Inadmissibility of suspension for expropriation decree due to lack of apparent illegality and failure to meet res judicata requirements

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 mai 2022, pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Varianta ocolitoare a oraşului Aleşd", publicată în Monitorul Oficial nr. 297/28.03.2022.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 263/CA/2022 - P.I. pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 28.10.2022 a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor H.G. nr. 346/2022 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Varianta ocolitoare a oraşului Aleşd", publicată în Monitorul Oficial nr. 297/28.03.2022, formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, prin reprezentant legal, secretar general al Guvernului, ca neîntemeiată.

Au fost admise cererile de intervenţie accesorii în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Judeţul Bihor - Consiliul Judeţean Bihor şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., cu solicitarea de admitere a căii de atac, casarea în tot a sentinţei civile din dosarul nr. x/2022 şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare a efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Varianta ocolire a oraşului Aleşd", publicată în Monitorul Oficial nr. 297/28.03.2022 şi respingerea cererilor de intervenţie accesorie formulate în prezenta cauză ca nefondate.

În esenţă, în motivare, recurenţii - reclamanţi au arătat că în soluţionarea prezentei cauze, prima instanţă a încălcat norma de procedură ce consacră efectul pozitiv, respectiv puterea de lucru judecat, a unei hotărâri judecătoreşti, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În al doilea rând, au mai arătat că motivarea unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile prin conţinutul lor să influenţeze soluţia, or, în cauză, instanţa de fond, a reţinut motive contradictorii, iar pe de o altă parte, aspecte străine de natura cauzei, care nu explică raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa că hotărârea sa nu creează transparenţă asupra silogismului juridic care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

În al treilea rând, au invocat recurenţii încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât, dispoziţiile a căror greşită aplicare se invocă nu consacră reguli de procedură, ci reprezintă dispoziţii de drept substanţial în materia contenciosului administrativ, reglementând condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce priveşte încălcarea regulilor de procedură, au arătat că instanţa de fond, în soluţionarea cauzei a încălcat în mod flagrant prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care presupune că ceea ce a stabilit o instanţă să nu fie contrazis o instanţă ulterioară.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, invocă recurenţii puterea de lucru judecat a 4 hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa nr. 190/2022 a Curţii de Apel Oradea, decizia nr. 401/2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, decizia nr. 634/2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi decizia nr. 602/2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Au criticat reţinerea instanţei de fond în sensul că nu există o legătură de tipul act iniţial - act subsecvent între hotărârea de Guvern ce face obiect al cererii de suspendare şi hotărârile autorităţii publice locale, respectiv judeţene, aspect ce contravine flagrant celor stabilite, în mod definitiv, prin decizia nr. 401/2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021.

Au arătat că instanţa de judecată este ţinută în a respecta atât principiul puterii de lucru judecat, cât şi în a face o minimă analiză a speţei deduse judecăţii, analiză din care se poate observa faptul că între actele administrative emise în realizarea proiectului de infrastructură "Varianta de ocolire Aleşd" există o legătură indisolubilă, niciunul dintre acestea neavând o existenţă de sine stătătoare.

Realizarea proiectului de infrastructură rutieră "Varianta de ocolire Aleşd" a reprezentat şi reprezintă un proces complex, în cadrul căruia flecare etapă are la bază etapele anterioare.

Recurenţii, titulari ai cererii de suspendare, au apreciat actele administrative (H.C.L. Aleşd nr. 3 şi H.C.J. Bihor nr. 6 ambele din 19.01.2021) ca fiind emise cu încălcarea legii, sens în care, au formulat atât plângere prealabilă şi ulterior acţiune în anulare, în prezent aflate în curs de judecată în faţa primei instanţe, cât şi cereri de suspendare a efectelor actului administrativ.

Ulterior, cu privire la contradicţiile identificate în hotărârea atacată au susţinut, pe de o parte, că instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că argumentele invocate de reclamanţi pentru conturarea cazului bine justificat, sunt veritabile critici de nelegalitate a hotărârii de guvern, critici care pot fi analizate doar în cadrul acţiunii în anulare a actului administrativ contestat, respectiv faptul că motivele invocate prin cererea de suspendare nu se pretează analizei sumare care poate fi realizată în cadrul acestei proceduri, ca mai apoi aceeaşi instanţă să constate că temeiul legal şi procedura de adoptare a actului administrativ este una legală.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au arătat faptul că în susţinerea cererii de suspendare a efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 s-au invocat mai multe argumente punctuale, atât pentru a se susţine aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, cât şi pentru a demonstra existenţa unei pagube iminente, însă, instanţa de fond, procedând la analiza acestora le-a apreciat fie ca neîntemeiate, fie ca incompatibile cu o cerere de suspendare.

Soluţia este nelegală prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, totalitatea motivelor invocate pot fi analizate şi se circumscriu unei cereri de suspendare, deoarece nu se impune nicio analiză aprofundată, fiind suficientă consultarea înscrisurilor administrate în probaţiune, iar, pe de altă parte, acestea sunt întemeiate făcând dovada deplină a întrunirii celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 544/2004.

Deşi este adevărat că în cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, aceasta nu înseamnă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ se limitează la dimensiunea formală a acesteia. Dimpotrivă, aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, esenţial fiind ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, motivele ce creează o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ al căror efecte se doresc a fi suspendate sunt temeinice, iar analiza acestora nu presupune decât cercetarea înscrisurilor admise în probaţiune.

Hotărârea de Guvern nr. 346/2022 a fost emisă cu încălcarea vădită a prevederilor art. 7 alin. (5) - alin. (8) din Legea nr. 52/2003.

Transparenţa decizională, mai precis transparenţa procesului de luare a deciziilor întăreşte natura democratică a instituţiilor şi încrederea publicului în administraţie, reprezintă un mijloc puternic de protecţie împotriva corupţiei şi fraudei.

În speţa dedusă judecăţii, actul administrativ a încălcat în mod flagrant dispoziţiile legale imperative cuprinse la art. 7 alin. (5) - alin. (8) din Legea nr. 52/2003, întrucât, deşi titularii prezentului recurs au înregistrat o propunere de respingere a proiectului pus în dezbatere publică, propunerea fiind pe larg motivată, autoritatea publică nu a consemnat în niciun mod propunerea primită şi totodată a emis actul administrativ.

În mod cert, autoritatea publică putea să primească în tot sau în parte propunerile ori putea să le respingă în întregime, caz în care s-ar fi putut pune în discuţie un aspect mai complex privind caracterul formal al analizei, ori în condiţiile în care propunerea din 28.02.2022 nu a fost înregistrată, respectiv nu a fost analizată, aparenţa de nelegalitate este una vădită.

Apare ca fiind vădit nelegală constatarea instanţei de fond care (pag. 68 alin. (10) a reţinut faptul că actul administrativ a fost adoptat valabil cu respectarea prevederilor legale şi a constatat că argumentele privind presupusa încălcare a normelor juridice care guvernează transparenţa decizională depăşesc limitele judecăţii la nivel de aparenţă a dreptului şi impun o judecată pe fond.

Actul administrativ a fost emis şi cu încălcarea prevederilor Regulamentului nr. 1315/2013 privind Orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport. Regulamentul este un act legislativ emis de Uniunea Europeană şi are atât un caracter obligatoriu cât şi o aplicabilitate directă în statele membre.

Prevederile art. 10 alin. (2) lit. b) ale Regulamentului nr. 1315/2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport care menţionează între priorităţile generale că se va acorda o atenţie deosebită măsurilor necesare pentru "atenuarea expunerii zonelor urbane la efectele negative ale tranzitului feroviar şi rutier" ori Studiul de fezabilitate întocmit la solicitarea U.A.T. Judeţul Bihor (administrat ca înscris) arată în mod clar faptul că realizarea proiectului de infrastructură rutieră "va genera poluare şi disconfort pentru rezidenţii din zonă".

Hotărârea de guvern nr. 346/2022 încalcă prevederile art. 24 şi art. 25, respectiv art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, întrucât amplasamentul lucrării, ce se suprapune peste varianta de traseu adoptată prin M.C.L. Aleşd nr. 3 şi H.C.J. Bihor nr. 6 nu ţine cont de conservarea şi protecţia mediului, respectiv de planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Analiza aparenţei de nelegalitate ce derivă din încălcarea art. 24 şi art. 25, respectiv art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 presupune o simplă lecturare a înscrisurilor încuviinţate în probaţiune. Din cuprinsul Regulamentului Local de Urbanism al Oraşului Aleşd, cât şi din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic judiciar X., respectiv raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic judiciar Y. în dosar nr. x/2021 şi încuviinţate în probaţiune în prezentul dosar.

Unităţile teritoriale de referinţă (U.T.R.) în care sunt amplasate imobilele recurenţilor şi care sunt traversate de proiectul de infrastructură au ca funcţiune dominantă cea de locuire - zone rezidenţiale precum şi învăţământ, servicii şi gospodărire comunală.

Acolo unde există unităţi industriale, regulamentul local de urbanism nu permite extinderea lor ci recomandă conversia în zonă de locuit sau servicii, iar funcţiunile care aduc trafic intens în zonă sunt interzise.

Regulamentul de urbanism prevede pentru zonele de locuinţe faptul că sunt interzise construirea unor unităţi poluante sau care necesită trafic intens şi riscuri tehnologice, iar pentru zonele de instituţii şi servicii sunt interzise unităţile poluatoare producătoare de noxe sau care prezintă riscuri tehnologice.

În prezenta cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unui prejudiciu material viitor şi previzibil, care rezultă din distrugerile ce se vor cauza imobilelor ce rămân în proprietatea recurenţilor, atingerea adusă dreptului la sănătate, atingerea adusă dreptului la viaţă privată ş.a.

Prejudiciul material, printre altele, poate fi identificat prin afectarea în mod direct a imobilelor în care locuim şi care se află în patrimoniul subsemnaţilor. Este evident că în momentul construirii, acestea nu au fost proiectate pentru a rezista unor condiţii de trafic greu, motiv pentru care structurile de rezistenţă ar putea fi afectate în mod considerabil.

Prejudiciul material, viitor şi previzibil, se va crea inclusiv în etapa de realizare a proiectului de utilitate publică, întrucât, este binecunoscut faptul că porţiunea de teren aflată sub traseul viitorului drum trebuie compactată cu ajutorul unor utilaje special concepute. Aceste utilaje funcţionează pe bază de vibraţii, care, transmise în sol, consolidează fundaţia drumului. Având în vedere că proiectul de infrastructură rutieră reprezintă o variantă de ocolire, acesta trebuie să aibă o portantă ridicată astfel încât să reziste traficului rutier greu iar datorită acestui aspect este evident că e necesară o consolidare aprofundată a solului. Prin efectuarea acestor lucrări, atât fundaţiile cât şi structurile de rezistenţă ale imobilelor vor fi grav afectate, fapt ce dovedeşte iminenţa generării unui prejudiciu material viitor şi previzibil.

De asemenea, prejudiciul material este reprezentat şi de scăderea valorii de piaţă a imobilelor ce rămân în proprietatea recurenţilor, exproprierea fiind una parţiala. La acesta se adaugă prejudiciul rezultat din efectele poluării aerului şi poluarea fonică.

Prejudiciul suferit de recurenţi derivă şi din încălcarea drepturilor la sănătate, precum şi la un mediu sănătos întrucât realizarea proiectului de infrastructură va conduce la creşterea inevitabilă a poluării în zonele rezidenţiale respective. Practic, traficul rutier ce va trece în preajma imobilelor va determina o creştere a poluării aerului, datorită noxelor emise de mijlocele de transport, precum şi a prafului, respectiv o creştere a poluării fonice. Fără niciun dubiu, inclusiv utilajele care vor deservi şantierul vor crea o creştere a poluării aerului şi a celei fonice.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Guvernul României a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenţii - reclamanţi, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Intimata - pârâtă CNAIR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanţi, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile de la fondul cauzei.

Intimatul - pârât Judeţul Bihor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea sentinţei de la fond având în vedere că nu se confirmă criticile formulate de recurenţi din perspectiva disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. .

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună suspendarea efectelor Hotărârii de Guvern nr. 346/2022 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Varianta ocolitoare a oraşului Aleşd", publicată în Monitorul Oficial 297/28.03.2022.

Prima instanţă a respins cererea formulată de reclamanţi cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale cumulative, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, pentru a se dispune suspendarea H.G. nr. 346/2022.

Nemulţumiţi de soluţia primită reclamanţii au formulat prezenta cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ..supunând spre verificare ÎCCJ - SCAF legalitatea sentinţei civile de la fondul cauzei.

În ceea ce priveşte primul motiv de casare al sentinţei civile atacate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., respectiv încălcarea de către prima instanţă a autorităţii de lucru judecat a unor sentinţe, decizii civile, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate criticile recurenţilor.

Potrivit textului de lege anterior amintit, se poate cere casarea unei hotărâri în cazul în care instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Or, în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condiţiile stabilite şi impuse de lege cu privire la activitatea de judecată şi la raporturile dintre părţi şi instanţă, actele de procedură efectuate în etapa cercetării procesului asigurând întreaga desfăşurare a procesului în condiţiile legii, conform prevederilor art. 237 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Susţinerile formulate de recurenţi referitoare la încălcarea prevederilor art. 430 C. proc. civ., prin prisma faptului că prima instanţă nu a dat eficienţă puterii de lucru judecat a 4 hotărâri civile, care vizau aceeaşi problematică ca în dosarul de faţă, respectiv prima etapă de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes naţional "Varianta ocolitoare a oraşului Aleşd", sunt nefondate.

Recurenţii-reclamanţi interpretează eronat dispoziţia legală ce reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că instanţa de faţă ar trebui să ţină cont în mod neapărat de soluţia pronunţată de o altă instanţă cu privire la suspendarea/anularea unor acte administrative care vizează aceeaşi procedură de expropriere. Astfel, recurenţii au invocat autoritatea de lucru judecat cu precizarea că primele acte administrative care vizau acelaşi coridor de expropriere ar fi actele iniţiale în corelaţie cu actele administrative deduse judecăţii în prezenta cauză care ar fi actele subsecvente sens în care s-ar impune admiterea prezentei cereri de suspendare.

Din perspectiva instituţiei prevăzute de art. 430 C. proc. civ., trebuie să existe identitatea de obiect, cauză şi părţi între pricinile cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat, identitate care trebuie să fie măcar parţială.

Înalta Curte reţine că aceste elemente nu se confirmă în cauză câtă vreme obiectul dosarelor invocate ca având autoritate de lucru judecat este diferit şi vizează acte administrative care nu se află în relaţie de act iniţial - act subsecvent cu cele din prezenta cauză.

Astfel, şi motivarea primei instanţe care a reţinut că relaţia de act iniţial - act subsecvent este exclusă de prevederile legale în temeiul cărora a fost adoptată H.G. nr. 346/2022, prevederi care instituie competenţa exclusivă a Guvernului României de a adopta actul contestat, este corectă şi este apreciată de instanţa de control judiciar ca având la bază o argumentaţie solidă.

Procedând la soluţionarea criticii vizând autoritatea de lucru judecat în modalitatea prezentată anterior, se constată că prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., republicat, nefiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat.

Al doilea motiv de nelegalitate formulat de recurenta-reclamantă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se putea proceda la suspendarea executării H.G. nr. 346/2022, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Este de observat că, reclamanţii, în cererea adresată instanţei de judecată, nu au dezvoltat o argumentaţie a cazului bine justificat, limitându-se să facă trimitere la motivele invocate în cuprinsul acţiunii în anulare a actelor administrative, considerând că acestea reprezintă temeiuri suficiente pentru îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.

În acest context, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamanţii nu au invocat argumente de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative, neputându-se pretinde instanţei de contencios administrativ ca în limitele acestei proceduri sumare să tranşeze motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi în afirmarea existenţei condiţiei cazului bine justificat.

Judecătorul cauzei nu era învestit cu analiza susţinerilor reclamanţilor care formează obiectul acţiunii în anulare hotărârii de Guvern, întrucât în cadrul soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ nu se poate antama fondul dreptului, ce constituie obiectul altui proces, respectiv al litigiului de fond.

Criticile recurenţilor referitoare la neanalizarea, în mod efectiv, de către prima instanţă a argumentelor prezentate în acţiune, care în opinia lor, conţin elemente suficiente ce demonstrează existenţa cazului bine justificat, nu pot fi reţinute.

Din analiza actelor dosarului rezultă că prin cererea depusă la dosarul primei instanţe la data de 20 mai 2022, reclamanţii au precizat că aduc argumente de drept care creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, acestea vizând, în esenţă, nerespectarea prevederilor privind transparenţa decizională în administraţia publică, nerespectarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, nerespectarea prev. art. 37 alin. . 2 din O.G. nr. 43/1997 şi încălcarea normelor de tehnică legislativă precum şi pe cele ale Constituţiei României.

Răspunzând criticilor formulate de recurenţi sub acest aspect, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a analizat motivele invocate de aceştia prin cererea de chemare în judecată şi a înlăturat, motivat, argumentele aduse în dovedirea îndeplinirii cazului bine justificat, reţinând că obligaţia instanţei de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamanţi.

În aceste condiţii, faptul că în cauză nu a fost analizat fiecare argument prezentat de reclamanţi, cu referire în concret la cele invocate în cuprinsul cererii depuse la dosar la data de 20 mai 2022, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

După cum s-a arătat anterior, instanţa de fond a examinat motivaţiile prezentate de reclamanţi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, respectiv a art. 14, art. 15 şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, concluzionând, în raport de argumentele pe care aceştia au înţeles să le invoce, că nu există motive de îndoială legitimă asupra legalităţii actelor contestate.

În acelaşi timp, Înalta Curte reţine faptul că nu se relevă în cauză o motivare contradictorie, toate argumentele primei instanţe dezvoltate în cuprinsul considerentelor hotărârii civile atacate conduc, în mod logic, la soluţia din dispozitivul sentinţei civile recurate, care este de respingere a cererii de suspendare.

Motivarea clară şi accesibilă a judecătorului fondului răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigenţa procesului echitabil este îndeplinită şi în cazul unei motivări a soluţiei pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esenţiale ridicate de părţi.

În concluzie, chiar şi o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătoreşti nu echivalează cu o nemotivare, sancţionabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, şi îndeplineşte cerinţele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speţă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8, Înalta Curte aminteşte că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să solicite suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Rezultă că, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanţei supreme s-a statuat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Recurenţii-reclamanţi au invocat în susţinerea cererii de suspendare nerespectarea prevederilor privind transparenţa decizională în administraţia publică, nerespectarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, nerespectarea dispoziţiilor imperative cuprinse la art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, a prevederilor O.U.G. nr. 101/2020, a dispoziţiilor H.G. nr. 666/2016 şi a prevederilor Programului Operaţional Infrastructura Mare 2014-2020, încălcarea prevederilor O.G. nr. 43/1997 şi a Acordului European din 1975 asupra marilor drumuri de circulaţie internaţională - AGR, excesul de putere - încălcarea drepturilor fundamentale, soluţionarea dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021

Totodată, în cuprinsul aceleiaşi acţiuni prin care au solicitat suspendarea H.G. nr. 346/2022, recurenţii contrazic constatările şi concluziile cuprinse în documentaţia tehnico-economică - soluţia tehnică, analiza multicriterială, impactul asupra mediului etc. - şi în avizele depuse la dosarul cauzei, or verificarea temeiniciei unor astfel de motive implică cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi administrarea unor probe incompatibile cu specificul procedurii de soluţionare a cererii de suspendare a actului administrativ, cum ar fi expertiza judiciară.

Aceste aspecte nu pot fi supuse unei cercetări sumare care se efectuează în cadrul soluţionării dosarului ce are ca obiect suspendarea hotărârii de Guvern, ci sunt aspecte care fac obiectul acţiunii de fond, fiind veritabile critici de nelegalitate ale actului normativ atacat şi care pentru analiză implică administrarea unui probatoriu complex, care excede cadrului procesual de faţă.

Alături de prima instanţă şi Înalta Curte, analizând actele şi înscrisurile dosarului, a ajuns la concluzia că nota de fundamentare a actului administrativ şi prevederile legale exprese care au stat la baza adoptării acestuia, H.G. nr. 346/2022 nu aprobă şi nu completează hotărârile administraţiei publice locale sau judeţene, fiind un act independent de acestea din urmă, adoptat de Guvernul României, în exercitarea unei competenţe legale exclusive.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte reţine că recurenţii - reclamanţi nu au reuşit să probeze în cauza de faţă condiţia cazului bine justificat care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, toate criticile expuse fiind caracteristice acţiunii în anularea actului administrativ.

Înalta Curte are în vedere şi că cele două condiţii legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

În cauză, condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente nu se mai impune a fi analizată, având în vedere neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat recurenţii-reclamanţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., şi W. împotriva sentinţei nr. 263/CA/2022 - P.I. din 28 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2023.