Review of civil liability in penal proceedings for tax evasion rejected for lack of res judicata identity with prior insolvency ruling

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 123/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba, secţia Penală, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) şi art. 5 C. pen., Tribunalul Alba a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenţiei prescripţiei penale. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, prin reprezentant legal şi, în consecinţă, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 435.863 RON debit principal (în relaţia cu B. S.R.L.) şi a sumei de 234.955 RON debit principal (în relaţia cu C. S.R.L.), precum şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii, datorate până la data plăţii efective, în condiţiile Codului de procedură fiscală. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin decizia penală nr. 1/11.01.2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi menţinută prin încheierea penală nr. 22/28.02.2022 a Tribunalului Alba pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neexercitarea căii de atac. În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea celor 10 facturi fictive emise de către D. S.R.L. Cluj Napoca către B. S.R.L. (7 facturi) şi către C. S.R.L. (3 facturi). În temeiul art. 4 din O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, s-a dispus comunicarea sentinţei, după rămânerea definitivă, la A.N.A.F. - Direcţia cazier fiscal, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în evidenţele generale ale cazierului fiscal. În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.850 RON, cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 123/2022 din 24.10.2022 pronunţate de Tribunalul Alba, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018 şi a obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Prin sentinţa nr. 112/F/2017 din 20 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar E.. al debitoarei C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii A. şi F. şi, în consecinţă, a dispus ca pasivul societăţii debitoare, respectiv suma de 1.276.742 RON, să fie suportat în solidar, de pârâţi din averea personală.

Prin Decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 112/F/2017 pronunţate de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar E.. împotriva pârâtului A. pentru antrenarea răspunderii patrimoniale şi a înlăturat dispoziţia de obligare a acestuia la suportarea pasivului societăţii debitoare C. S.R.L. A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, la 25.04.2023, A., în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat schimbarea în totalitate a deciziei penale nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, sub aspectul laturii civile, întrucât ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 266/2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 192/2023 din 30 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în urma analizării competenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă cererea de revizuire.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 23.06.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, după o amplă prezentare a parcursului litigios, în esenţă, revizuentul a susţinut că prin soluţia pronunţată prin Decizia nr. 252/2023 instanţa penală a înfrânt autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 266/2017 pronunţate de instanţa civilă, întrucât prin această din urmă hotărâre s-a reţinut că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorului A., fiind, totodată, înlăturată dispoziţia de obligare a acestuia la suportarea pasivului societăţii C. S.R.L., pentru aceleaşi aspecte care constituie obiectul dosarului penal.

A mai susţinut revizuentul că soluţia pronunţată de instanţa de apel în materie penală este criticabilă sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciind că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări eronate a actelor şi lucrărilor dosarului, raportat la instituţiile de drept deduse judecăţii.

În încheiere, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în totalitate a deciziei penale nr. 252/2023 sub aspectul laturii civile, în sensul pronunţării unei soluţii prin care, în principal, să fie respinsă acţiunea civilă formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba ca inadmisibilă, nefondată, prescrisă, iar, în subsidiar, să fie admisă în parte acţiunea civilă.

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă şi menţinerea deciziei penale nr. 252/2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, de Curtea de Apel Alba Iulia, ca temeinică şi legală.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorităţii de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, efectul pozitiv implică existenţa unei chestiuni litigioase definitiv tranşate între aceleaşi părţi, ce nu mai poate fi repusă în discuţie într-un proces ulterior.

În consecinţă, cerinţa identităţii de părţi este comună ambelor aspecte ale autorităţii de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare." (paragraful 95).

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului; b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând, aşadar, între ele tripla identitate de elemente specifică autorităţii de lucru judecat: părţi, obiect, cauză; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanţa a luat în dezbatere această excepţie şi a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăşi puterea de lucru judecat a rezolvării date excepţiei procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunţate mai întâi şi pe acest temei menţine prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Dintre aceste cerinţe, două sunt de interes pentru speţa dedusă judecăţii: să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză) şi cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti), notează instanţa supremă că identitatea de părţi presupune participarea în ambele procese a aceloraşi persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, prin obiectul cererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii, iar prin cauza cererii de chemare în judecată se înţelege fundamentul juridic al acesteia, temeiul juridic.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, se constată că autorul prezentului demers judiciar invocă faptul că, deşi Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă prin Decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar al societăţii debitoare C. S.R.L. împotriva sa şi a înlăturat dispoziţia de obligare la suportarea pasivului societăţii, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a infirmat această soluţie.

Verificând actele dosarului, se constată că prin Decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 112/F/2017 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Alba, a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul respingerii cererii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. şi înlăturării dispoziţiei de obligare a acestuia la suportarea pasivului societăţii C. S.R.L.

Obiectul acţiunii acestui dosar l-a reprezentat cererea formulată de lichidatorul judiciar E.., în calitate de administrator judiciar provizoriu al societăţii debitoare C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii A., în calitate de fost administrator, şi F., în calitate de actual administrator, prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. a), d), e) şi h) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a solicitat ca pasivul înscris în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei, în cuantum 1.276.742 RON, să fie suportat, în solidar, de pârâţi din averea personală.

Prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 123/24.10.2022 pronunţate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018.

Examinând aspectele reclamate de revizuent, Înalta Curte observă că prin sentinţa penală nr. 123/2022 din 24.10.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) şi art. 5 C. pen., Tribunalul Alba a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenţiei prescripţiei penale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa penală a constatat că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 234.955 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat de către A. în calitate de administrator al societăţii C. S.R.L., prin faptele săvârşite în perioada septembrie 2009 - septembrie 2010.

Apreciind că sunt întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale, Tribunalul Alba a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi, în consecinţă, a obligat inculpatul la plata sumei de 234.955 RON în relaţia cu C. S.R.L., sume ce reprezintă debit principal, precum şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate de la data scadentei şi până la data plăţii efective, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Soluţia pronunţată a fost menţinută prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a fi îndeplinită condiţia triplei identităţi, este necesar ca părţile, obiectul şi cauza din cea de-a doua acţiune să fie identice cu cele din prima acţiune.

Instanţa supremă observă că nu poate fi reţinută tripla identitate între dosarul penal nr. x/2018 şi dosarul civil nr. x/107/206/a1.

Astfel, se constată că prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a admis acţiunea formulată de către partea civilă - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 234.955 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, reţinându-se că, în cauză, chiar dacă a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, acest aspect nu îl exonerează pe inculpat de obligaţia de a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate.

În dosarul nr. x/2016 s-a soluţionat cererea formulată de administratorul judiciar provizoriu al societăţii debitoare C. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. a), d), e) şi h) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în contradictoriu cu pârâţii A., în calitate de fost administrator, şi F., în calitate de actual administrator, instanţa civilă reţinând, în raport de Hotărârea AGA nr. 2/12.07.2011 prin care s-a hotărât retragerea din societate a asociaţilor A. şi G. şi cesionarea pârtilor sociale către numitul F., revocarea administratorului social A. şi numirea în aceasta calitate a numitului F., precum şi de procesul-verbal de predare-primire încheiat la 31.07.2011 între noul administrator social şi fostul administrator, că responsabilitatea pentru nepredarea către lichidatorul judiciar a sumelor din casieria societăţii şi a contabilităţii nu poate fi imputată decât noului administrator social în funcţie la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Se constată, aşadar, că decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018 se referă la prejudiciul produs de către inculpatul A. părţii civile Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, care prin acţiunile acestuia a majorat artificial cheltuielile societăţii C. S.R.L. prin înregistrarea în contabilitate şi, ulterior, în declaraţiile fiscale depuse la organele abilitate a operaţiunilor fictive de înregistrare a 3 facturi false, iar nu la suportarea pasivului societăţii debitoare C. S.R.L., astfel cum s-a decis prin decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, se impune a se reţine că statuările Curţii de Apel Alba, secţia Penală prin decizia penală nr. 252/2023 nu sunt de natură a contrazice considerentele deciziei nr. 266/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, astfel cum susţine revizuentul, de vreme ce faptele analizate de instanţa penală în raport de inculpatul A. nu au vizat faptele ce au făcut obiectul dosarului civil în care s-a analizat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestuia în calitate de fost administrator al societăţii debitoare C. S.R.L. şi suportarea pasivului acesteia, hotărârile judecătoreşti aflate în examinare privind, aşadar, fapte diferite.

Analizând admisibilitatea căii extraordinare de atac şi din perspectiva neinvocării, în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de prima hotărâre pronunţată, Înalta Curte constată că în dosarul penal, în expunerea motivelor de apel, suplimentate prin concluziile scrise, inculpatul A. a învederat faptul că prin decizia nr. 266/2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba, secţia a II-a civilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a sa, fiind înlăturată dispoziţia de obligare la suportarea pasivului societăţii C. S.R.L.

Aşa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie nu este suficientă invocarea excepţiei (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), ci trebuie ca instanţa în faţa căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, se constată că în faţa instanţei penale, în apel, nu doar că a fost invocată puterea lucrului judecat a Deciziei nr. 266/2017 ci instanţa a şi analizat motivele invocate de inculpat privind aplicabilitatea principiului "ne bis in idem" constatând "lipsa identităţii de persoană între cauzele ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Alba şi persoana cercetată în cadrul dosarului de faţă, respectiv inculpatul apelant, care vizau persoana juridică C. S.R.L., precum şi a dosarului nr. x/2013, aflat pe rolul Tribunalului Alba, dar şi a obiectului dedus judecăţii, acestea având în dezbatere falimentul persoanelor juridice menţionate.

Astfel, Curtea reţine că inculpatul A. nu a fost supus unei proceduri judiciare încheiate prin existenţa unei hotărâri definitive, iar procesul penal de faţă nu vizează persoana/persoanele ce au făcut obiectul cauzelor civile pentru a exista elementul idem personae, procedura de faţă nu priveşte fapte identice sau care sunt în mod substanţial aceleaşi cu cele care au făcut obiectul dosarelor civile nr. x/2016 şi nr. y/2013 ale Tribunalului Alba, secţia civilă, pentru a fi îndeplinit elementul idem factum.".

Prin urmare, se reţine că nu este îndeplinită nici condiţia ca în al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, aceasta să nu se fi discutat.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la persoane şi obiecte distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate definitiv prin hotărâre definitivă.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuentul încearcă, în realitate, reluarea judecăţii cauzei ce a format obiectul dosarului penal, sub aspectul laturii civile, prevalându-se de calea de atac formulată deşi prin intermediul acesteia nu se pot exprima simple nemulţumiri în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, soluţia putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.