Civil retrial inadmissibility: excess of appellate jurisdiction via new reasoning versus plus petita limits

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1138 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A respins cererea de suspendare a judecăţii.

A admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi, în consecinţă a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 525 din 7 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2/217.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei curţii de apel pentru o nouă judecată.

Prin decizia nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1138 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 24 decembrie 2020, revizuenţii B. şi A. au formulat cerere de revizuire a deciziei 1511 din 29 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea revizuirii şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1138/2019.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenţii susţin că, criticile de nelegalitate invocate în privinţa deciziei nr. 1138/2019 au vizat numai soluţiile privind respingerea suspendării judecăţii cererii de revizuire şi admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, în contextul aplicării art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., controlul instanţei de recurs fiind limitat exclusiv la aceste două chestiuni, prin raportare la considerentele avute în vedere de prima instanţă şi la motivele de recurs invocate de recurenţi.

Astfel, prin decizia nr. 1511/2020, instanţa, soluţionând cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegalitatea soluţiei de admitere a excepţiei de tardivitate a revizuirii a adăugat considerente noi, făcând aprecieri asupra admisibilităţii revizuirii, cu depăşirea limitelor învestirii prin recurs conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În susţinerea nelegalităţii soluţionării excepţiei tardivităţii, revizuenţii au invocat încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 3 C. proc. civ. şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 430 din acelaşi Cod.

În acest sens, se arată că instanţa a reţinut inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că acest caz de revizuire ar viza doar efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, ceea ce ar presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Totodată, instanţa de recurs a reţinut că efectul pozitiv al autorităţi de lucru judecat invocat de revizuenţii nu ar putea fi valorificat în cauză, în raport cu momentul începerii procesului, respectiv 6 ianuarie 2015, asemenea posibilitate existând doar în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Or, toate aceste aspecte legate de pretinsa inaplicabilitate a cazului de revizuire, prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nu au fost reţinute de instanţă în considerentele care au stat la baza respingerii revizuirii ca fiind tardivă şi nu au fost invocate prin recurs, instanţa nefiind învestită cu analiza acestora.

Aşadar, adăugarea acestor considerente nu era posibilă decât în situaţia în care s-ar fi formulat recurs împotriva considerentelor deciziei nr. 1138/2019, conform art. 461 alin. (2) şi art. 494 C. proc. civ. şi doar dacă în prealabil ar fi fost puse în discuţia părţilor, conform art. 14 alin. (5) C. proc. civ.

Având în vedere că în cauză nu s-a formulat recurs împotriva considerentelor deciziei nr. 1138/2019 se constată că, instanţa de recurs, cu depăşirea limitelor învestirii, în raport de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, adăugând considerente noi în susţinerea legalităţii respingerii ca tardive a cererii de revizuire.

Prin urmare, în opinia revizuenţilor, hotărârea instanţei de recurs este nelegală, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de vreme ce instanţa a procedat la adăugarea de noi considerente deciziei recurate, fără ca aceasta să fi fost învestită cu soluţionarea vreunui recurs împotriva considerentelor, conform art. 461 alin. (2) şi art. 494 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia inadmisibilităţi cererii de revizuire şi a reţinut:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea formulată, revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea revizuirii şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1138/2019.

Prin decizia nr. 1511 din 29 iulie 2020, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1138 din 26 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost respinsă ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 525 din 7 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2/217.

Astfel, în raport cu motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., evocat de revizuenţi, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu ne aflam în prezenţa unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, context în care nu se analizează fondul raportului juridic litigios.

În ceea ce priveşte teza revizuenţilor legată de "adăugarea unor considerente noi" se constată că aceasta nu poate reprezenta un fundament juridic echivalent cerinţei plus petita.

Aceasta deoarece, în motivarea cererii de revizuire se susţine că prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa, soluţionând cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegalitatea soluţiei de admitere a excepţiei de tardivitate a revizuirii a adăugat considerente noi, făcând aprecieri asupra admisibilităţii revizuirii, cu depăşirea limitelor învestirii prin recurs, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., pronunţându-se pe ceva ce nu s-a cerut, si anume, pe analiza admisibilităţii revizuirii, iar încălcarea acestei obligaţii prin analiza admisibilităţii primei cereri de revizuire, este de natură să prejudicieze revizuenţii.

Totodată, trebuie reţinut faptul că plus petita se referă la obiectul cererii, adică la pretenţiile deduse judecaţii, iar nu la motivele de recurs, respectiv depăşirea limitelor învestirii prin recurs, astfel că ipoteza evocată de revizuenţi ce ar viza aspectele legate de plus petita nu poate fi primită.

Într-o altă critică se susţine încălcarea art. 3 şi 430 C. proc. civ. prin greşita aplicare a sancţiunii decăderii, urmare admiterii excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenţii au invocat prin cererea de recurs încălcarea prevederilor art. 430 C. proc. civ. - ce vizează instituţia autorităţii de lucru judecat - de către instanţa care a respins cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, susţinând o anumită modalitate de interpretare asupra normei evocate, sens în care nu se poate considera că, de vreme ce instanţa învestită cu acest motiv de recurs a analizat cele invocate, s-ar fi pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. BUCUR OBOR S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1511 din 29 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. BUCUR OBOR S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2021.