Failure of reclassification of cassation grounds to constitute omission under extraordinary review for appeal disconnection damages

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Condiţii de admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Index alfabetic: Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă

Omisiunea analizării unui motiv de recurs

C. proc. civ., art. 503 alin. (2) pct. 3

Conform prevederilor art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, pe calea contestaţiei în anulare poate fi invocată omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare.

Încadrarea de către instanţa de recurs a criticilor într-un alt caz de nelegalitate decât cel indicat de autorul căii de atac şi pronunțarea unei soluții contrare dorinței părții, respectiv respingerea recursului, nu echivalează cu încălcarea rolului activ al judecătorului sau cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1453 din 14 iunie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/263/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B.S.A., C. S.A. şi D. S.A., solicitând instanţei obligarea acestora la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. S.A. suma de 195.000 lei, C. S.A. suma de 190.000 lei şi D. S.A. suma de 195.000 lei, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin debranşarea locuinţei sale de la reţeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 13 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015, respectiv 260 de zile.

Anterior primul termen de judecată, reclamantul A. a modificat cererea de chemare în judecată arătând că pentru pârâta B. S.A. şi-a majorat pretențiile de la 195.000 lei la 235.000 euro, pentru pârâta C. S.A. şi-a majorat pretențiile de la 190.000 lei la 230.000 euro, iar pentru pârâta D. S.A. şi-a majorat câtimea pretențiilor de la suma de 195.000 lei la suma de 240.000 euro, iar perioada pentru care a solicitat daune morale a rămas neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015.

Prin sentința nr. 102 din 21 ianuarie 2021, Judecătoria Motru a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția a II-a civilă sub nr. x/95/2021.

Prin sentința nr. 53 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâte prin întâmpinare şi, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D. S.A. (actualmente E. S.A.), ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta C. S.A.

Prin decizia nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 53 din 26 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia a II-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de chemare în judecată pe această excepţie.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Prin decizia nr. 1422 din 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului şi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă.

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă sub nr. x/1/2022, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în dezvoltarea căruia partea a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (2), (5) şi (7) coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi cod. Instanţa supremă a analizat aceste critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dar nu a avut în vedere că litigiile ce formau obiectul dosarelor conexate nr. x/95/2015 şi nr. y/95/2015 ar fi trebuit analizate separat deoarece se refereau la perioade diferite pentru care contestatorul a solicitat plata despăgubirilor.

Contestatorul afirmă că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1386 alin. (3) C. civ. şi că hotărârile pronunţate de tribunal, curtea de apel şi Înalta Curte în stadiile procesuale anterioare sunt contradictorii.

Autorul căii de atac a indicat în cerere dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând contestaţia în anulare, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condițiile prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe calea contestaţiei în anulare poate fi invocată omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare. Din perspectiva acestui text de lege, contestatorul susține că instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte constată că nu se impune retractarea deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022 întrucât autorul căii de atac a invocat aspectele legate de nerespectarea normelor de procedură prin cererea de recurs, iar instanța supremă a încadrat aceste critici şi le-a analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În considerentele deciziei contestate s-a reţinut că încălcarea normelor de procedură a fost invocată în mod formal deoarece art. 22 C. proc. civ. reglementează rolul activ al judecătorului ca garanţie pentru aflarea adevărului, care a fost respectată de către instanţa de apel. Instanţa supremă a mai reţinut că în apel s-a răspuns tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Încadrarea de către instanţa de recurs a criticilor într-un alt caz de nelegalitate decât cel indicat de autorul căii de atac şi pronunțarea unei soluții contrare dorinței părții, respectiv respingerea recursului, nu echivalează cu încălcarea rolului activ al judecătorului sau cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Restul argumentelor din cererea de contestație în anulare legate de situația de fapt, încălcarea dispoziţiilor art. 1386 alin. (3) C. civ. şi afirmaţiile prin care partea îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate anterior nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., fiind aspecte ce ţin de fondul cauzei, şi nu de hotărârea atacată.

Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/95/2021.