Peremption of appeal following cessation of suspension for dependency on a separate collective labor agreement decision

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 15 octombrie 2018, sub nr. x/2018, A., în numele şi pentru membrul de sindicat/reclamanta B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcţia Regionala de Drumuri şi Poduri Iaşi: plata unei majorări salariale de 1820 RON la salariul de bază, pentru perioada 01.08.2017-31.12.2017 şi a unei majorări salariale de 2184 Iei la salariul de bază pentru perioada 01.01.2018-26.02.2018; plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia de conducere, indemnizaţie care trebuia calculată prin aplicarea procentului de indemnizaţie la salariul de baza majorat cu 1820 RON pentru perioada 01.08.2017-31.12.2017, respectiv salariul de bază majorat cu 2184 RON pentru perioada 01.01.2018-26.02.2018 şi sumele de bani efectiv achitate cu titlu de indemnizaţie de conducere, pentru perioada 01.08.2017-26.02.2018; plata drepturilor salariale reprezentând diferenţă sporuri, care trebuiau calculate prin raportare la salariul de bază majorat cu 1820 RON pentru perioada 01.08.2017-31.12.2017, respectiv salariul de bază majorat cu 2184 RON pentru perioada 01.01.2018-26.02.2018 la care se adaugă indemnizaţia de conducere şi sumele de bani efectiv achitate cu titlu de sporuri; plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs reclamantei, ca urmare a neplăţii la termen a acestor sume de bani, reprezentând daune interese în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, conform art. 100 CCM 2017 coroborat cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură fiscală pentru sumele de bani datorate de la scadenţă şi până la plata efectivă a acestor sume de bani; plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Codului muncii şi Legea nr. 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 496/2019 din 29 martie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I Civilă a admis în parte acţiunea formulată de către A., în numele şi pentru reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi.

A obligat pârâta să achite reclamantei majorările salariale de 1820 RON la salariul de bază pentru perioada 01.08.2017 - 31.12.2017 şi de 2184 RON la salariul de bază pentru perioada 01.01.2018 - 26.02.2018.

A obligat pârâta să achite reclamantei drepturile băneşti reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia de conducere ce trebuia calculată după majorarea salariului de bază cu 1820 RON în perioada 01.08.2017-31.12.2017 şi cu 2184 RON în perioada 01.01.2018-26.02.2018 şi sumele de bani efectiv încasate cu titlu de indemnizaţie de conducere pentru perioada 01.08.2017-26.02.2018.

A obligat pârâta să achite reclamantei drepturile băneşti reprezentând diferenţa de sporuri calculată la salariul de bază majorat cu 1820 RON pentru perioada 01.08.2017 - 31.12.2017 şi calculată la salariul de bază majorat cu 2184 RON pentru perioada 01.01.2018 - 26.02.2018 la care se adaugă indemnizaţia de conducere şi sumele de bani efectiv achitate cu acest titlu.

A obligat pârâta să achite reclamantei dobânda fiscală pentru sumele datorate, calculată până la data plăţii efective.

A obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 714 RON, reprezentând onorariu de avocat şi a 10-a parte din cazare în procent de 25,8 RON şi cheltuieli de transport în sumă de 5,43 euro reprezentând a 10-a parte din suma de 54,32 euro.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Generală de Drumuri şi Poduri Iaşi şi A., în numele şi pentru reclamanta B..

La 4 decembrie 2019, apelantul A., în numele şi pentru membrul de sindicat B., a cerut, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei până la soluţionarea unei alte cereri de chemare în judecată prin care se solicita anularea unei clauze din actul adiţional nr. x/23.02.2018 şi înlocuirea acesteia cu o clauză mai favorabilă din CCM 2017, art. 140, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 1.

Prin încheierea pronunţată la data de 4 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, constatând că dezlegarea prezentei cauze depinde de existenţa dreptului care face obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelurilor până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019

Dosarul a fost repus pe rol din oficiu pentru analiza incidenţei dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., fiind stabilit în acest sens termen de judecată la data de 12 octombrie 2021.

De asemenea, la data de 8 octombrie 2021, apelanta-pârâtă C.N.A.I.R. S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi a depus un înscris intitulat "precizări cu privire la perimare, respectiv cerere de repunere pe rol", arătând faptul că nu s-a împlinit termenul de perimare, motiv pentru care solicită repunerea pe rol a cauzei.

Prin decizia nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat perimate cererile de apel formulate de apelanţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A prin Direcţia Generală de Drumuri şi Poduri Iaşi şi A., în numele şi pentru reclamanta B., în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Iaşi.

A respins, ca nefondată, cererea de repunere pe rol a judecăţii apelului, cerere formulată de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

A respins, ca nefondată, cererea formulată de A., în numele şi pentru apelanta - intimată B., privind obligarea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel.

La 15 octombrie 2021, apelanta-pârâtă C.N.A.I.R. - S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi a declarat recurs împotriva deciziei nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând litigiul pe fond, să se constate că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre "cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Evocând dispoziţiile art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., autoarea recursului menţionează că, prin încheierea din 13.11.2019, Curtea de Apel Iaşi a dispus suspendarea judecării prezentului dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei ce făcea obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2019, ce avea ca obiect - conflict de muncă, constatare nulitate clauză act adiţional. Totodată, precizează că respectivul dosar a fost soluţionat în mod definitiv prin decizia civilă nr. 167/23.03.2021, hotărâre ce i-a fost comunicată la data de 27.04.2021.

Aşa fiind, consideră că, faţă de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la ultimul act de procedură îndeplinit de către instanţa de judecată - reprezentând data comunicării către părţi a deciziei civile nr. 167/23.03.2021, respectiv de la 27.04.2021, moment în care hotărârea a devenit opozabilă părţilor.

În acest sens, evocă şi prevederile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în accepţiunea recurentei, ultimul act de procedură îndeplinit de instanţa de judecată este reprezentat de însăşi comunicarea deciziei civile nr. 167/23.03.2021.

Faţă de cele menţionate, recurenta învederează faptul că nu s-a împlinit termenul de 6 luni care ar fi putut conduce la perimarea apelului, astfel încât, în opinia sa, acest termen se consideră împlinit abia la data de 27.10.2021 (raportat la data comunicării deciziei civile nr. 167/23.03.2021).

În concluzie, recurenta apreciază că instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în opinia recurentei, instanţa trebuind să procedeze la respingerea excepţiei perimării şi la admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, conform art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar şi pe dispoziţiile art. 483, 486, 416 alin. (2), art. 427 alin. (1) şi art. 415 alin. (1) din acelaşi Cod.

La 22 noiembrie 2021, conform dovezii aflate la dosar, recurenta a menţionat că este de acord cu aplicarea prevederilor art. 493 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, niciuna dintre părţi nu şi-a exercitat dreptul de a formula punct de vedere la raport.

Constatând că recursul poate fi soluţionat conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că, deşi recurenta-pârâtă a susţinut încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând, în acest sens, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de a fi încadrate şi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că recurenta critică aplicarea sancţiunii procedurale a perimării cererii de apel, invocând în acest sens dispoziţiile art. 416 alin. (2), art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, prin încheierea din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, constatând că dezlegarea cauzei depinde de existenţa dreptului care face obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2019.

Încheierea de suspendare pronunţată de instanţa de apel nu a fost atacată cu recurs de niciuna dintre părţi, context în care suspendarea judecării cauzei a durat până când hotărârea pronunţată în cauza care a determinat suspendarea a devenit definitivă (art. 413 alin. (2) C. proc. civ.).

Cât priveşte suspendarea cursului perimării, dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că acesta este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, iar dispoziţiile art. 418 alin. (3) prevăd că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate. După încetarea împiedicării, cursul perimării se reia.

În cauză, potrivit informaţiilor furnizate de sistemul informatizat al instanţelor, la data de 23 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a soluţionat definitiv cauza/apelul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019

Or, de la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2019, când a încetat cauza de suspendare a cursului judecăţii, pârâta din prezenta cauză a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei şi de a solicita continuarea judecăţii.

Faptul că, suspendarea judecăţii dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. are caracter facultativ, nu impune repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, dacă părţile interesate nu şi-au manifestat voinţa în acest sens.

De altfel, dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că este suspendat cursul perimării cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

Aşadar, în caz de suspendare facultativă a judecăţii pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât suspendarea durează numai până când hotărârea pronunţată în cauza care a impus suspendarea rămâne definitivă, cum precizează alin. (2) al aceluiaşi articol, odată cu rămânerea definitivă a acelei hotărâri, suspendarea încetează şi cursul perimării se reia împotriva părţii care nu a cerut redeschiderea judecăţii.

În speţă, cum Curtea de Apel Iaşi a soluţionat definitiv, la 23 martie 2021, apelul formulată de apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi, măsura suspendării a încetat la data pronunţării acestei decizii, iar prelungirea suspendării după dispariţia cauzei ce a determinat-o conduce la perimare.

Împrejurarea invocată de recurenta-pârâtă referitoare la faptul că, potrivit art. 416 alin. (2) C. proc. civ., termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit (de părţi sau) de instanţă, respectiv de la data comunicării către părţi a deciziei civile nr. 167/23.03.2021, moment la care hotărârea a devenit opozabilă părţilor, este irelevantă, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 418 alin. (1) teza I C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, iar, pe de altă parte, potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea durează până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Or, în speţă, decizia (nr. 167/23.03.2021) pronunţată în cauza care a impus suspendarea, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs, a devenit definitivă la data pronunţării (23.03.2021), conform art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., motiv pentru care, din acel moment, autoarea prezentului demers judiciar putea formula şi o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin urmare, se constată că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, cererea de apel fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţii interesate în continuarea activităţii judiciare, timp de 6 luni socotite de la data pronunţării deciziei definitive a Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2019, respectiv 23.03.2021.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi împotriva deciziei nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi împotriva deciziei nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2023.