Revision inadmissible: contradictory judgments rule requires distinct files and final status, not appellate reversal in same case

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 25 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Motru, anularea Dispoziţiei nr. 94/08.02.2019, emise de Primarul municipiului Motru pentru stabilirea salariului de bază; obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii pentru stabilirea venitului salarial lunar, începând cu ianuarie 2019, care să ia în calcul următorii indicatori, respectiv: dreptul la salariul de bază de 6.877 de RON, conform alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 153/2017 pentru gradaţia 5, alin. (2) al art. 1 din H.G. nr. 937/2018 şi anexei la HCL Motru nr. 130/27.07.2017; dreptul la sporul pentru condiţii de muncă, conform alin. (2) şi (3) ale art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 şi dreptul la norma de hrană, conform alin. (1) al art. 18 din Legea nr. 153/2017, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii pentru plata la zi a drepturilor salariale stabilite de actele normative în vigoare, care nu au fost achitate de la începutul anului 2019.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Motru, astfel cum a fost precizată;

A fost anulată dispoziţia nr. x/08.02.2019 emisă de Primarul municipiului Motru, judeţul Gorj;

A fost obligat pârâtul să emită o dispoziţie de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantului, valabilă începând cu data de 01.01.2019, prin care să fie acordate următoarele:

- salariul de bază calculat în raport de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 935/2019, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară în cuantum de 2.350 RON lunar;

- sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 5% din salariul de bază;

- indemnizaţia de hrană proporţional cu timpul lucrat efectiv;

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţa de drepturi salariale neacordate, începând cu data de 01.01.2019 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, constând în diferenţa salariului de bază calculat în raport de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 935/2019, respectiv prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară în cuantum de 2.350 RON lunar, faţă de cel calculat la suma de 2080 RON prin dispoziţia nr. x/08.02.2019, anulată prin prezenta;

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Motru.

Prin decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Motru împotriva sentinţei nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019*.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 909/2021 din data de 10 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Motru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul-reclamant, iar prin decizia nr. 587 din 14 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 909/2021 din data de 10 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Hotărârea instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită

Prin decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Motru împotriva sentinţei nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în esenţă că prin hotărârea recurată, instanţa de fond nu a analizat cererea de chemare în judecată raportat la toate motivele şi apărările, respectiv excepţiile formulate, ci a prezentat doar scurte consideraţii teoretice referitoare la o parte dintre motivele de nelegalitate, ignorând dispoziţiile art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (2) şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva deciziei de mai sus a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârilor pronunţate în fond şi în recurs şi rejudecarea cauzei, în sensul validării sentinţei pronunţate în primă instanţă, în primul ciclu procesual, de către Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Revizuentul arată că a solicitat stabilirea salariului său de bază prin multiplicarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu coeficientul de 2,35, pentru funcţia de consilier, potrivit anexei la Hotărârea nr. 130 a Consiliului Local Motru din data 27.07.2017, având în vedere că prin alin. (3) al art. 1 din aceeaşi HCL nr. 130/2017, s-a stabilit că în cazul modificărilor salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, salariile personalului din aparatul de specialitate al Primarului se calculeze potrivit aceleiaşi anexe.

Începând cu anul 2019, Guvernul României a stabilit excepţia, în temeiul art. 108 din Constituţia României şi art. 164 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 53/2003, ca pentru personalul cu o vechime mai mare de un an cu studii superioare de specialitate, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată să fie în cuantum de 2.350 de RON, potrivit alin. (2) al art. 1 din H.G nr. 937/2018.

Prin Dispoziţia nr. 94 din 08.02.2019, Primarul Municipiului Motru, fără să aibă competenţa dată de Legea nr. 153/2017, i-a stabilit un salariu de bază cu nerespectarea alin. (2) al art. 1 din H.G nr. 937/2018, deşi îndeplinea condiţiile cerute pentru un salariu lunar diferenţiat pe criteriile nivelului de studii şi al vechimii în muncă.

Critică faptul că sentinţa nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care i s-a admis acţiunea în primul ciclu procesual, a fost casată prin decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi s-a trimis cauza spre rejudecare, fără nicio analiză efectuată de către instanţa de recurs, deşi soluţia instanţei de fond avea suport în actele dosarului.

Susţine că argumentele deciziei nr. 1877/2021, pronunţată de secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova au fost copiate din decizia nr. 470/2021, pronunţată de secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova în dosarul x/2020, cu aceleaşi părţi.

Precizează că sentinţa nr. 45/2021 a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost pronunţată în prima fază procesuală pe fond, iar potrivit art. 274 din Legea nr. 53 din 2003, era definitivă şi executorie de drept, caracterul executoriu fiind dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., drepturile solicitate în cauză fiind izvorâte din raporturi juridice de muncă.

În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 909 din 10 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2019, sentinţă prin care a fost respinsă cererea reclamantului, considerentele instanţei fiind preluate parţial din sentinţa nr. 453 din 4 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, având aceleaşi părţi.

Prin sentinţa nr. 909 din 10 decembrie 2021 s-a reţinut că întâmplător reclamantul a fost încadrat pe o funcţie pentru care se prevede nivelul de studii superioare, motiv pentru care nu au fost administrate probe.

Susţine că nici decizia pronunţată în recurs, în al doilea ciclu procesual, nu face referire la probele existente la dosar.

Mai arată că în anul 2017, prin formula de calcul, Consiliul Local Motru a urmărit menţinerea cuantumului salariilor pentru personalul finanţat de la bugetul local, modificările salariale din anii următori urmând să fie determinate numai de modificările salariului minim brut pe ţară.

Concluzionând, arată că prin decizia nr. 1877/2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2019, fără nicio analiză a documentelor existente la dosar şi bazându-se pe informaţii false, instanţa de recurs a admis recursul pârâtului.

Menţionează că a formulat şi o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 587 din 14 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, ce a fost respinsă.

Prin urmare, solicită casarea deciziilor pronunţate în recurs şi a sentinţei nr. 909 din 10 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2019 şi rejudecarea cauzei pe fond sau validarea sentinţei nr. 45/21.01.2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, având în vedere că această sentinţă este definitivă şi executorie de drept potrivit art. 274 din Legea nr. 53/2003 şi a deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale a României, iar caracterul executoriu al acesteia este dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate în revizuire

Deşi a fost legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare

7. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 15.12.2022 s-a fixat termen de judecată la data de 05.04.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată pentru data de 14.06.2023.

8. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

8.1. În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol formulată de către revizuentul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 415 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Prin urmare, în temeiul art. 415 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune repunerea cauzei pe rol.

8.2. Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.

Înalta Curte constată că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre cazurile de revizuire de la pct. 1-11.

În speţă, revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Legiuitorul a consacrat explicit, in terminis, pe plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, are autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât se presupune că ceea ce s-a judecat exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

În acest context, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

În cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, ce au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere, în mod necesar, existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

În speţă, pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând sub un dublu aspect.

Pe de o parte, contrarietatea este invocată între decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în condiţiile în care această din urmă hotărâre este definitivă şi executorie de drept potrivit art. 274 din Legea nr. 53/2003 şi a deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale a României, iar caracterul executoriu al acesteia este dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că cele două hotărâri sunt pronunţate în acelaşi dosar, în primă instanţă şi recurs, astfel că nu pot face obiect al unei cereri de revizuire, întrucât în calea de atac a recursului, hotărârile instanţelor de fond sunt susceptibile a fi reformate, astfel cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă, ceea ce nu înseamnă, însă, că acestea pot face obiectul unei cereri de revizuire, întrucât contrarietatea la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. priveşte hotărâri pronunţate în dosare diferite.

De asemenea, Înalta Curte constată că revizuentul a susţinut în mod nefondat prin cererea de revizuire faptul că sentinţa nr. 45/21.01.2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 nu putea fi casată, întrucât aceasta este definitivă şi executorie de drept potrivit art. 274 din Legea nr. 53/2003 şi a deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale a României, iar caracterul executoriu al acesteia este dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel, sentinţa nr. 45/21.01.2021 a fost pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în fond şi, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", astfel cum reiese şi din dispozitivul sentinţei nr. 45/21.01.2021 a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, sentinţa nr. 45/21.01.2021 nu era definitivă şi putea fi atacată cu recurs, ceea ce s-a şi întâmplat.

Pe de altă parte, revizuentul susţine că argumentele deciziei nr. 1877/2021, pronunţate de secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova au fost copiate din decizia nr. 470/2021, pronunţată de secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova în dosarul x/2020, cu aceleaşi părţi, precum şi faptul că, în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 909 din 10 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2019, considerentele acestei sentinţe fiind preluate parţial din sentinţa nr. 453 din 4 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, având aceleaşi părţi.

Înalta Curte constată că un asemenea argument nu poate face obiectul analizei instanţei învestite cu o cerere de revizuire, în condiţiile în care acesta nu poate fi subsumat niciunuia dintre motivele de revizuire prevăzute la art. 509 C. proc. civ., cale de atac extraordinară, în care, astfel cum prevede art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Dincolo de acest aspect, examinând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că în dosarul invocat sunt părţi reclamanta B. şi pârâtul Instituţia Primarului Comunei Baia de Fier, iar obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de o altă dispoziţie a Primarului.

Prin urmare, la o analiză primară, se constată că atât părţile, cât şi cauza cererii de chemare în judecată sunt diferite, astfel că, în privinţa celor două cauze nu este întrunită condiţia de admisibilitate privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, întrucât părţile şi cauza celor două litigii sunt diferite.

Nu în ultimul rând, se observă şi faptul că susţinerile revizuentului reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate, iar, în realitate, se tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în care se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu motivele de revizuire prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate invocate de către revizuent prin cererea de revizuire de faţă, aceasta urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate cu privire la cererea de revizuire

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1877 din 29 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1877 din 29 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.