Negative jurisdiction conflict: consolidation of non-specialized civil court jurisdiction in post-cassation retrial when specialized competence was not raised within the statutory deadline

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 20.02.2019, sub nr. x/2019, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamantul Cabinet Medical Individual A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi, a solicitat anularea raportului de control înregistrat cu nr. x/31.01.2019 în ceea ce priveşte: rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialităţi paraclinice nr. 2671/29.04.2018; reţinerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă şi considerată nejustificat acordată; reţinerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract şi sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iaşi cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iaşi, obligarea pârâtei C.A.S. Iaşi la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea prestaţiilor de care a fost lipsit de la data rezilierii contractului de furnizare - 01.02.2019 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 16 pct. 1 subpct. A5, subpct. D din contractul cadru, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1325 C. civ., raportat la art. 1164 şi urm. C. civ., art. 1766 C. civ. raportat la art. 1270 C. civ., art. 1549-1554 C. civ., Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 400/2014, Legea nr. 104/2003, Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 397/2018 a Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019.

Prin sentinţa civilă nr. 941/2020 pronunţată la 23 iulie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus anularea raportului de control înregistrat cu nr. x/31.01.2019 în ceea ce priveşte: rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialităţi paraclinice nr. 2671/29.04.2018; reţinerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâta şi considerată nejustificat acordată şi reţinerea sumei 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract şi sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iaşi cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iaşi; a obligat pârâta C.A.S. Iaşi la plata sumei de 40.000 de RON cu titlu de daune materiale; a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind "Obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 16 pct. 1 subpct. A5, subpct. D din contractul cadru." şi a obligat pârâta la plata taxei de timbru de 20 de RON pentru primul capăt de cerere şi la plata sumei de 1805 RON pentru capătul de cerere privind daunele materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 1750/2020 pronunţată la 26 noiembrie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 941/2020 pronunţate la 23 iulie 2020, formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual A. şi a dispus obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi la plata onorariului de avocat, în cuantum de 4.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 170/2021 pronunţată la 30 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 941/2020 din 23 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a înlăturat dispoziţia de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce priveşte: reţinerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă şi considerată nejustificat acordată; reţinerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract; sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iaşi cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iaşi; a păstrat dispoziţia de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce priveşte rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate în Ambulatoriul pentru specialităţi paraclinice nr. 2671/29.04.2018; a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de daune materiale către reclamant; a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi la plata sumei de 1.805 RON, cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind daunele materiale; a respins apelul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual A. împotriva sentinţei civile nr. 941/2020 din 23 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi a respins apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1750/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pe care a păstrat-o.

Prin decizia nr. 342/2021 pronunţată la 29 iunie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 170/2021 din 30 martie 2021, formulată de reclamant şi a dispus completarea dispozitivului în sensul că: a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi la: a anula toate tratamentele prescrise de medicii prescriptori urmare a rezultatelor date de reclamant şi de a solicita restituirea contravalorii acestora de la pacienţi, a anula tot ceea ce s-a prescris şi decontat de C.A.S. ca efect al diagnosticului dat de reclamant în cabinetul său (tratamente, biopsii, investigaţii suplimentare, spitalizări) şi de a solicita recuperarea contravalorii acestora, a anunţa toţi pacienţii din perioada ianuarie 2016- noiembrie 2018 despre nulitatea tuturor investigaţiilor efectuate având în vedere declararea ca fiind neefectuate a probelor în cabinetul reclamantului, a comunica tuturor celor cărora li s-a dat rezultat negativ, că nu este sigură afirmaţia pe care au primit-o în buletinul de investigaţii emis de reclamant, a anunţa, în mod special, pacienţii care au primit diagnostic pozitiv, că rezultatele respective nu au fost validate.

Împotriva sentinţei civile nr. 170/2021 din 30 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă au formulat recurs atât reclamantul cât şi pârâta.

Prin decizia nr. 467 pronunţată la 3 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi, a admis recursurile formulate de reclamant, respectiv de pârâtă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleaşi instanţe de apel.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă - urmare a adresei nr. x/2022 din 06.10.2022 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost înştiinţată de faptul că prin încheierea nr. 1785 din 06.10.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de petentul Cabinet Medical Individual A. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare - a repus cauza pe rol şi a dispus trimiterea cauzei Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 2/2023 din 23 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Suceava, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a avut în vedere dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17/2018 (considerentele de la paragraful 21), respectiv prin Decizia nr. 18/2016, reţinând că pretenţiile deduse judecăţii decurg din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de vreme ce raporturile dintre părţi s-au desfăşurat în baza contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate în Ambulatoriul pentru Specialităţile Paraclinice, nr. 2671 din 29.04.2018, încheiat între pârâtă şi reclamant, în calitate de furnizor de servicii medicale.

Prin urmare, a reţinut că litigiul prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, astfel că, în cauză, competenţa materială procesuală aparţine secţiei specializate, chemate să se pronunţe şi în litigiile ce privesc activitatea curentă a profesioniştilor şi interacţiunea lor cu celelalte subiecte de drept.

A apreciat instanţa de trimitere că judecarea apelului în primul ciclu procesual de către Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă nu este de natură a consolida competenţa materială procesuală în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Suceava, secţie nespecializată în soluţionarea cauzelor cu profesionişti, întrucât, potrivit structurii organizatorice a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă este competentă să soluţioneze, cu excepţia cauzelor în materia conflictelor de muncă şi a asigurărilor sociale, cauzele civile, indiferent de calitatea de profesionist sau nu a părţilor.

Totodată, a subliniat că dezinvestirea instanţei de apel nu se realizează prin negarea criteriilor relevante de stabilire a competenţei primei instanţe, faptul că nu se neagă caracterul civil al raportului dedus judecăţii, astfel cum acesta a fost indicat de reclamant, precum şi faptul că prin punerea în discuţie a competenţei materiale procesuale a secţiei I Civile şi aprecierea naturii litigiului cu scopul stabilirii propriei competenţe de soluţionare a cauzei, nu se repune în discuţie, în mod implicit, temeiul stabilirii competenţei primei instanţe, care, în funcţie de obiectul principal al cererii, a reţinut ca temei de competenţă dispoziţiile art. 95 C. proc. civ.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă la 01.03.2023, sub nr. x/2019.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 83 din 27 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Suceava, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict a reţinut că nici la fond, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, la verificarea competenţei de soluţionare a cauzei, nu a invocat nicio excepţie precum că respectiva cauză trebuia soluţionată de către un complet specializat în litigii cu profesionişti, după cum o astfel de excepţie a necompetenţei procesual funcţionale nu a fost invocată nici în apel şi nici chiar în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind soluţionată ca un litigiu pur civil de către complete civile, cât şi faptul că abia în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului secţia I Civilă a Curţii de Apel Suceava a reţinut că litigiul ar fi unul de specializarea secţiei a II-a Civile.

A mai reţinut că potrivit Deciziei nr. 17/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetenţa materială procesuală funcţională a unei secţii este de ordine publică, iar art. 131 alin. (1) C. proc. civ. impune o limită temporală în care necompetenţa materială procesuală poate fi invocată, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă având ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis, astfel cum s-a statuat în dezlegările date în considerentele 73 şi 74 ale Deciziei nr. 31/2019, pronunţate în recursul în interesul legii.

În acest context, a reţinut că invocarea necompetenţei materiale procesuale funcţionale în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere, s-a realizat cu depăşirea termenului impus de art. 130-131 C. proc. civ., cauza rămânând consolidată ca fiind una de natură civilă, competenţa rămânând, astfel, câştigată instanţelor/completurilor civile nespecializate.

A concluzionat că, întrucât cauza a fost judecată la fond de către un complet nespecializat în litigii cu profesionişti, deşi structura organizatorică a Tribunalului Iaşi avea completuri specializate în litigii cu profesionişti, în apel şi în recurs de către un complet nespecializat în litigii cu profesionişti, după casarea cu rejudecare, apelul se impune a fi soluţionat de către instanţa civilă a Curţii de Apel Suceava, respectiv de către completurile nespecializate în litigii cu profesionişti din cadrul secţiei I Civile şi nu de secţia a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesionişti şi insolvenţă; în acest sens, a făcut trimitere la dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 23.06.2023, sub numărul x/2019.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Suceava competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: (...) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat;".

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. legiuitorul a stipulat că, "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispoziţiile art. 136 C. proc. civ. legiuitorul recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile sau completele de judecată ale aceleiaşi instanţe, "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.".

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele legale, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, instanţa supremă constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă şi secţia a II-a Civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să rejudece cererile de apel formulate în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competenţa specializată a completului de judecată învestit cu soluţionarea unui proces, competenţă subsumată competenţei materiale procesuale, Înalta Curte reaminteşte faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., fie cu aceea a soluţionării excepţiei de necompetenţă.

Sub aspectul situaţiei de fapt, se reţine că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, care prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a procedat la verificarea competenţei iar, în raport de obiectul principal al cererii - anulare raport de control, l-a apreciat ca fiind neevaluabil în bani, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare materială şi teritorială revine Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

În acest context factual, se constată că aspectul competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentului litigiu a fost tranşat definitiv la prima instanţă, întrucât cauza a fost soluţionată în fond de către un complet nespecializat din cadrul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, iar nu de către un complet specializat în cauze cu profesionişti şi insolvenţă.

Câtă vreme chestiunea competenţei materiale procesuale (specializată) nu a fost invocată în faţa primei instanţe, în primul ciclu procesual - la nivelul căreia existau structuri specializate în cauze cu profesionişti şi insolvenţă - se impune concluzia că acest aspect nu mai putea fi invocat în al doilea ciclu procesual cu privire la competenţa secţiei instanţei superioare chemate să soluţioneze, în rejudecare, calea de atac, întrucât competenţa instanţei de control judiciar este derivată din competenţa primei instanţe care a judecat efectiv procesul.

Competenţa instanţei de apel, fiind una derivată, se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanţă. În măsura în care necompetenţa materială, inclusiv cea procesuală, nu a fost invocată în termenul legal, respectiv la primul termen de judecată în faţa primei instanţe la care părţile legal citate pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ea se acoperă definitiv, iar instanţa sesizată devine competentă să judece litigiul, prin efectul unei prorogări de competenţă sui-generis, chiar dacă în mod normal nu ar fi fost competentă să judece astfel de litigii.

Argumentele expuse sunt susţinute şi de considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 18/17.10.2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, unde, în paragraful 164, s-a statuat:

"în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.".

De altfel, potrivit Deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".

De asemenea, prin Decizia nr. 4/24.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).".

Prin urmare, având în vedere că, în primul ciclu procesual (fond, apel, recurs), litigiul a fost soluţionat de un complet specializat în materie civilă, în al doilea ciclu procesual, în rejudecare, competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea în prima instanţă, completul învestit cu soluţionarea căii de atac neputând face abstracţie de competenţa completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă şi, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., să aprecieze, în mod contrar, competenţa specializată în funcţie de natura şi obiectul procesului.

Dat fiind faptul că litigiul a fost soluţionat în primul ciclu procesual, în fond, de secţia I Civilă a Tribunalului Iaşi, deşi exista o altă secţie specializată în soluţionarea litigiilor privind activitatea profesioniştilor, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.