Peremption of civil action after suspension due to party death: obligation to identify heirs to interrupt the six-month peremption period

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă în data de 12.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul MUNICIPIUL ORADEA, în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E., F., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L. a solicitat angajarea răspunderii contractuale a pârâţilor, potrivit clauzelor contractelor de achiziţie publică încheiate de către fiecare pârât în parte cu Municipiul Oradea, aferente lucrării "Dezvoltarea unor habitate naturale din specii de arbori protejaţi şi flora spontană pe Dealul Ciuperca din Municipiul Oradea şi în zona Körösszegapát din judeţul J.", angajarea răspunderii pârâţilor privind garanţia pentru vicii ascunse datorată către beneficiarul lucrării "Municipiul Oradea" pentru lucrarea "Dezvoltarea unor habitate naturale din specii de arbori protejaţi şi flora spontană pe Dealul Ciuperca din Municipiul Oradea şi în zona Körösszegapát din judeţul J.", obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în valoare totală de 2.457.445,93 RON, fiecare pârât proporţional cu cota-parte executată necorespunzător potrivit contractului şi dispoziţiilor legale, din cheltuielile estimate pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de reamenajare a Dealului Ciuperca, ca urmare a surpării acestuia.

La termenul de judecată din data de 26.05.2020, reclamantul a depus precizare de acţiune, în sensul că solicită introducerea în cauză a pârâţilor K., L., M., N., O., P. S.R.L., iar pretenţiile totale sunt majorate la suma de 2.577.566,14 RON, conform contractului nr. x/28.11.2019.

Prin sentinţa nr. 68/LP/2021 din 06.04.2021, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţie invocată de pârâţi şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Municipiul Oradea.

Împotriva acestei hotărâri, (calea de atac fiind recalificată din apel în recurs), la data de 14.10.2021, a formulat recurs U.A.T. - Municipiul Oradea, prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.

Prin decizia nr. 185/2021, pronunţată la data de 05.11.2021, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de recurenta U.A.T. - Municipiul Oradea împotriva sentinţei nr. 68/LP/06.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o în parte, în ceea ce priveşte admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea ca prescrisă a acţiunii şi, rejudecând, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la pârâţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E., F., G. S.R.L., H. S.R.L. şi I. S.R.L. şi a fixat termen pentru soluţionarea cauzei la data de 14.12.2021. Totodată, a menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea ca prescrisă a acţiunii formulate de reclamanta U.A.T. - Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii K., L., M., N., O. şi P. S.R.L.

Prin încheierea pronunţată la data de 14.12.2021, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa a suspendat de drept judecata recursului declarat de recurenta U.A.T. - Municipiul Oradea, având în vedere că, la acel termen de judecată, reprezentantul intimatului E. a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a intervenit decesul intimatului titular al persoanei fizice autorizate E., astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar.

Prin cererea formulată la data de 02.06.2022, recurenta U.A.T. Municipiul Oradea a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

În motivarea cererii, a precizat că a făcut demersuri în vederea identificării moştenitorilor, pentru introducerea lor în cauză. În acest sens, a arătat că a solicitat Camerei Notarilor Publici Bihor comunicarea informaţiilor cu privire la dezbaterea procedurii succesorale după defunctul E., răspunsul primit fiind în sensul că nu s-a solicitat dezbaterea procedurii succesorale.

Totodată, a arătat că a solicitat Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor (S.P.C.L.E.P.) - Compartimentul Stare Civilă informaţii cu privire la persoana care a declarat decesul acestuia şi i s-a comunicat că decesul a fost înregistrat de către dl. Q., cu domiciliul în Oradea, judeţul Bihor, în calitate de ginere al defunctului.

Prin încheierea pronunţată la data de 28.06.2022, instanţa a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut suspendarea dispusă prin încheierea de şedinţă din 14.12.2021, respectiv măsura de suspendare a judecăţii recursului până la introducerea în cauză a moştenitorilor, raportat la prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 şi art. 415 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere faptul că recurenta nu a indicat moştenitorii persoanei decedate şi nici nu a făcut dovada calităţii de moştenitor cu acte de stare civilă a numitului Q., indicat ca fiind ginerele intimatului în cererea de repunere pe rol.

Prin cererea formulată la data de 02.08.2022, recurenta U.A.T. Municipiul Oradea a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

În motivare, a arătat că, prin încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Oradea la termenul din data de 28.06.2022, instanţa a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut suspendată cauza până la introducerea în cauză a moştenitorilor.

Recurenta a precizat că a făcut demersuri în vederea identificării moştenitorilor pentru introducerea lor în cauză, sens în care a arătat că a solicitat Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor (S.P.C.L.E.P) informaţii cu privire la membrii familiei defunctului.

Astfel, a identificat: soţie supravieţuitoare, R. cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor, fiică, S. cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor şi fiică, T. cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor.

Prin cererea depusă la data de 18.08.2022, intimata A. S.R.L. a solicitat instanţei să constate că a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată, invocând prevederile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Ulterior, intimatele C. S.R.L., D. S.R.L. şi I. S.R.L. au depus cereri de constatare a intervenirii perimării de drept a cererii de chemare în judecată, iar, prin notele scrise depuse la 28.09.2022, intimata G. S.R.L. a invocat perimarea cererii de recurs formulată de Municipiul Oradea.

Prin decizia nr. 134/2022 - R din 6 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 - R, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a admis excepţia de perimare invocată de intimaţii A. S.R.L., C. S.R.L., I. S.R.L., G. S.R.L. şi D. S.R.L. şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. - Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., F., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L. şi E. - decedat.

De asemenea, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta-reclamantă U.A.T. - Municipiul Oradea, pe care a obligat-o să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în recurs, următoarele sume: 7.000 RON în favoarea intimatei A. S.R.L., 5.950 RON în favoarea intimatei I. S.R.L., 7.000 RON în favoarea intimatei D. S.R.L. şi 7.000 RON în favoarea intimatei C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, reclamanta U.A.T. - Municipiul Oradea a declarat, în termen legal, recurs, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs şi casarea hotărârii recurate.

În motivare, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa a admis excepţia de perimare, deoarece, în speţă, erau incidente prevederile art. 417 C. proc. civ., cursul perimării fiind întrerupt de cererea de repunere pe rol, care a fost făcută cu scopul judecării cauzei, deoarece a făcut demersurile necesare pentru a identifica moştenitorii intimatului-pârât care a decedat.

În acest sens, recurenta arată că s-a adresat atât Camerei Notarilor Publici pentru a identifica dacă s-a dezbătut procedura succesorală, cât şi Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor pentru a identifica persoana care a declarat decesul, respectiv componenţa familiei persoanei decedate.

De asemenea, a arătat că a depus o nouă cerere de repunere pe rol prin care a indicat moştenitorii de drept ai defunctului.

A mai învederat că prezenta cauză a fost suspendată conform prevederilor art. 412 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. şi că a formulat cerere de redeschidere a judecăţii prin care a indicat moştenitorii, conform prevederilor art. 415 punctul 2 C. proc. civ.. Prin urmare, arată că înţelege să invoce prevederile art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, având în vedere că, la termenul din data de 28.06.2022, instanţa a reţinut faptul că nu s-au identificat moştenitorii legali în mod corect, recurenta consideră că, în interiorul termenului de perimare, care a fost suspendat timp de o lună, conform prevederilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., a identificat moştenitorii legali, solicitând repunerea pe rol a cauzei.

Totodată, invocând prevederile art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a arătat că urmează a motiva pe larg cererea de recurs după comunicarea hotărârii recurate.

În drept, a invocat prevederile art. 412, art. 415, art. 416 alin. (3), art. 418 alin. (2), art. 486, art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5), art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

La 24 octombrie 2022, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus un înscris prin care a detaliat motivele de recurs.

În concret, recurenta a arătat că, la termenul din data de 28.06.2022, instanţa a reţinut faptul că nu s-au identificat moştenitorii legali în mod corect, însă, în interiorul termenului de perimare, care a fost suspendat timp de o lună, conform prevederilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., a identificat moştenitorii legali, solicitând repunerea pe rol a cauzei.

Mai mult decât atât, consideră că termenul de perimare s-ar fi împlinit la data de 14.06.2022 dacă nu ar fi făcut nici un demers pentru repunerea cauzei pe rol, iar termenul la care s-a discutat cererea de repunere pe rol a fost în data de 28.06.2022, termen la care, deşi instanţa putea din oficiu să reţină împlinirea termenului de perimare, a menţinut suspendarea în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., respectiv până la introducerea în cauză a moştenitorilor.

Raportat la invocarea unui motiv temeinic pentru care nu s-au identificat în mod corect moştenitorii în interiorul termenului de perimare, recurenta supune atenţiei instanţei faptul că a susţinut oral, în şedinţa publică, dificultatea de a identifica moştenitorii, deoarece procedura succesorală nu s-a dezbătut, pârâtul decedat era născut în judeţul Timiş şi nu cunoştea niciun alt detaliu despre acesta, respectiv, dacă este sau nu căsătorit, dacă are sau nu copii, astfel încât identificarea moştenitorilor de drept a fost una dificilă raportat la aceste împrejurări.

Totodată, a mai arătat că, la termenul din data de 28.06.2022, instanţa a întrebat reprezentantul convenţional al pârâtului decedat dacă poate furniza informaţii cu privire la moştenitorii acestuia, însă acesta a refuzat să ofere informaţii. Prin urmare, arată că scopul pentru care l-a indicat pe ginerele persoanei decedate era acela de a-l contacta prin intermediul instanţei, tocmai pentru a-i oferi informaţii cu privire la moştenitorii de drept, în cazul în care aceştia existau.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate, recurenta le consideră ca fiind excesive raportat la complexitatea cauzei, sens în care arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial deoarece aceste sume sunt vădit disproporţionate în raport cu complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocaţi, întrucât, în cauză, nici măcar nu s-a discutat fondul şi nici nu s-au administrat/analizat probe. Astfel, în accepţiunea recurentei, simpla raportare la culpa procesuală nu poate conduce la obligarea sa de a suporta cheltuieli de judecată într-un cuantum atât de ridicat, în condiţiile în care, în cauză, nu s-a soluţionat fondul.

Înalta Curte a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului invocate de intimaţi prin întâmpinări, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Perimarea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul lipsei de continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanţa competentă din cauze neimputabile părţii sau când nu se poate fixa termen de judecată.

Din cele menţionate anterior rezultă că de esenţa acestei sancţiuni este culpa procesuală a părţii.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză (îndeplinit de părţi sau de instanţă), potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, termenul de perimare este susceptibil de întrerupere şi de suspendare, cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării fiind prevăzute de art. 417 şi art. 418 C. proc. civ.

Potrivit art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În schimb, în cuprinsul art. 418 C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut trei cazuri de suspendare a termenului de perimare, unul dintre acestea fiind cel prevăzut de art. 418 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

Cât priveşte suspendarea cursului perimării pentru survenirea unui caz de suspendare de drept a judecăţii (art. 418 alin. (2) C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că premisa acestei norme presupune existenţa unei măsuri de suspendare a judecăţii deja dispuse de instanţă, iar pe durata acestei suspendări, care antrenează curgerea termenului de perimare, intervine vreuna dintre împrejurările enumerate de art. 412 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care generează o suspendare de drept a judecăţii. Per a contrario, dacă nu intervine acest nou eveniment care generează suspendarea de drept, nu există nici un impediment pentru aplicarea sancţiunii perimării.

Această suspendare a cursului perimării durează o lună de la data când s-au petrecut faptele descrise la art. 412, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

Între suspendarea de drept a judecăţii şi suspendarea perimării nu există o suprapunere totală sub aspectul duratei lor, întrucât motivele care impun suspendarea judecăţii (cazurile de la art. 412) determină şi oprirea termenului de perimare timp de o lună [art. 418 alin. (2)], doar dacă este îndeplinită cerinţa deja arătată cu privire la momentul la care aceste împrejurări intervin.

De asemenea, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă şi pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei. Astfel, când suspendarea s-a dispus în temeiul cazului prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor), judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

Condiţiile perimării sunt îndeplinite în speţă, partea interesată/recurenta lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni, fără să fi săvârşit vreun act de procedură apt pentru reluarea judecăţii.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Însă, pentru a întrerupe cursul perimării, cererea de redeschidere a procesului formulată după suspendare, de partea interesată, trebuie să urmărească şi, totodată, să fie susceptibilă de repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Cu alte cuvinte, formularea cererii de repunere pe rol din 02.06.2022, fără a indica moştenitorii defunctului E., nefiind susceptibilă de a întrerupe termenul de perimare, a atras respingerea cererii astfel exercitate.

Mai mult, recurenta nu a formulat recurs nici împotriva încheierii de suspendare şi nici împotriva încheierii din 28.06.2022, când instanţa a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării dispusă prin încheierea de şedinţă din 14.12.2021.

Prin urmare, recurenta nu se poate prevala de propria pasivitate, manifestată prin faptul că nu a efectuat niciun demers apt pentru continuarea judecăţii (cerere de repunere pe rol cu arătarea moştenitorilor, iar nu cu justificări ale demersurilor întreprinse în acest scop), nu a exercitat recurs, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare pronunţată de Curtea de Apel Oradea la 14 decembrie 2021 şi nici împotriva încheierii din 28 iunie 2022, prin care aceeaşi instanţă a respins cererea de repunere pe rol.

Nu poate fi primită nici susţinerea recurentei potrivit căreia, în interiorul termenului de perimare, care a fost suspendat timp de o lună, conform prevederilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., a identificat moştenitorii legali şi a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Aşa cum s-a arătat mai sus, premisa acestei norme presupune existenţa unei măsuri de suspendare a judecăţii deja dispuse de instanţă, iar pe durata acestei suspendări, care antrenează curgerea termenului de perimare, intervine vreuna dintre împrejurările enumerate de art. 412 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care generează o suspendare de drept a judecăţii.

Or, recurenta nu se regăseşte în această ipoteză pentru a se prevala de dispoziţiile art. 418 alin. (2) C. proc. civ.

În concret, pentru a fi în situaţia unei suspendări a cursului perimării în condiţiile art. 418 alin. (2) C. proc. civ. (aplicabil în situaţiile prevăzute la art. 412 C. proc. civ., aşa cum este cazul litigiului pendinte), fapta care a determinat suspendarea judecăţii, în speţă, decesul numitului E., trebuia să se fi produs în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare, în cadrul unei alte suspendări, care antrena curgerea termenului de perimare.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut în mod judicios că, de la data suspendării cauzei - 14.12.2021, în termenul de perimare de 6 luni, recurenta-reclamantă nu a făcut niciun demers concret şi eficient pentru indicarea moştenitorilor părţii decedate, obligaţie care îi incumba, iar în cauză, nu sunt incidente niciunul din cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.

Nu în ultimul rând, nici critica care vizează cenzurarea cheltuielilor de judecată (apreciate ca fiind excesive şi disproporţionate), în sensul aplicării prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât, prin Decizia RIL nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a stabilit că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA împotriva deciziei nr. 134/2022 - R din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

În ceea ce priveşte cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, exceptând intimata-pârâtă G. S.R.L., care, în şedinţă publică, prin avocatul ales, a precizat că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, intimatele-pârâte B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L. şi A. S.R.L. au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte B. S.R.L. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON reprezentând onorariu de avocat.

Faţă de soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L., reprezentând onorariu de avocat.

Cu privire la cererea intimatelor-pârâte D. S.R.L. şi C. S.R.L., de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 11.305 RON pentru fiecare dintre cele două intimate (a se vedea înscrisurile de la filele x - facturi şi raport/extras de cont), Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmează a dispune obligarea recurentei-reclamante U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către intimata-pârâtă D. S.R.L. şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către intimata-pârâtă C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, pentru următoarele considerente:

În temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că "acestea urmează să fie recuperate de partea care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil", având în vedere rolul judecătorului în desfăşurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexităţii cauzei şi a muncii depuse de avocat (cauza Nielsen şi Johnsen contra Norvegiei, cauza Sabou şi Pârcălab contra României, cauza Almeida, Garret şi alţii contra Portugaliei).

Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, Înalta Curte s-a raportat la criteriile prevăzute de art. 127 din Statutul profesiei de avocat, dând totodată eficienţă cheltuielilor efectuate de parte prin angajarea unui apărător.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, în condiţiile în care intimatele-pârâte D. S.R.L. şi C. S.R.L. au solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 11305 RON, reprezentând onorariu avocaţial, pentru fiecare din intimate, Înalta Curte apreciază că sumele solicitate sunt disproporţionate atât faţă de obiectul prezentului recurs (hotărârea de perimare), de faptul că litigiul nu prezenta aspecte de dificultate sau complexitate, precum şi faţă de volumul de muncă constând în formularea apărării prin avocat (întâmpinările formulate fiind identice), motiv pentru care, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmează a dispune reducerea cheltuielilor de judecată la 5000 RON pentru fiecare din cele două intimate.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte A. S.R.L., de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă A. S.R.L., prin avocat, a depus la termenul de judecată o factură care atestă, pentru acest dosar, efectuarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 7000 de RON şi o altă factură, prin care s-au facturat costuri de deplasare pentru termenul din 21 februarie 2023, în acest dosar.

Analizând înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de deplasare, Înalta Curte constată că, deşi conform facturii nr. x din 16 februarie 2023, depusă în şedinţă (aflată la fila x), se facturează cheltuieli de deplasare pentru dosarul de faţă aflat pe rolul Î.C.C.J. în cuantum de 2023 RON, nu s-a ataşat nicio dovadă privind transportul şi, eventual, cazarea apărătorului. În aceste condiţii, simpla facturare şi achitare a sumei facturate nu constituie o dovadă a cheltuielilor de deplasare şi a cuantumului acestor cheltuieli.

Prin urmare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare va fi respinsă.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte A. S.R.L., de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor de la filele x - factură şi extras de cont), Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmează a dispune obligarea recurentei-reclamante U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către intimata-pârâtă A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, pentru aceleaşi considerente care au stat şi la baza reducerii cheltuielilor de judecată solicitate de intimatele-pârâte D. S.R.L. şi C. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA împotriva deciziei nr. 134/2022 - R din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L.

Obligă recurenta-reclamantă U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către intimata-pârâtă D. S.R.L. şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către intimata-pârâtă C. S.R.L.

Obligă recurenta-reclamantă U.A.T. - MUNICIPIUL ORADEA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2023.