Traffic-contravention revision appeal rejected; no triple identity in separate penalty reports for res judicata conflict.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin decizia civilă nr. 1421 din 16.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, s-a admis apelul formulat de apelantul Inspectoratul de Politie Judeţean Cluj, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva sentinţei civile nr. 586/2021 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020.

S-a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/11.03.2020, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând anularea deciziei, trimiterea cauzei spre rejudecare în apel cu respectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, stabilit prin decizia civilă nr. 955/2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2020 la data de 30.09.2021, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de revizuire declarată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 1421 din 16.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 a formulat recurs A., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond, în mod nelegal, a respins ca nefondată cererea de revizuire, deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind existenţa a două hotărâri definitive potrivnice care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

A arătat recurentul că a fost sancţionat contravenţional prin două procese-verbale de sancţionare a contravenţiei diferite, însă pentru două fapte identice, care au fost sancţionate în baza aceleiaşi dispoziţii legale, respectiv art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991.

Prin decizia nr. 955/2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2020 a fost admisă plângerea contravenţională, a fost anulat procesul-verbal şi s-a dispus exonerarea recurentului de la plata amenzii şi măsurilor dispuse.

Prin decizia nr. 1421/2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2020 s-a respins plângerea contravenţională şi s-a reţinut că fapta întruneşte elementele de tipicitate ale contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, în încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primei decizii.

A susţinut recurentul că este real că au fost întocmite două procese-verbale de constatare a contravenţiei, însă între acestea există o strânsă legătură, au fost întocmite în acelaşi context şi într-o perioadă de timp apropiată.

În aceste condiţii, a apreciat recurentul că este evident că s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, pentru că litigiile s-au purtat între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate şi au obiecte identice.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin decizia civilă nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de revizuire declarată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 1421 din 16.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj.

Recurentul a criticat această soluţie prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că în mod nelegal a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire, deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind existenţa a două hotărâri definitive potrivnice care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

A arătat recurentul că a fost sancţionat contravenţional prin două procese-verbale de constatare a contravenţiei diferite, însă pentru două fapte identice, care au fost sancţionate în baza aceleiaşi dispoziţii legale, respectiv art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991.

Deşi au fost întocmite două procese-verbale de constatare a contravenţiei, recurentul a apreciat că între acestea există o strânsă legătură, au fost întocmite în acelaşi context şi într-o perioadă de timp apropiată, prin urmare, este evident, în opinia acestuia, că s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, pentru că litigiile s-au purtat între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate şi au obiecte identice.

Analizând criticile recurentului, Înalta Curte reţine că sunt nefondate.

Revizuirea este reglementată de C. proc. civ. ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este considerată admisibilă doar în mod excepţional şi doar pentru motivele limitativ enumerate în art. 509 din C. proc. civ.. Aceasta deoarece se exercită împotriva unei hotărâri definitive, intrate în puterea lucrului judecat şi reprezintă, deci, o procedură susceptibilă să aducă o încălcare principiului securităţii raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminenţei dreptului într-un stat democratic şi garanţie a unui proces echitabil. Prin urmare, admisibilitatea acesteia trebuie cercetată cu prioritate şi prin raportare la condiţiile strict reglementate de art. 509 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută când… 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Aşa cum reiese din prevederile legale sus menţionate, fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat, pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi, acelaşi obiect, aceeaşi cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acesteia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că, din economia textului de lege evocat, reiese că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire este necesar ca presupusele hotărâri potrivnice să întrunească cerinţa triplei identităţi - de cauză, de obiect şi de părţi -, deoarece, potrivit definiţiei date efectului de lucru judecat prin dispoziţiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Prin urmare, de esenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ipoteza ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă ambele trebuie să fi fost pronunţate în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

În prezenta cauză, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, se constată că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pentru a se pretinde de către recurent o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.

Deşi este îndeplinită condiţia identităţii de părţi şi de cauză, nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect, deoarece în dosarul nr. x/2020 a fost contestat procesul-verbal de contravenţie nr. x/11.03.2020 întocmit de IPJ Cluj, în timp ce în cauza nr. 9302/211/2020 a fost contestat procesul-verbal de contravenţie nr. x/19.03.2020 întocmit, de asemenea, de IPJ Cluj.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de revizuire invocat, decizia anterioară fiind pronunţată într-un litigiu al cărui obiect priveşte anularea unui alt proces-verbal.

În ceea ce priveşte motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susţinut de recurent prin raportare la stabilirea aceleiaşi situaţii de fapt şi dezlegarea aceloraşi probleme de drept. Astfel, a susţinut acesta că este vorba despre două fapte identice, care au fost sancţionate în baza aceleiaşi dispoziţii legale, respectiv art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991. Deşi au fost întocmite două procese-verbale de constatare a contravenţiei, recurentul a apreciat că între acestea există o strânsă legătură, au fost întocmite în acelaşi context şi într-o perioadă de timp apropiată.

Înalta Curte reţine că rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parţial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susţine existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, simpla referire la o situaţie de fapt presupus identică neputând constitui premisa admiterii unei cereri de revizuire.

Cum a reţinut instanţa de fond în mod corect, este vorba despre raporturi juridice contravenţionale distincte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, motiv pentru care statuările instanţei cu ocazia cercetării unuia dintre aceste raporturi juridice nu poate avea autoritate de lucru judecat cu privire la celălalt.

Înalta Curte reţine că, deşi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, acesta nu poate fi opus de parte într-un litigiu ulterior, cu privire la un alt act administrativ, în lipsa elementului de legătură prevăzut de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

În concluzie, se reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2023.