Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2877/2023 AI generated

Parliamentary appointment of TV chief held justiciable; annulment claim quashed and remanded

Case Number Decizia nr. 2877/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the claimant's appeal, quashed the first-instance judgment (Bucharest Court of Appeal, civil sentence no. 1634/11 November 2021), and remanded the case to the same court for retrial, thereby ruling in favor of the claimant on the jurisdictional issue. The dispute arose from a challenge to Parliamentary Standing Bureaus' Decision no. 2/24 June 2021 appointing an interim general director of the Romanian Television Society; the claimant, the former board president, sought annulment, reinstatement, and damages, but the lower court dismissed the action as inadmissible for lack of general jurisdiction, holding the decision was an expression of parliamentary control, not an administrative act. The High Court reversed, holding that the decision was an infra-legislative administrative act subject to judicial review under Administrative Litigation Law no. 554/2004, because it was adopted by the standing bureaus under Article 46(8) of Law no. 41/1994 to execute the law in organizing the public television service, not by the plenary chambers as required for parliamentary control under Article 31(5) of the Constitution; it distinguished Constitutional Court Decision no. 429/2021 as inapplicable. On that basis, applying Article 20(3) of Law no. 554/2004 and Article 496(1) of the Civil Procedure Code, it remanded for the lower court to adjudicate the merits.

Legislator headnote

AI generated

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1995, art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1994, art. 46 din Legea nr. 41/1994, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Parliamentary appointment of TV chief held justiciable; annulment claim quashed and remanded: 1634/11 November 2021), and remanded the case to the same court for retrial, thereby ruling in favor of the claimant on the jurisdictional issue. The dispute arose from a challenge to Parliamentary Standing Bureaus' Decision no. 2/24 June 2021 appointing an interim general director of the Romanian Television Society; the claimant, the former board president, sought annulment, reinstatement, and damages, but the lower court dismissed the action as inadmissible for lack of general jurisdiction, holding the decision was an expression of parliamentary control, not an administrative act. The High Court reversed, holding that the decision was an infra-legislative administrative act subject to judicial review under Administrative Litigation Law no. 554/2004, because it was adopted by the standing bureaus under Article 46(8) of Law no. 41/1994 to execute the law in organizing the public television service, not by the plenary chambers as required for parliamentary control under Article 31(5) of the Constitution; it distinguished Constitutional Court Decision no. 429/2021 as inapplicable. On that basis, applying Article 20(3) of Law no. 554/2004 and Article 496(1) of the Civil Procedure Code, it remanded for the lower court to adjudicate the merits.

Keywords

AI generated
parliamentary law action for annulment judicial review cassation review standing to appeal civil dispute

Cited Legislation

AI generated
art. 26 alin. (4) din Legea nr. 41/1994
art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1995
2/2021 a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului a fost emisă în scopul executării în concret a legii, respectiv pentru aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin.
art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1994
Temeiul de drept avut în vedere la adoptarea acestei hotărâri l-a reprezentat prevederile art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1994, ca urmare a constatării lipsei cvorumului legal în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 23 iunie 2021.
art. 46 din Legea nr. 41/1994
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune detaliază formele de exercitare a controlului parlamentar (prevăzut de art.
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
l) din Constituţie şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, norme juridice invocate expres de către Curte cu ocazia fundamentării juridice a concluziei că este competentă a examina constituţionalitatea hotărârii Parlamentului României nr.
art. 496 alin. (1) C. proc. civ
Correlated with art. 20 alin. (3) Law no. 554/2004 to order retrial by the same court.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Basis for annulment of the first-instance judgment and referral of the case back for retrial.

art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Correlated with art. 20 alin. (3) Law no. 554/2004 to order retrial by the same court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României –Camera Deputaţilor şi Parlamentul României-Senatul României anularea Hotărârii nr. 2/24 iunie 2021 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune (adoptată de Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului), cu obligarea pârâţilor la repunerea reclamantei (preşedinte al consiliului de administraţie dizolvat) în situaţia anterioară emiterii actului administrativ - în funcţia de director general, până la numirea noului consiliu de administraţie, în baza dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, cu obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate, prin achitarea integrală a contravalorii indemnizaţiilor lunare de care a fost privată (pentru perioada cuprinsă între momentul revocării din funcţie şi momentul repunerii în situaţia anterioară emiterii actului administrative), precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1634 din 11 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României –Camera Deputaţilor şi Parlamentul României- Senatul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că este absolut evident că Hotărârea nr. 2/2021 a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului a fost emisă în scopul executării în concret a legii, respectiv pentru aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1995, în vederea numirii unui director general interimar la Societatea Română de Televiziune iar nu în exercitarea atribuţiilor de control parlamentar prevăzut de art. 31 alin. (5) din legea fundamentală, cum în mod necorespunzător concluzionează instanţa de fond, emiterea actului litigios realizându-se în regim de putere publică, constituind expresia prerogativelor prevăzute de Legea nr. 41/1994 în beneficiul Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în vederea exercitării atribuţiilor acestei entităţi funcţionale a Parlamentului României, conferind posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie pentru apărarea interesului public.

Recurenta mai arată că prin Decizia nr. 307/2012 şi prin Decizia nr. 783/2012 Curtea Constituţională a României a statuat că Senatul si Camera Deputaţilor reprezintă "singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale".

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Camera Deputaţilor şi Senatul României au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că Hotărârea nr. 2/24.06.2021 adoptată de Senat şi Camera Deputaţilor în şedinţă comună, nu este rezultatul unei activităţi de natură administrativă.

Exercitarea de către Parlament a acestei atribuţii nu vizează organizarea executării legii în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci este expresia realizării unui control al forului legislativ.

În opinia intimaţilor hotărârea atacată nu reprezintă un act administrativ, cu caracter normativ, supus procedurii de suspendare şi anulare în condiţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că instanţa de fond în mod corect a dispus admiterea excepţiei necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti.

Având în vedere cele precizate mai sus, se observă că a fost respectată procedura legală prevăzută de Legea nr. 41/1994 pentru numirea directorului general interimar în persoana doamnei B., iar Hotărârea nr. 2 a Birourilor Permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor a fost adoptată cu respectarea tuturor normelor de drept incidente.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea nr. 2/24.06.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 621/24.06.2021, Parlamentul României –Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului hotărăşte numirea doamnei B. în funcţia de director general interimar al Societăţii Române de Televiziune, pentru o perioadă de 60 de zile.

Temeiul de drept avut în vedere la adoptarea acestei hotărâri l-a reprezentat prevederile art. 46 alin. (8) din Legea nr. 41/1994, ca urmare a constatării lipsei cvorumului legal în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 23 iunie 2021.

Curtea de Apel a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că hotărârea atacată nu reprezintă un act administrativ, soluţie pe care instanţa de control judiciar nu o împărtăşeşte.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune detaliază formele de exercitare a controlului parlamentar (prevăzut de art. 31 alin. (5) din Constituţie) prin referire Ia rapoarte, informaţii si documente privind activitatea Societăţii Române de Televiziune.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 31 alin. (5) din legea fundamentală, "Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţilor lor se reglementează prin lege organică.", ceea ce înseamnă (contrar interpretării instanţei de fond) ca reglementarea prin lege organică priveşte nu doar controlul parlamentar al serviciului public de televiziune, ci şi organizarea serviciului respectiv.

Interpretarea instanţei de fond potrivit căreia nu suntem în prezenţa unui act de punere în executare a legii, în sensul si înţelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este argumentată pe Decizia nr. 429/2021 a Curţii Constituţionale (pronunţată în cauza având ca obiect sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2021 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune) nu poate fi apreciată ca fiind incidentă în cauză.

Conform instanţei de fond, actul infralegislativ contestat de către reclamanta A. are natura juridică a actelor emise în exercitarea atribuţiilor de control parlamentar, după cum se degajă din prevederile art. 31 alin. (5) din Constituţia României şi prin urmare este exclus controlului judecătoresc întemeiat pe prevederile Legii contenciosului administrativ. Din acest motiv, instanţa a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă împotriva Hotărârii nr. 2 din 24 iunie 2021.

Raţionamentul judecătorului fondului este eronat, întemeindu-se pe o interpretare greşită a art. 46 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Întreaga argumentaţie a judecătorului fondului se bazează pe decizia nr. 429/2021 a Curţii Constituţionale, care însă nu este incidentă în cauză. Exercitarea atribuţiilor de control parlamentar asupra activităţii Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune se realizează exclusiv prin hotărâri ale Plenului Camerei Deputaţilor, hotărâri ale Plenului Senatului şi hotărâri ale Plenului celor două camere reunite ale Parlamentului aşa rezultă fără echivoc din Decizia nr. 429/2021 a Curţii Constituţionale a României, având în vedere dispoziţiile art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, norme juridice invocate expres de către Curte cu ocazia fundamentării juridice a concluziei că este competentă a examina constituţionalitatea hotărârii Parlamentului României nr. 21/2021 (paragraful 21 din decizia nr. 429/2021).

Prin urmare, hotărârea contestată în prezenta cauză, adoptată fiind de birourile permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, nu este expresia controlului parlamentar asupra activităţii serviciului naţional de radiodifuziune/televiziune, ci este un act infralegislativ supus controlului instanţei de judecată în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004.

În condiţiile în care prima instanţă nu a judecat fondul cauzei devin incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziţii coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce va conduce la soluţia de admitere a recursului, de casare a sentinţei atacate şi de trimitere spre rejudecare a cauzei aceleiaşi instanţe.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 1634 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2023.