Extraordinary nullity appeal rejected where procedural claims were substantively reviewed under misclassified cassation grounds rather than omitted.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D. S.A., solicitând instanţei obligarea acestora la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. S.A. suma de 195.000 RON, C. S.A. suma de 190.000 RON şi D. S.A. suma de 195.000 RON, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin debranşarea locuinţei sale de la reţeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 13 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015, respectiv 260 de zile.

Anterior primul termen de judecată, reclamantul A. a modificat cererea de chemare în judecată arătând că, pentru pârâta B. S.A. şi-a majorat pretenţiile de la 195.000 RON la 235.000 euro, pentru pârâta C. S.A. şi-a majorat pretenţiile de la 190.000 RON la 230.000 euro, iar pentru pârâta D. S.A. şi-a majorat câtimea pretenţiilor de la suma de 195.000 RON la suma de 240.000 euro, iar perioada pentru care a solicitat daune morale a rămas neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015.

Prin sentinţa nr. 102 din 21 ianuarie 2021, Judecătoria Motru a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021.

Prin sentinţa nr. 53 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâte prin întâmpinare şi, în consecinţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta C. S.A.

Prin decizia nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 53 din 26 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de chemare în judecată pe această excepţie.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Prin decizia nr. 1422 din 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului şi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în dezvoltarea căruia partea a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (2), (5) şi 7 coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi cod. Instanţa supremă a analizat aceste critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dar nu a avut în vedere că litigiile ce formau obiectul dosarelor conexate nr. x/2015 şi nr. y/2015 ar fi trebuit analizate separat deoarece se refereau la perioade diferite pentru care contestatorul a solicitat plata despăgubirilor.

Contestatorul afirmă că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1386 alin. (3) C. civ. şi că hotărârile pronunţate de tribunal, curtea de apel şi Înalta Curte în stadiile procesuale anterioare sunt contradictorii.

Autorul căii de atac a indicat în cerere dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând contestaţia în anulare, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe calea contestaţiei în anulare poate fi invocată omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare. Din perspectiva acestui text de lege, contestatorul susţine că instanţa de recurs nu a cercetat motivul de recurs referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte constată că nu se impune retractarea deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022 întrucât autorul căii de atac a invocat aspectele legate de nerespectarea normelor de procedură prin cererea de recurs, iar instanţa supremă a încadrat aceste critici şi le-a analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. În considerentele deciziei contestate s-a reţinut că încălcarea normelor de procedură a fost invocată în mod formal deoarece art. 22 C. proc. civ. reglementează rolul activ al judecătorului ca garanţie pentru aflarea adevărului, care a fost respectată de către instanţa de apel. Instanţa supremă a mai reţinut că în apel s-a răspuns tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Încadrarea de către instanţa de recurs a criticilor într-un alt caz de nelegalitate decât cel indicat de autorul căii de atac şi pronunţarea unei soluţii contrare dorinţei părţii, respectiv respingerea recursului, nu echivalează cu încălcarea rolului activ al judecătorului sau cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Restul argumentelor din cererea de contestaţie în anulare legate de situaţia de fapt, încălcarea dispoziţiilor art. 1386 alin. (3) C. civ. şi afirmaţiile prin care partea îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate anterior nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., fiind aspecte ce ţin de fondul cauzei, şi nu de hotărârea atacată.

Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.