Effect of insolvency opening on pending property transfer actions: mandatory suspension and cessation under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 14.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Bucureşti, Bd Tineretului nr. 41A şi locul de parcare nr. 16 de la subsol, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate la data de 20.11.2006 şi a mai multor acte adiţionale la acest antecontract.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1279, 1483, 1516 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1302/2020 din 24 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 18 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelantul A. împotriva sentinţei nr. 1302 din 24.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 privind procedura insolvenţei intimatei B..

La 7 septembrie 2021, apelantul A. a formulat cerere de repunere pe rol, având în vedere decizia nr. 834/2021 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2019, având ca obiect procedura insolvenţei.

La termenul din 18 noiembrie 2021, apărătorul apelantului a depus la dosar înscrisuri în susţinerea cererii de repunere pe rol şi a solicitat admiterea cererii, repunerea pe rol a cauzei şi suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019, fie respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei. A precizat că are calitatea de creditor în dosarul de insolvenţă şi a solicitat suspendarea până la soluţionarea definitivă a acelui dosar.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de redeschidere a judecăţii; a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecăţii şi a fixat termen la 03.02.2022, cu citarea părţilor.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că judecata apelului a fost suspendată până la soluţionarea dosarului privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de intimata debitoare B. S.A. şi că, prin decizia civilă nr. 834/13.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei B. S.A. la cererea creditorilor C. şi D. Spa, sens în care a dispus redeschiderea judecăţii apelului.

În ceea ce priveşte cererea apelantului de suspendare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului privind insolvenţa intimatei debitoare B. S.A., Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că obiectul litigiului nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, dat fiind faptul că ceea ce pretinde apelantul reclamant este transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare din 20.11.2006.

Totodată, a reţinut că dezlegarea prezentului apel nu depinde de modul de soluţionare a procedurii insolvenţei, astfel că, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a respins cererea apelantului de suspendare a judecăţii apelului.

La termenul de judecată din 03.02.2022, Curtea a pus în discuţie inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul A. pe dreptul comun privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânare - cumpărare în raport cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014, dispoziţii cu caracter special.

La termenul de judecată din 03.03.2022, apelantul A., prin avocat, a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014. În motivarea poziţiei exprimate, apelantul a susţinut că, în prezentul dosar, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată anterior promovării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, motiv pentru care solicită să se constate că cererea este admisibilă şi întemeiată, dar, având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, urmează a fi suspendată.

Asupra cererii de suspendare a judecării apelului în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile aceste prevederi în cauză, având în vedere obiectul litigiului, respectiv solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului şi, prin urmare, a respins cererea de suspendare a judecăţii.

Prin decizia civilă nr. 447A din 17 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1302 din 24.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B. prin administrator judiciar C.I.I. E..

A schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii recurate în temeiul prevederilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Referitor la cererea de suspendare în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, recurentul a susţinut că prevederile articolului în temeiul căruia a solicitat suspendarea dosarului includ şi obiectul prezentului dosar.

Astfel, în opinia recurentului, în cauza de faţă, sunt întrunite toate elementele necesare dispunerii suspendării prezentului dosar: a fost deschisă procedura de insolvenţă, acţiunea sa este una judiciară, iar creanţei sale îi corespunde o obligaţie de a face, după cum însăşi instanţa de apel a expus în considerentele sale (pag. 7 alin. (7) din decizia recurată).

Arătând, aşadar, că toate elementele necesare au fost îndeplinite, recurentul susţine că, fără să motiveze în vreun fel decizia, instanţa de apel a respins cererea sa de suspendare a dosarului, încălcând prevederile legale imperative.

Mai mult, arată că, în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2018, dosare identice cu acelaşi obiect şi aceeaşi pârâtă, Curtea de Apel (Secţiile a V-a şi a IV-a) a dispus suspendarea dosarelor până la judecarea definitivă a dosarului de insolvenţă a debitoarei B. S.A., sens în care ataşează extrase de pe portalul instanţelor.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii din prezentul dosar, recurentul arată, în esenţă, că solicitarea sa, prin care urmăreşte obţinerea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare este înregistrată anterior promovării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, motiv pentru care apreciază că cererea ce face obiectul prezentului dosar este admisibilă şi întemeiată, dar, având în vedere faţă de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, trebuia suspendată.

Mai arată că inadmisibilitatea ar fi putut opera doar în cazul în care ar fi declanşat o procedură judiciară pe drept comun, ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, dar nu se află într-un astfel de caz.

Prin urmare, consideră că, în prezentul dosar, se află în situaţia clasică în care prevederile art. 75 din Legea 85/2014 dau valoare unor tipuri de situaţii ca cea de faţă, legiuitorul prevăzând posibilitatea apariţiei de astfel de speţe.

Faţă de cele arătate, recurentul solicită a se observa că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu de instanţa de apel, este lipsită de obiect şi de însuşi temeiul juridic pe care să se fundamenteze soluţia, motiv pentru care solicită casarea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În continuare, recurentul formulează apărări pe fondul cauzei, reiterând susţinerile formulate prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe de fond.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4084 din 07.09.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, prevăzută de Legea nr. 85/2014, faţă de intimata pârâtă B. S.R.L.

Sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei a rămas definitivă la 31.01.2022, prin decizia nr. 164/2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care au fost respinse apelurile formulate de apelanta debitoare B. S.A., prin administrator special F. şi de apelanta creditoare D..

Prin încheierea de dezbateri de la 03.03.2022, instanţa de apel a respins cererea reclamantului de suspendare a judecării apelului în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, reţinând că nu sunt aplicabile aceste prevederi în prezenta cauză având în vedere obiectul litigiului, respectiv solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea recurentului-reclamant, cu motivarea că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea intimată, prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezintă norma specială în raport cu dispoziţiile art. 1279 alin. (3) şi art. 1669 din C. civ., astfel încât verificarea condiţiilor de admisibilitate a transmiterii dreptului de proprietate are loc potrivit legii insolvenţei.

O primă critică a recurentului se referă la respingerea cererii de suspendare a judecăţii apelului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevede că:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. […] La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Oprirea cursului judecăţii se justifică în cazul debitorului supus procedurii insolvenţei prin posibilitatea creditorului de a urmări realizarea creanţei sale pe calea declaraţiei de creanţă şi a participării în cadrul procedurii speciale.

Curtea de apel a reţinut corect că "apelantul reclamant A. a învestit instanţa de fond cu o acţiune având caracter personal,…, respectiv o acţiune prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă".

Potrivit considerentelor 20 şi 24 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 755/2014, "antecontractul de vânzare (promisiunea de vânzare) constituie o obligaţie de a face care dă naştere la un drept de creanţă, una dintre părţi fiind obligată faţă de cealaltă parte să vândă în viitor un anumit bun".

Prin urmare, prin acţiunea întemeiată pe art. 1279 alin. (3) şi art. 1669 din C. civ., creditorul promisiunii de vânzare urmăreşte realizarea dreptului său de creanţă care vizează un bun din averea debitorului.

Aşadar, este evident că acţiunea dedusă judecăţii urmăreşte "realizarea creanţelor asupra averii debitorului", fiind aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de apel a respins în mod nelegal cererea apelantului-reclamant privind aplicarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, considerând în mod neargumentat că obiectul litigiului nu se încadrează în această dispoziţie.

Aşadar, având în vedere rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a deschis procedura insolvenţei faţă de intimata-pârâtă, instanţa de apel trebuia să dea eficienţă, cu prioritate, dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Efectul suspendării/încetării, de oprire de îndată a cursului judecăţii, împiedică instanţa să mai poată lua o altă măsură şi, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedica să soluţioneze apelul, inclusiv prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii.

Reţinând, aşadar, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 496 din acelaşi cod, să admită recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 447A din 17 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 447A din 17 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 447A din 17 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.