Appeals to lift preventive seizure in corruption case dismissed; security measures maintained to guarantee reparation and confiscation.

Asupra contestaţiilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 2502 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţele nr. x/P/2014 din datele de 06.11.2014, 10.11.2014 şi 14.11.2014, privind pe apelanţii-inculpaţi A., B., C. şi D. şi pe apelanta-parte responsabilă civilmente SC CC. SA, astfel cum au fost modificate în cursul judecăţii în fond şi menţinute prin Sentinţa penală nr. 143/12.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, precum şi a măsurii asigurătorii luate prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014, privind pe apelanta-inculpată E..

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. x/P/2014 din datele de 06.11.2014, 10.11.2014 şi 14.11.2014, privind pe apelanţii-inculpaţi A., B., C. şi D. şi pe apelanta-parte responsabilă civilmente SC CC. SA, astfel cum au fost modificate în cursul judecăţii în fond şi menţinute prin Sentinţa penală nr. 143/12.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, precum şi măsura asigurătorie luată prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014, privind pe apelanta-inculpată E..

S-au reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 143/12.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a hotărât cu privire la măsurile asigurătorii dispuse faţă de contestatorii inculpaţi A. şi D. următoarele:

În baza art. 397 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA cu nr. x/P/2014 din 06.11.2014, după cum urmează:

1. bunuri mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului A.:

- teren în suprafaţă de 308 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15.10.1998, încheiat între F. şi G. (vânzători) şi A. şi H. (cumpărători);

- teren în suprafaţă de 934,50 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 07.04.1999 încheiat între I., J. şi K. (vânzători) şi A. (cumpărător);

- teren în suprafaţă de 746 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 31.07.1998, încheiat între L. şi M. (vânzători) şi A. şi H. (cumpărători);

- teren în suprafaţă de 100 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş, identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15.10.1998, încheiat între N. şi O. (vânzători) şi A. şi H. (cumpărători);

- imobil identificat conform Autorizaţiei de construire nr. x din 01.11.2001 emisă de Primăria Piteşti privind executarea lucrărilor de construcţie pentru locuinţă S+P+1E+M,; cu referire la acest imobil, susp. A. precizează că acesta reprezintă construcţia în care domiciliază în prezent, fiind edificată pe suprafeţele de teren sus-menţionate (care sunt toate lipite ca vecinătate);

- apartamentul nr. x situat în Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 15.11.1990 încheiat între BB. Piteşti şi A. şi H.,;

- garaj situat în Piteşti, str. x, punct alimentar, boxa nr. 1, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 01.07.1991 încheiat între P. (vânzător) şi A. şi H. (cumpărător);

- autovehicul marca x cu numărul de identificare x identificat conform duplicat carte de identitate seria x;

În baza art. 397 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nr. x/P/2014 din data de 14.11.2014 între altele şi:

- asupra acţiunilor deţinute de inculpatul D., după cum urmează:

a) număr de 113.918 acţiuni în valoare de 113.918 RON, reprezentând 2,0213% din capitalul social al SC Q. SA Bucureşti;

b) număr de 10 părţi sociale în valoare de 200 RON reprezentând 0.011% din capitalul social al SC R. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

c) număr de 73 părţi sociale în valoare de 730 RON reprezentând 73% din capitalul social al SC S. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

d) număr de 68 părţi sociale în valoare de 680 RON reprezentând 68% din capitalul social al SC T.. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;]

e) număr de 50000 părţi sociale în valoare de 500000 RON reprezentând 100% din capitalul social al SC U. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

f) număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al SC V. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

g) număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al SC W. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

h) număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al SC X. SRL Piteşti înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x.

În baza art. 289 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpata E. a apartamentului nr. x situat în Bucureşti, str. x, compus din 3 camere şi dependinţe cu o suprafaţă totală de 102,97 mp şi suprafaţă utilă de 82,67 mp identificat cu nr. cadastral nr. x-U202 înscris în CF nr. x-C1-U202, garajul nr. 1 (GA1) denumit şi lotul nr. x situat la parterul blocului din Bucureşti, str. x, cu suprafaţă construită de 23,45 mp şi suprafaţă utilă de 19, 43 mp şi locul de parcare nr. P135 din Bucureşti, str. x, primit de către inculpatul A. cu titlu de mita."

Prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurenţa sumei totale de 23.488.911,83 RON (23.013.099,65 RON, prejudiciu şi 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei) asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului A..

Prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurenţa sumei de 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatei E..

Prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 14.11.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurenţa sumei totale de 23.488.911,83 RON (23.013.099,65 RON prejudiciu şi 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei) asupra a 40 autobuze marca x, aparţinând părţii responsabile civilmente SC Y. SA, asupra unui număr de 474.783 RON acţiuni în valoare de 474.783 RON, reprezentând 98,9132 % din capitalul social al SC CC. SA, aparţinând inculpatului C., precum şi asupra următoarelor bunuri mobile deţinute de inculpatul D.: un număr de 113.918 RON acţiuni în valoare de 113.918 RON, reprezentând 2,0213 % din capitalul social al SC Q. SA, un număr de 10 părţi sociale în valoare de 200 RON, reprezentând 0,011% din capitalul social al SC R. SRL, un număr de 73 părţi sociale în valoare de 730 RON, reprezentând 73% din capitalul social al SC S. SRL, un număr de 68 părţi sociale în valoare de 680 RON, reprezentând 68% din capitalul social al SC T. SRL, un număr de 50.000 părţi sociale în valoare de 500.000 RON, reprezentând 100% din capitalul social al SC U. SRL, un număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON, reprezentând 90% din capitalul social al SC V. SRL, un număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON, reprezentând 90% din capitalul social al SC W. SRL şi un număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON, reprezentând 90% din capitalul social al SC X. SRL.

S-a arătat, la luarea măsurilor asigurătorii, că prejudiciul total produs prin infracţiunile de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată este în sumă de 23.013.099,65 RON, din care suma de 18.178.335,42 RON, reprezintă suma profiturilor obţinute de SC CC. SA şi SC Y. SA, ca urmare a neaplicării dispoziţiilor legale, a eludării procedurii de licitaţie, a nerezilierii contractului şi a prelungirii contractului şi suma de 4.834.764,23 RON, reprezentând valorile decontate în cadrul contractului de comision/discount şi a contractului de service, iar obiectul infracţiunii de luare de mită îl constituie, în echivalent, suma de 130.900 euro, reprezentând în RON, suma de 475.812,18 RON, specificându-se totodată că autobuzele au fost dobândite prin săvârşirea faptelor, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 112 lit. e) C. pen. S-a menţionat că măsurile asigurătorii sunt necesare în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen. Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare, aşadar, din 21.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

S-a reţinut că legea nu cuprinde nicio dispoziţie tranzitorie, Curtea de apel apreciind, în consecinţă, că, în cauza concretă, din moment ce, de la data pronunţării sentinţei penale apelate (12.02.2020), prin care au fost menţinute măsurile asigurătorii, a trecut o perioadă mai mare de 1 an, verificarea menţionată în textul legal se impune a fi făcută la primul termen de judecată ulterior intrării în vigoare a legii (termenul din 18.03.2021). În plus, sintagma "tot cursul procesului penal" face ca dispoziţia legală să fie aplicabilă şi în calea de atac ordinară a apelului.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 C. proc. pen., Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate [alin. (4)], iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora [alin. (5)].

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Inculpaţii, faţă de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetaţi, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care aceştia beneficiază, potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României, cu atât mai mult cu cât, în privinţa acestora, s-a pronunţat deja o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă.

În speţă, măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualei pagube produse prin săvârşirea presupusei infracţiuni de abuz în serviciu, fiind luate asupra bunurilor inculpaţilor şi ale părţii responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a presupusei pagube, precum şi în vederea confiscării speciale a obiectului presupusei mite, în scopul înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor vizate. Mai mult, întrucât inculpaţii, faţă de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, sunt trimişi în judecată pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, potrivit art. 20 din această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, însă aceste dispoziţii legale, anterior redate, nu împiedică instanţa de judecată să facă o analiză a proporţionalităţii măsurii asigurătorii în raport cu scopul urmărit.

Deoarece presupusul prejudiciu nu a fost recuperat şi nu s-a depăşit un termen rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare, prima instanţă a considerat că nu a fost încălcat art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea de apel a apreciat că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, aceste temeiuri impunând în continuare menţinerea măsurilor asigurătorii.

Susţinerea că valoarea bunurilor indisponibilizate depăşeşte cu mult valoarea pretinsului prejudiciu nu poate fi reţinută, nefiind efectuată nicio evaluare recentă a acestor bunuri.

II. Împotriva încheierii Curţii de Apel Bucureşti au formulat contestaţie inculpaţi A. şi D..

Prin calea de atac exercitată, s-a solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor, iar în ce priveşte bunurile inculpatului D., în subsidiar, ridicarea măsurii instituită asupra tuturor celorlalte bunuri imobile ale inculpatului, cu menţinerea sechestrului doar asupra acţiunilor de la SC U. SRL Piteşti, întrucât valoarea acţiunilor societăţii Q. SA Bucureşti a scăzut dramatic.

În motivele contestaţiei, inculpatul A., prin apărător, a susţinut că trebuie avute în vedere conduita inculpatului, faptul că nu ar putea ascunde, înstrăina sau distruge bunurile asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător.

În motivele contestaţiei sale, inculpatul D., prin apărător, a susţinut următoarele critici: nelegalitatea măsurii, prin raportare la modificarea acuzaţiei de către titularul acţiunii penale, prin indicarea altei părţi pretins prejudiciate şi prin acţiunea inculpatului D. (între alţii) - acuzarea susţine că partea civilă este societatea Z. SA, iar nu Consiliul local al municipiului Piteşti, ceea ce implicit înseamnă că măsura asigurătorie a fost luată nelegal, iar judecata în fond s-a desfăşurat prin stabilirea unui cadru procesual greşit; lipsa oricărei referiri serioase şi riguroase la raportul de expertiză fiscal-contabilă administrată în timpul judecăţii; încălcarea termenului rezonabil al măsurii, intervalul de 7 ani scurs de la momentul luării măsurii asiguratorii fiind cu mult peste ceea ce Curtea Europeană a statuat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat, în mod corect, că se impune la acest moment procesual menţinerea măsurilor asiguratorii luate asupra bunurilor inculpaţilor.

Dispoziţii legale incidente:

- art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.: "Procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

- alin. (4): "Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"

- alin. (5): "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora."

- art. 2502 din C. proc. pen.: "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

- art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie: "în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

- art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: "Protecţia proprietăţii - Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."

Analizând legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse, instanţa de control judiciar constată că în cauză sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor.

În cauză, faţă de cei doi inculpaţi A. şi D. s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, avându-se în vedere faptul că prejudiciul total produs prin infracţiunile de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată este în sumă de 23.013.099,65 RON, din care suma de 18.178.335,42 RON, reprezintă suma profiturilor obţinute de SC CC. SA şi SC Y. SA, ca urmare a neaplicării dispoziţiilor legale, a eludării procedurii de licitaţie, a nerezilierii contractului şi a prelungirii contractului, şi suma de 4.834.764,23 RON, reprezentând valorile decontate în cadrul contractului de comision/discount şi a contractului de service, iar obiectul infracţiunii de luare de mită îl constituie, în echivalent, suma de 130.900 euro, reprezentând în RON, suma de 475.812,18 RON, specificându-se, totodată, că autobuzele au fost dobândite prin săvârşirea faptelor, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 112 lit. e) C. pen.

Măsurile asigurătorii dispuse au fost menţinute prin Sentinţa penală nr. 143/12.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, astfel cum au fost modificate în cursul judecăţii în fond, iar prin încheierea din data de 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, învestită cu soluţionarea căii de atac a apelului în Dosarul nr. x/2015, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţele nr. x/P/2014 din datele de 06.11.2014, 10.11.2014 şi 14.11.2014, privind pe apelanţii-inculpaţi A., B., C. şi D. şi pe apelanta-parte responsabilă civilmente SC CC. SA

Inculpaţii A. şi D. sunt trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, iar dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie justifică ope legis luarea măsurilor asigurătorii în situaţia săvârşirii unor astfel de infracţiuni. Sub acest aspect, în cauză s-a pronunţat o hotărâre în primă instanţă, iar probele administrate în cauză, chiar dacă nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, care subzistă în favoarea inculpaţilor, oferă indicii cu privire la faptul că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetaţi.

Instanţa de control judiciar reaminteşte că în procedura de faţă rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzaţiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigenţelor principiului separării funcţiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangenţial şi aspecte ce ţin de vinovăţia şi faptele pentru care sunt judecaţi inculpaţii.

Pentru aceste motive, în acest stadiu procesual, susţinerile inculpatului - în sensul că în cadrul motivelor de apel parchetul a indicat o altă parte civilă îndrituită să solicite despăgubiri ca urmare a pretinsei activităţi infracţionale, ceea ce semnifică că judecata în fond s-a desfăşurat prin stabilirea unui cadru procesual greşit, iar măsura asigurătorie a fost luată nelegal, faptul că din probe nu rezultă vinovăţia inculpatului - sunt chestiuni care vizează fondul cauzei şi care nu pot fi examinate decât tangenţial în prezenta procedură judiciară, iar, din perspectiva căii de atac cu care a fost învestită instanţa de control judiciar, existenţa unei pretinse pagube cauzată prin săvârşirea unor fapte penale presupus comise de inculpaţi în condiţiile reţinute, oferă datele necesare analizei temeiurilor măsurii asiguratorii.

În contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise.

Înalta Curte reţine că presupusul prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul acuzaţiei penale formulate împotriva inculpaţilor nu a fost recuperat, măsurile asigurătorii fiind necesare pentru a garanta repararea eventualei pagube produse prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, fiind luate asupra bunurilor inculpaţilor şi ale părţii responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a presupusei pagube - suma totală de 23.488.911,83 RON (23.013.099,65 RON, prejudiciu şi 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei) - precum şi în vederea confiscării speciale a obiectului presupusei mite, în scopul înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor vizate.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se constată şi respectarea exigenţelor de proporţionalitate a măsurii asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege şi să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerinţele interesului general şi interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor.

În ceea ce priveşte confiscarea în lipsa unei condamnări penale, Curtea a observat în jurisprudenţa sa că despre normele juridice comune la nivel european şi chiar la nivel universal se poate spune că încurajează confiscarea bunurilor legate de infracţiuni grave precum corupţia, spălarea banilor şi infracţiuni de trafic de droguri fără a fi necesară existenţa în prealabil a unei condamnări penale (cauza Gogitidze şi alţii împotriva Georgiei).

Prin urmare, prin raportare şi la cele statuate de Curtea Europeană în această materie, se constată că măsurile asiguratorii sunt justificate, impunându-se în continuare menţinerea acestor măsuri.

Prin încheierea din 19 mai 2021, Înalta Curte a încuviinţat proba solicitată de apărătorul ales al contestatorului D. constând în depunerea la dosarul cauzei a unui raport de expertiză de evaluare extrajudiciară a societăţilor Q. SA Bucureşti şi U. SRL Piteşti, iar pentru termenul din 30 iunie 2021, au fost înaintate la dosarul cauzei rapoartele de evaluare a acţiunilor celor două societăţi.

În raport de cele două rapoarte de evaluare, s-a arătat că această probă ştiinţifică dovedeşte că valoarea acţiunilor de la o singură societate, U. SRL Piteşti, este mult mai mare decât presupusul prejudiciu, valoarea activului net fiind mai mare de 50 milioane RON.

Cu privire la acest argument invocat de apărarea inculpatului D., Înalta Curte reţine că într-adevăr valoarea acţiunilor stabilită prin raportul extrajudiciar de evaluare a celor două societăţi este mai mare decât valoarea pretinsului prejudiciu, însă această valoare nu este una absolută, ci supusă unei permanente modificări, în condiţiile în care valoarea unei acţiuni se determină în baza unor indicatori variabili.

Prin urmare, valoarea acţiunilor societăţii este un fluctuantă în timp, rezultatul evaluării de la acest moment fiind distinct de cel care va fi stabilit la momentul soluţionării fondului acuzaţiilor.

În ce priveşte critica referitoare la nerezonabilitatea termenului de 7 ani scurs de la data luării măsurii asigurătorii, se constată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (AA. împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinse, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi D. împotriva încheierii din data de 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi D. împotriva încheierii din data de 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV