Revision dismissed: no contradictory final judgments on salary enforcement to support res judicata challenge

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 13.11.2018, revizuentul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata S.C. Intim S.A. revizuirea deciziei civile nr. 777/25.10.2018 a Tribunalului Teleorman în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa nr. 66 din 6 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman, invocată de revizuent, în ceea ce priveşte soluţionarea pct. II al cererii de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă. A fost disjuns pct. I al cererii de revizuire şi s-a dispus formarea unui nou dosar, fiind acordat termen pentru cererea disjunsă la data de 27.02.2019, cu citarea părţilor.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1031A/19.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 777/25.10.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata S.C. Intim S.A.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1031A din data de 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs revizuentul A..

În susţinerea cererii de recurs arată că dispoziţiile noului C. proc. civ. nu (mai) impun întrunirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a fi în prezenţa efectului pozitiv al lucrului judecat, făcând trimiteri la doctrină şi jurisprudenţă şi criticând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, cu această motivare.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

La data de 28 noiembrie 2019, intimata S.C. Intim S.A. a formulat recurs incident împotriva considerentelor deciziei civile nr. 1031 A din 19 iunie 2019, arătând că în privinţa deciziei nr. 915/2016 Curtea de Apel Bucureşti a apreciat, în mod eronat, că autoritatea de lucru judecat a acestei hotrărâri nu ar fi fost analizată prin decizia nr. 777/2018.

Arată că instanţa nu a motivat de ce consideră că decizia nr. 915/2016 nu a fost analizată prin decizia nr. 777/2018 a Tribunalului Teleorman, în condiţiile în care revizuentul s-a plâns de faptul că a supus-o atenţiei Tribunalului Teleorman şi recunoaşte că această instanţă nu i-a valorificat argumentul autorităţii de lucru judecat.

Se invocă faptul că instanţa nu a pus în discuţia părţilor faptul că una din cele trei hotărâri la care s-a făcut referire, anume decizia nr. 915/18.11.2016 nu ar fi fost analizată prin decizia nr. 777/2018 a Tribunalului Teleorman, motiv pentru care hotărârea este dată cu încălcarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, precum şi a respectării dreptului la apărare.

Recursul incident a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 20 octombrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul principal declarat de revizuentul A. şi recursul incident declarat de intimata S.C. Intim S.A. împotriva deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la 16 februarie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

I. În ceea ce priveşte recursul principal declarat de recurentul-revizuent A.:

Cu titlul preliminar, se constată că recurentul-revizuent a invocat în susţinerea recursului incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, respectiv că prin hotărârea atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Însă, în considerarea soluţiei pronunţate în cauză, şi având în vedere criticile din recurs, prin care se susţine greşita interpretare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi ale art. 430 alin. (2) şi ale 431 alin. (2) C. proc. civ., norme de drept procesual, se constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest context, în examinarea deciziei recurate realizată în limita impusă de criticile de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin decizia nr. 1031A din 19 iunie 2019, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de revizuire întemeiată de revizuentul A. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că pentru a opera acest motiv de revizuire este necesară întrunirea condiţiei ca prin hotărârea a cărei revizuire se cere să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, precum şi ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat, sau dacă o atare excepţie ar fi fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acesteia.

A reţinut că, în speţă, în litigiul soluţionat definitiv prin decizia nr. 777 din 25.10.2018 a Tribunalului Teleorman, instanţa a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 59/2016 şi a deciziei nr. 1125/2017 pronunţate de Tribunalul Teleorman.

În ceea ce priveşte decizia nr. 915/18.11.2016, a apreciat că nu este întrunită cerinţa triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză cerută de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii, nefiind vorba despre aceeaşi chestiune litigioasă întrucât sumele de bani ce au făcut obiectul executării silite erau datorate pentru perioade diferite.

Având în vedere precizarea expresă a recurentului-revizuent, în sensul că decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost atacată doar în privinţa soluţiei vizând analiza autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 777/2018 a Tribunalului Teleorman prin raportare doar la decizia nr. 915/2016 a aceleiaşi instanţe, Înalta Curte urmează a analiza legalitatea deciziei atacate doar din această perspectivă.

Ceea ce contestă recurentul-revizuent prin criticile formulate în recurs este faptul că, potrivit doctrinei, cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu impune condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient să existe putere de lucru judecat - în sensul de aspecte tranşate în mod definitiv de o instanţă de judecată ce au legătură cu cauza dedusă judecăţii.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. - "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.’’

Relevant de menţionat este, din această perspectivă, că soluţia permisă instanţei de revizuire în ipoteza motivului reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se regăseşte în art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma în vigoare la data formulării cererii introductive de instanţă, şi anume:

"în cazul hotărârilor definitive potrivnice, se va anula cea din urmă hotărâre".

Aşadar, instituţia juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, iar o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv - cum este cea din speţa de faţă - nu este admisibilă, pentru că un atare efect ar fi de natură să conducă la rejudecarea cauzei (astfel cum se întâmplă în raport de modificările aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, dar care nu îşi găsesc aplicarea în în cauză pentru că procesul prin care s-a pronunţat decizia atacată cu revizuire este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 iar, conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ., îi sunt aplicabile reglementările anterioare).

Raportat la datele speţei, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu decizia nr. 915 din 18 noiembrie 2016 a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. Intim S.A. în contradictoriu cu intimatul A. împotriva încheierii nr. 113/14.03.2014 emisă de BEJ B., prin care s-a numit un expert contabil în vederea stabilirii drepturilor salariale ce i se cuvin creditorului intimat pentru perioada 04.03.2013-21.03.2014.

Cea de-a doua hotărâre, nr. 777 din 25 octombrie 2018 a vizat contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. Intim S.A. în contradictoriu cu intimatul A., prin care s-a solicitat anularea încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113/25.01.2017 şi a încheierii nr. 113/16.01.2017 emise de BEJA B. şi C. în dosarul de executare nr. 113/2014, precum şi anularea actele de executare subsecvente. În cuprinsul cererii s-a susţinut că încheierea prin care s-a dispus continuarea executării silite este nelegală, întrucât contestatoarea şi-ar fi îndeplinit de bună-voie obligaţiile, realizând integrarea intimatului şi achitându-i toate drepturile salariale aferente perioadei 04.03.2013 - 29.07.2013. A menţionat că intimatul a solicitat în continuare drepturi salariale pentru perioada 16.03.2016-31.01.2017.

Pe cale de consecinţă, văzând că puterea de lucru judecat nu reprezintă motiv de revizuire, textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referindu-se la autoritatea de lucru judecat, ce presupune întrunirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie neîndeplinită în speţă - actele de executare silită contestate fiind diferite în cele două dosare - în mod corect a respins curtea de apel cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenta-intimată S.C. Intim S.A.:

Prin recursul incident formulat în cauză, recurenta-intimată critică reţinerile curţii de apel în sensul că autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 915 din 18 noiembrie 2016 nu ar fi fost analizată prin decizia nr. 777 din 25 octombrie 2018 a Tribunalului Teleorman.

Se arată că însuşi revizuentul a afirmat că a supus atenţiei Tribunalului Teleorman argumentul existenţei autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 915/2016 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Examinând cuprinsul deciziei nr. 777/2018 a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că la pagina 2 din aceasta se reţine că intimatul A. a învederat instanţei despre existenţa a alte trei contestaţii la executare, vizând executări silite succesive demarate pe fondul refuzului contestatoarei S.C. Intim S.A. de a pune în executare sentinţa civilă nr. 2052/2013 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia civilă nr. 90/2014 a Curţii de Apel Bucureşti. A arătat intimatul că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în aceste contestaţii la executare s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că reintegrarea sa nu s-a făcut efectiv pe aceeaşi funcţie deţinută anterior.

Însă, tribunalul, prin hotărârea antemenţionată, nu a analizat efectele lucrului judecat prin raportare şi la decizia nr. 915 din 18 noiembrie 2016, făcând referire expresă doar la decizia nr. 59/2016 şi nr. 1125/2017, ambele pronunţate de Tribunalul Teleorman (pagina 3, paragraf 4; pagina 4 paragraf 2).

Astfel, văzând că în cupinsul deciziei nr. 777/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Teleorman a omis să se pronunţe asupra existenţei lucrului judecat şi prin raportare la decizia nr. 915 din 18 noiembrie 2016, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut, prin considerentele deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019, că decizia civilă nr. 915/2016 nu a constituit obiectul analizei din perspectiva autorităţii de lucru judecat.

Odată ce Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cel de-al doilea proces instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, apare ca lipsit de relevanţă faptul că intimatul-creditor a invocat sau nu această excepţie, nefiind necesară motivarea din partea Curţii de Apel Bucureşti pe acest aspect, care nu ar fi schimbat cu nimic concluzia potrivit căreia în cauză nu este îndeplinită una dintre cerinţele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Totodată, nici cea de-a doua critică a recurentei-intimate, întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Instanţa de revizuire a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de revizuire, care presupunea verificarea îndeplinirii mai multor condiţii cumulative, printre care şi aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat, sau dacă o atare excepţie ar fi fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acesteia. Constatarea faptului că aspectele tranşate prin decizia nr. 915/2016 nu ar fi fost analizate în cel de-al doilea proces reprezintă concluzia la care a ajuns instanţa de revizuire după deliberarea asupra chestiunii admisibilităţii cererii de revizuire, acest aspect neputând fi prezentat părţilor de maniera arătată de recurentă, fără a prefigura o antepronunţare asupra soluţiei ce urma a fi dată în speţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de intimata S.C. Intim S.A. împotriva deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Având în vedere soluţia dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ., recurentul-revizuent A. urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. Intim S.A., aferente soluţiei de respingere a recursului principal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursul principal declarat de revizuentul A. şi recursul incident declarat de intimata S.C. Intim S.A. împotriva deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe revizuentul A. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. Intim S.A., aferente soluţiei de respingere a recursului principal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.