentru a proba acest aspect au fost ulterioare acestui moment.

Cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză au a urma calea soluţiei din acţiunea principală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., să caseze sentinţa recurată şi să respingă acţiunea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 67 C. proc. civ. va fi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 4 din 11 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca în interesul recurentei pârâte Comisia Specială de Retrocedare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.