Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in post-communist restitution cases under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s 2020 decision, which rejected the claim for lack of active procedural standing, in force. The dispute involved a claim under Law no. 10/2001 for the annulment of a decision by a national railway company, the restitution of an immovable property previously expropriated by the State, and the correction of the land registry to reflect the claimant's status as the sole heir. The decisive legal basis was the interpretation of Article 26(3) of Law no. 10/2001, as modified by Law no. 202/2010, in conjunction with the transitional provisions of Article 7(1)-(2) of Law no. 76/2012, which established that for cases pending before the entry into force of the new Code of Civil Procedure, the only available remedy against a first-instance tribunal judgment was appeal to the superior instance, thereby rendering the cassation appeal legally unavailable.
Legislator headnote
AI generatedart. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, Art. 457 din C. proc. civ, art. 7 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 76/2012; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in post-communist restitution cases under Law 10/2001: The dispute involved a claim under Law no. 10/2001 for the annulment of a decision by a national railway company, the restitution of an immovable property previously expropriated by the State, and the correction of the land registry to reflect the claimant's status as the sole heir. The decisive legal basis was the interpretation of Article 26(3) of Law no. 10/2001, as modified by Law no. 202/2010, in conjunction with the transitional provisions of Article 7(1)-(2) of Law no. 76/2012, which established that for cases pending before the entry into force of the new Code of Civil Procedure, the only available remedy against a first-instance tribunal judgment was appeal to the superior instance, thereby rendering the cassation appeal legally unavailable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the reasoning section to establish that the appellate decision was not susceptible to cassation appeal, serving as the main legal basis for the inadmissibility ruling found in the dispositive.
Cited in the reasoning to define the specific appellate pathway for disputes under this law, supporting the conclusion that no further appeal was available.
Cited in the reasoning to apply transitional provisions limiting appeals against first-instance judgments in pending cases, further substantiating the inadmissibility of the recourse.
Full text
Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că imobilul situat în Timişoara, str. x, înscris în Cartea funciară colectivă nr. x Timişoara cu nr. top. x, a fost preluat abuziv, fără titlu legal, de Statul Român în folosinţa Ministerului Căilor Ferate, în baza Decretelor nr. 92/1950 şi nr. 326/1949, precum şi faptul că reclamantul are calitatea de unic moştenitor al foştilor proprietari tabulari ai imobilului. De asemenea, a solicitat instanţei să dispună restituirea imobilului în natură, restabilirea situaţiei anterioare şi rectificarea Cărţii funciare colective nr. x Timişoara cu nr. top. x prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român în folosinţa Ministerului Căilor Ferate şi intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu titlu de drept restabilirea situaţiei anterioare şi moştenire.
Reclamantul şi-a modificat acţiunea în faţa instanţei de fond, solicitând, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 1/1779/2012 emisă de CNCF CFR S.A, prin care s-a respins notificarea nr. x/23.05.2001, restituirea în natură a imobilului în litigiu, precum şi să se constate că este unic moştenitor testamentar al foştilor proprietari tabulari.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 2503 din 05.12.2018, pronunţată în rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, şi a luat act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Prin decizia nr. 880/A din 27.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2503 din 05.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 880/A din 27.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C6, la data de 12 ianuarie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
Intimata-pârâtă a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, solicitând respingerea căii de atac ca fiind inadmisibilă.
Prin rezoluţia din 18 februarie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:
În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acţiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".
Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competenţa curţii de apel.
Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.
Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 05 decembrie 2018.
În speţă, se constată totodată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 şi care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 880/A din 27.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs.
Prin urmare, recurentul-reclamant A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 880/A din 27.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 880 A din 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 880 A din 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2021.