Recurs inadmisibil: exclusiunea căii de atac în litigii privind executarea contractelor de achiziție publică conform art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A., solicitând, în temeiul Legii nr. 554/2004, obligarea pârâtei la achitarea sumei de 60.000 de RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, pentru fiecare contract încheiat aferent unei circumscripţii sanitar veterinară; cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi C. proc. civ.

Pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şl fiscal în soluţionarea prezentei speţe, arătând că A.N.S.V.S.A. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale. Prin urmare, apreciază că, în cauză, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, iar competenţa materială de soluţionare a acţiunii aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care, solicită admiterea excepţiei şi declinarea cauzei în favoarea acestei instanţe. De asemenea, a invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 236/2019, O.U.G. nr. 117/2020, O.G. nr. 42/2004.

La termenul de judecată din 11 februarie 2021, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.

Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei şi, prin raportare la dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR - A.N.S.V.S.A., în favoarea secţiei a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile din cadrul Tribunalului Dolj la data de 18 februarie 2021, sub nr. x/2020*.

Prin sentinţa nr. 103/2021 din 31 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins (pe fond) acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat, într-o primă teză, admiterea apelului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar într-o teză subsidiară, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 733/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 103/2021 din data de 31 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR-A.N.S.V.S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei nr. 733/2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că este titulara contractului de concesionare nr. x din data de 15.10.1999 cu actul adiţional aferent, încheiat cu D.S.V.S.A. Dolj pentru Circumscripţia Sanitar Veterinară de Asistenţă Seaca de Câmp şi a contractelor subsecvente de servicii, pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale, iar prin cererea de chemare în judecată, a solicitat achitarea sumei de 10.000 de RON/lună, precum şi dobânda legală aferentă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, până la data notificării, în conformitate cu prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

În continuare, evocând dispoziţiile articolului mai sus amintit, a arătat că, deşi Legea nr. 236 din 11 decembrie 2019 a intrat în vigoare la data de 16 decembrie 2019, intimata-pârâtă nu a respectat norma legală, motiv pentru care se impune ca aceasta să fie obligată prin decizia instanţei să respecte temeiul legal şi să achite către reclamantă sumele de bani.

Totodată, subliniază că în mod greşit a fost analizată de către instanţa de apel aplicarea normelor de drept incidente în soluţionarea acestui gen de acţiune, întrucât litigiul rezultă din neexecutarea unui act administrativ, iar pretenţiile formulate decurg din această neexecutare.

Prin urmare, recurenta susţine că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ.

Nu în ultimul rând, arată că a prestat serviciile medical veterinare astfel cum au fost contractate şi cum au fost definite prin Legea 236/2019, chiar şi în lipsa normelor metodologice, astfel că, în opinia sa, în mod eronat s-a reţinut inexistenţa prestării acţiunilor sanitar veterinare.

În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A. a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar, în situaţia în care se va trece peste această excepţie, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 10 mai 2022 s-a fixat termen de judecată la 11 octombrie 2022 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 11 octombrie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de prevederile art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data începerii procesului, respectiv la 9 noiembrie 2020 şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanta a solicitat plata unei sume de bani, în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea acelor contracte (de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a legii 236/2019, pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor).

Totodată, acordul-cadru de servicii nr. x din 13.09.2019 (aflat la dosar fond Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal), de care se prevalează reclamanta, având ca obiect achiziţia de servicii de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la anumale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

În speţă, Înalta Curte reţine că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă prin sentinţa nr. 103/2021 din 31 mai 2021, împotriva căreia reclamanta a formulat apel, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Craiova.

Totodată, având în vedere că procesul a debutat la 9 noiembrie 2020, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice:

"(31) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (…)".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (09.11.2020).

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei;

(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. ……"

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 733/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 733/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.