Valuation of withdrawn associate's rights and appellate restriction on remanding merits cases under Art. 480(3) CPC

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la 6 ianuarie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. (fostă C. S.R.L. şi D.) şi E. S.R.L., a solicitat stabilirea întinderii drepturilor cuvenite, aferent părţilor sociale şi cotei de participare deţinută la momentul retragerii la societatea pârâtă C. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referinţă 7 mai 2013 şi obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi, precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; stabilirea întinderii drepturilor cuvenite, aferent părţilor sociale şi cotei de participare deţinută la momentul retragerii la societatea pârâtă E. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referinţă 7 mai 2013 şi obligarea pârâtei E. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; stabilirea întinderii drepturilor cuvenite, aferent părţilor sociale şi cotei de participare deţinută la momentul retragerii la societatea pârâtă D., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referinţă 7 mai 2013 şi obligarea pârâtei D. la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtele C. S.R.L., D. şi E. S.R.L. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă faţă de neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei privind medierea, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, iar în subsidiar au solicitat anularea ca netimbrată a cererii formulate de reclamantul A..

La termenul de judecată de la 20 mai 2014, pârâtele au arătat că renunţă la excepţia de netimbrare şi de inadmisibilitate a acţiunii, instanţa luând act de renunţare la susţinerea acestor excepţii.

La termenul de judecată de la 27 ianuarie 2015, reclamantul A. a precizat acţiunea prin care, urmare a fuziunii prin absorbţie dintre pârâta C. S.R.L. în calitate de societate absorbită şi pârâta D. în calitate de societate absorbantă şi a radierii din registrul comerţului a pârâtei C. S.R.L. în urma absorbirii sale, împrejurare intervenită în cursul procesului, solicitând să se stabilească întinderea actuală a drepturilor cuvenite, aferent părţilor sociale şi cotei de participare deţinută la momentul retragerii la societatea pârâtă C. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referinţă 7 mai 2013 şi să fie obligată pârâta D., continuatoare a societăţii C. S.R.L, la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; să se stabilească întinderea actuală a drepturilor cuvenite, aferent părţilor sociale şi cotei de participare deţinută la momentul retragerii la societatea pârâtă E. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referinţă 7 mai 2013 şi să fie obligată pârâta E. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; să se stabilească întinderea actuală a drepturilor cuvenite, aferent părţilor sociale şi cotei de participare deţinută la momentul retragerii la societatea pârâtă D., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referinţă 7 mai 2013 şi să fie obligată pârâta D. la plata valorii actualizate a acestor drepturi, precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite aşa cum acestea au fost formulate iniţial şi solicită obligarea pârâtelor D. şi E. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând admiterea acesteia şi respingerea ca atare a acţiunii formulate.

Prin încheierea de şedinţă din 26 mai 2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, considerând că societăţile pârâte trebuie să suporte costurile evaluărilor, conform dispoziţiilor art. 226 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, care statuează că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal, iar costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

Prin încheierea de şedinţă din 4 iunie 2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare a d-nei judecătoare F. formulată de pârâtele B. S.R.L. şi E. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 167/LP/2020 din 20 octombrie 2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, excepţie invocată de pârâtele B. S.R.L. şi E. S.R.L., a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. şi, în consecinţă, a stabilit ca fiind în sumă de 777.343 RON, cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, aferente părţilor sociale şi cotei de participare deţinute la momentul retragerii la societatea C. S.R.L., prin raportare la valoarea reală a activelor la data de 7 mai 2013; a obligat pârâta B. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi în sumă de 777.343 RON precum şi la plata dobânzii legale, până la plata efectivă a drepturilor stabilite; a stabilit ca fiind în sumă de 101.090 RON, cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, aferente părţilor sociale şi cotei de participare deţinute la momentul retragerii la societatea pârâtă E. S.R.L. prin raportare la valoarea reală a activelor la data de 7 mai 2013; a obligat pârâta E. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi în sumă de 101.090 RON precum şi la plata dobânzii legale, până la plata efectivă a drepturilor stabilite; a stabilit ca fiind în sumă de 1.255.612 RON cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, aferente părţilor sociale şi cotei de participare deţinute la momentul retragerii la societatea D. prin raportare la valoarea reală a activelor la data de 7 mai 2013; a obligă pârâta B. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi în sumă de 1.255.612 RON precum şi la plata dobânzii legale, până la plata integrală sumei datorate; a obligat pârâtele E. S.R.L. şi B. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 25.490,06 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierilor de şedintă din 26 mai 2020 şi din 4 iunie 2020 şi a sentinţei nr. 167/LP/2020 din 20 octombrie 2020 au declarat apel pârâtele B. S.R.L. şi E. S.R.L.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1213 din 18 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de E. S.R.L. şi B. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj şi a păstrat actele de procedură îndeplinite în cauză.

Prin decizia nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de B. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate la 26 mai 2020, respectiv 4 iunie 2020 în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bihor, pe care le-a menţinut în întregime. A admis apelul declarat de pârâtele B. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 167/LP/2020 din 20 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Specializat Cluj. Prin considerente, curtea de apel a pus în vedere tribunalului să administreze întreaga probaţiune necesară stabilirii legale a drepturilor ce i se cuvin asociatului retras, inclusiv efectuarea unui raport de expertiză.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtele B. S.R.L. şi E. S.R.L.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată, invocând, în esenţă, următoarele:

Instanţa de apel, în mod legal, a respins apelul declarat împotriva încheierilor de şedinţă din 26 mai 2020 şi 4 iunie 2020, dar în mod greşit a admis apelul împotriva sentinţei, cu trimitere spre rejudecare. Recurentul susţine că au fost încălcate prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. întrucât, în virtutea efectului devolutiv, instanţa de apel ar fi trebuit să rejudece pe baza probelor administrate. Afirmă că raportul de expertiză nu a fost anulat şi că nu au fost respectate dispoziţiile art. 476, art. 477, art. 478 alin. (2), art. 479 alin. (1) şi art. 425 alin. (1) lit. b), art. 244 alin. (1) teza I, art. 259, art. 263, art. 264, art. 280 şi art. 394 alin. (1) din acelaşi cod.

Autorul căii de atac susţine că decizia cuprinde considerente contradictorii cu privire la efectele aplicării art. 259 C. proc. civ. şi că instanţa de apel ar fi trebuit să se pronunţe pe fondul cauzei, în temeiul probelor deja administrate, având în vedere că nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize şi nu să trimită cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului. Mai susţine că instanţa de apel nu a aplicat art. 280 C. proc. civ. în ceea ce priveşte registrele profesioniştilor referitor la includerea terenului în suprafaţă de 60.000 mp în patrimoniul societăţii.

Recurentul-reclamant a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurentele-pârâte E. S.R.L. şi B. S.R.L. au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Cluj, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarele căii de atac arată că instanţa de apel nu a motivat soluţia de respingere a apelului formulat împotriva încheierii de şedinţă din 4 iunie 2020 în sensul că nu a fost analizată poziţia părţilor şi nici probele administrate şi nu a fost evidenţiat un raţionament logico-juridic al curţii de apel. Se mai arată că în mod greşit a apreciat curtea de apel că judecătorul a fost imparţial, deşi din probe (înregistrarea şedinţei de judecată de la 26 mai 2020) rezultă că a avut o atitudine părtinitoare. Recurentele susţin că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind repartizarea dosarelor în sensul că cererea de recuzare a fost judecată de acelaşi judecator care s-a pronunţat şi în alte dosare având ca părţi pe reclamant şi pe pârâte.

Referitor la încheierea de şedinţă din 26 mai 2020, recurentele apreciază că aceasta conţine motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei, în sensul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor ar fi trebuit analizată în raport de dispoziţiile art. 32 şi art. 36 C. proc. civ., şi că au fost încălcate sau greşit aplicate normele de drept material în sensul că a fost nesocotită puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2012.

Recurentele-pârâte au indicat în cererea de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea motivelor de recurs referitoare la soluţia de respingere a apelului împotriva încheierii de şedinţă din 4 iunie 2020 şi a solicitat respingerea recursului declarat de recurentele-pârâte.

Prin întâmpinarea depusă, recurentele-pârâte au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursurile sunt admisibile în principiu.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 8 februarie 2023 au fost admise în principiu recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.R.L. şi E. S.R.L. precum şi de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021 şi s-a fixat termen pentru judecarea acestora la 5 aprilie 2023.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu privire la recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.R.L. şi E. S.R.L., se constată că motivele de recurs vizează modul de soluţionare a apelului formulat de pârâte împotriva încheierilor din 4 mai 2020 şi 26 iunie 2020 ale Tribunalului Bihor.

Înalta Curte va înlătura criticile subsumate pct. 5 şi 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin care autoarele căii de atac arată că instanţa de apel nu a motivat soluţia de respingere a apelului formulat împotriva încheierii de şedinţă din 4 iunie 2020 întrucât în considerentele deciziei recurate se reţine, în mod corect, că singurul motiv invocat în cererea de recuzare formulată verbal la termenul de la 26 mai 2020 este revenirea judecătorului de fond asupra probei cu contraexpertiză. Celelalte susţineri referitoare la presupusa lipsă de imparţialitate a instanţei manifestată prin acordarea de consultanţă juridică, respingerea cererii de înlocuire a experţilor, precum şi prin celelalte măsuri dispuse de tribunal, nu au fost menţionate anterior formulării căii de atac, fiind aduse în atenţia instanţei direct în apel. În mod corect a reţinut curtea de apel că dispoziţiile art. 478 C. proc. civ. se opun analizei acestor argumente, limitele efectului devolutiv fiind determinate de ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă.

De asemenea, vor fi înlăturate şi criticile prin care se arată că nu a fost analizată poziţia părţilor şi nici probele administrate deoarece curtea de apel a dezvoltat un raţionament logico-juridic corect, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În scopul corectei soluţionări a cererii de recuzare, instanţa de apel a reţinut că, în lipsa indicării unui temei de drept, este incident cazul de incompatibilitate relativă reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 3 din acelaşi cod. Instanţa a analizat această situaţie şi a reţinut, în mod judicios, că măsurile dispuse de tribunal în cursul cercetării procesului, cu respectarea normelor de procedură, nu reprezintă temeiuri care să nască o îndoială justificată cu privire la imparţialitatea instanţei.

Referitor la criticile prin care se susţine că încheierea de şedinţă din 26 mai 2020 conţine motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că recurentele invocă, de fapt, o lipsă a raţionamentului instanţei de apel. Analizând susţinerile recurentelor din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa supremă reţine că din decizia recurată rezultă că instanţa de prim control judiciar a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor prin prisma dispoziţiilor art. 32 şi art. 36 C. proc. civ.. Astfel, a fost avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi prevederile art. 226 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, curtea de apel statuând că părţile raportului juridic care se naşte în situaţia retragerii asociatului sunt societatea şi asociatul. Identitatea de soluţii şi de raţiune juridică dintre hotărârile instanţelor de fond şi de apel nu echivalează cu lipsa motivării deciziei, în condiţiile în care curtea de apel a construit o argumentaţie suficientă, sprijinită pe texte de lege, în raport de care a reţinut că pârâtele au calitate procesuală pasivă, soluţia de respingere a apelului pe această chestiune fiind corectă.

Înalta Curte va înlătura şi criticile prin care se arată instanţa de apel nu a ţinut cont de cele statuate prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2012 întrucât prin sentinţa nr. 239 din 7 mai 2013, rămasă definitivă, Tribunalul Bihor a admis cererea de retragere formulată de A. din societăţile în care acesta deţinea calitatea de asociat şi a dispus atribuirea părţilor sociale deţinute de acesta, conform cotelor de participare la capitalul social, celorlalţi asociaţi. Plecând de la această soluţie, recurentele încearcă să justifice o presupusă lipsă de calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, argumentând că asociaţii rămaşi în respectivele societăţi ar trebui obligaţi la plata drepturilor cuvenite reclamantului. În mod corect, instanţa de apel a statuat că cele două dosare reprezintă două etape ale aceleiaşi proceduri, şi anume retragerea asociatului din societate. Astfel, în dosarul nr. x/2012, instanţa a aprobat această retragere şi a dispus asupra distribuirii părţilor sociale către asociaţii rămaşi, iar în prezentul dosar, instanţa este chemată a se pronunţa asupra valorii drepturilor care se cuvin reclamantului, în urma părăsirii societăţii. Ca urmare, soluţiile din cele două dosare sunt accesorii şi complementare, iar susţinerea recurentelor în sensul că obligarea pârâtelor la plata sumelor solicitate de reclamant ar încălca efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii prin care s-au redistribuit părţile sociale nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte va reţine criticile subsumate pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care acesta susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) din acelaşi cod în sensul că a admis apelul pârâtelor şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, cu indicaţia de "a administra întreaga probaţiune necesară stabilirii legale a drepturilor ce i se cuvin asociatului retras, inclusiv efectuarea unui raport de expertiză."

Conform dispoziţiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ., în caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea atacată.

Alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe o singură dată în cursul procesului, în situaţia în care cel puţin una dintre părţi a solicitat în mod expres acest lucru prin cererea de apel sau prin întâmpinare şi dacă se regăseşte într-una dintre următoarele sub-ipoteze: prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Per a contrario, în cazul în care prima instanţă a cercetat fondul cauzei, în sensul că a administrat probe, a examinat cererile şi apărările părţilor şi a soluţionat litigiul dedus judecăţii stabilind situaţia de fapt, iar părţile au fost legal citate, nu este necesară anularea sentinţei şi reluarea judecăţii de către prima instanţă.

În virtutea rolului său devolutiv, curtea de apel are posibilitatea, dând eficienţă prevederilor art. 476 şi art. 478 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., să procedeze la o nouă judecată asupra fondului, în limitele stabilite de către autoarele căii de atac, pe baza probelor existente la dosar şi care nu au fost invalidate, să încuviinţeze şi să administreze probe noi, precum şi să schimbe hotărârea primei instanţe.

Faţă de efectele produse de casarea deciziei recurate determinată de încălcarea normelor de procedură a căror încălcare atrage sancţiunea nulităţii, instanţa supremă apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici dezvoltate de recurentul-reclamant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.R.L. şi E. S.R.L., iar în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2023.