Cassation appeal annulled for failure to identify valid grounds of illegality in a personal claim for recovery of movable property

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar x/2020, reclamanta Hidroconstrucţia S.A. prin Unitatea De Construcţii Montaj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a formulat cerere de revendicare mobiliară prin care a solicitat obligarea la pârâtei la restituirea/predarea bunurilor mobile (4 seturi mari panouri sprijin, 4 seturi mici panouri sprijin, 20 bucăţi tendoane şi 16 bucăţi tiranţi) a căror proprietară este, care sunt în prezent în posesia pârâtei şi obligarea pârâtei la plata daunelor generate de lipsa de folosinţă, în cuantum de 203.023.17 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 46/2021 din 9 februarie 2021, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta HIDROCONSTRUCŢIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONATAJ, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

A respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că bunurile ce se solicită a fi restituite au fost predate pârâtei prin operaţiunile juridice menţionate în acţiunea modificată, acest aspect fiind confirmat de pârâtă prin întâmpinare şi susţinut de conţinutul înscrisurilor depuse de părţi.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta HIDROCONSTRUCŢIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligării pârâtei la restituirea bunurilor solicitate şi la contravaloarea lipsei de folosinţă a acestor bunuri, pe perioada cuprinsă între data solicitării de restituire 14.11.2017 şi data introducerii acţiunii 03.07.2020, constând în chirie lunară de 1000 RON pe lună, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta HIDROCONSTRUCŢIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA împotriva sentinţei nr. 46/2021 din 9 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.R.L..

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta HIDROCONSTRUCŢIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În motivare, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare şi a unui proces echitabil.

Aceasta întrucât, respingerea probei cu martori prin care recurenta putea să dovedească că cele două procese-verbale au fost înscrisuri tehnoredactate, în fals, pro causa, deşi recurenta prin notele de şedinţă depuse la termenul din 10.11.2020 la instanţa de fond, a insistat în încuviinţarea acestei probe şi a oricăror alte probe care vor conduce la o soluţionare justă a cauzei.

Un al argument îl reprezintă, în opinia recurentei, analiza subiectivă a instanţei de fond şi de apel prin care s-a considerat că procesele-verbale de restituire (tehnoredactate) depuse de pârâtă au o forţa probantă mai mare decât procesele-verbale (olografe) depuse de reclamantă motivându-se decizia ca excepţie de la regula generală prevăzută de art. 309 C. proc. civ. şi s-a presupus faptul că semnarea înscrisurilor a reprezentat voinţa părţilor, situaţie total neadevărată deoarece obiectul principal al prezentului dosar îi reprezintă tocmai nerestituirea bunurilor reclamantei.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că A. S.R.L., prin adresa nr. x, transmisă executorului judecătoresc, recunoaşte că la data de 16.02.2017 era în posesia bunurilor recurentei.

Solicită instanţei să constate că pârâta a depus două procese-verbale prin care vrea să demonstreze faptul ca anterior datei adresei mai sus menţionate, încă din anul 2015, respectiv 2016, recurenta ar fi reintrat în posesia bunurilor.

Pe cale de consecinţă, se poate constata că pârâta, cu rea credinţă, a depus procese-verbale de restituire la dosarul instanţei în anul 2020, documente emise pro causa şi preconstituite pentru apărare.

Precizează că înţelege să le conteste şi să probeze netemeinicia lor, drept urmare, solicită ca aceste documente să fie înlăturate.

Învederează instanţei faptul că, prin corespondenţa purtată cu pârâta, nu s-a menţionat niciodată faptul că acele bunuri ar fi fost returnate, din contră, a fost returnată doar factura de chirie.

Recurenta susţine că a probat toate aspectele învederate prin depunerea la dosarul instanţei a corespondenţei comunicate prin poştă, cu confirmare de primire, prin fax şi prin executor judecătoresc prin care solicita restituirea bunurilor care aparţin recurentei şi care se află în posesia pârâtei, corespondenţă care a rămas fără răspuns.

În opinia sa, instanţa nu poate reţine aceste procese-verbale ca fiind înscrisuri autentice, întrucât acestea sunt documente emise pro causa, preconstituite pentru apărare şi nu conduc la dezlegarea pricinii.

De asemenea, arată că la dosarul cauzei a depus înscrisuri prin care a prezentat activitatea salariatului B. din ziua în care "s-ar fi predat bunurile" către acesta. În evidentele U.M.P. Bălceşti (subunitate a recurentei), în data de 03.11.2015, B., având funcţia de macaragiu, "a încărcat staţia şi a mutat materiale, utilajul deservit având 4 ore de funcţionare", conform Bon de transport 03.11.2015, altfel spus a efectuat activităţile curente, zilnice încărcând o staţie de aproximativ 10 metri cubi cu materiale, fapt ce demonstrează că pentru ziua respectivă nu s-au efectuat activităţi de încărcare -descărcare a bunurilor pârâtei şi nici reprezentaţii acesteia nu au fost în şantier pentru predarea bunurilor.

Arată că a depus, la dosarul instanţei, bonurile de transport pentru luna noiembrie 2015, documente din care se poate constata cu certitudine faptul că nu apar încărcări sau descărcări de bunuri pentru firmele colaboratoare şi în mod special pentru pârâtă.

Referitor la procesul-verbal, depus de pârâtă, datat 23.11.2016, reiterează faptul că C. era angajatul Hidroconstrucţia S.A. - U.M.P. Bălceşti, cu atribuţii de gestionar, sens în care deţinea ştampila Hidroconstrucţia S.A. pentru gestiune, astfel încât salariatul nu avea voie să predea sau să preia bunuri de orice fel în gestiune fără semnătură şi stampilă sau, în cazul în care (din diverse motive) era în imposibilitatea de a aplica ştampila, trebuia să existe un martor, o persoana care a asistat/văzut că respectivele materiale au intrat sau au ieşit din gestiunea şantierului. Procesul-verbal din 23.11.2016 depus de intimată, în dovedire, nu deţine nici ştampila Hidroconstrucţia S.A., şi nici semnătura unui martor, care să fi văzut când s-au predat bunurile.

Totodată, procesele-verbale de restituire pe care pârâta le-a depus în data de 26.01.2021 la dosarul instanţei sunt înscrisuri cu semnături nerecunoscute de către foştii salariaţi Hidroconstrucţia S.A. - B. şi C..

Instanţa de fond şi de apel au respins proba cu martori prin care recurenta putea să dovedească că cele două procese-verbale au fost înscrisuri tehnoredactate, în fals, pro causa, deşi reclamanta prin notele de şedinţă depuse la termenul din 10.11.2020, a insistat în încuviinţarea acestei probe şi a oricăror alte probe care vor conduce la o soluţionare justă a cauzei.

În concluzie, având în vedere cele expuse, cât şi probele administrate la dosar, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCŢIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA prin administrator judiciar provizoriu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele (procese-verbale, bonuri de transport, corespondenţa purtată între părţi etc.), precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al părţii cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta se referă la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză.

De asemenea, susţinerile în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare şi a unui proces echitabil, faţă de respingerea cererii privind administrarea probei testimoniale în apel, au fost invocate cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a restabili situaţia de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Cu referire la admisibilitatea, administrarea şi pertinenţa probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acestea intră în primul rând sub incidenţa normelor de drept intern şi că instanţele naţionale sunt cele cărora le revine sarcina de a aprecia oportunitatea oricărei probe propuse, în lumina tuturor circumstanţelor cauzei.

În condiţiile în care respingerea probei s-a făcut motivat, într-o procedură contradictorie, susţinerile recurentei-reclamante nu pot constitui o critică de nelegalitate, întrucât instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele deja administrate în cauză şi oportunitatea administrării altor probe în proces, din perspectiva utilităţii, concludenţei acestora, potrivit art. 255 C. proc. civ., aceste aspecte neputând fi reapreciate în calea extraordinară de atac a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCŢIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ŞI F. împotriva deciziei nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante HIDROCONSTRUCŢIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ŞI F. la plata sumei de 16065 RON către intimatul-reclamant G. şi în sensul obligării recurentei-pârâte S.C. H. S.R.L. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.R.L., conform înscrisului doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCŢIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ŞI F. împotriva deciziei nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCŢIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCŢII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ŞI F. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.