Public servant's revision bid fails over missing triple identity in allowance disputes

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 26.04.2013, sub nr. x/2013, pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 34/25.04.2013 şi nr. 35/25.04.2013 emise de AJOFM Vrancea, precum şi a deciziei nr. 16/2012 emise de Curtea de Conturi a României, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea cauzei pe fond, având în vedere că în urma punerii în executare a deciziei Curţii de Conturi nr. 16/2012, pârâta AJOFM Vrancea a emis deciziile nr. 34 şi nr. 35 din 25.04.2013, prin care i s-au retras sporul de confidenţialitate şi cel de mobilitate, fiecare în procent de 25 % din salariul de bază, respectiv i s-a imputat suma de 6540 RON reprezentând sporul de mobilitate şi confidenţialitate acordat în anul 2011.

Prin sentinţa civilă nr. 3503/2013 din 30 mai 2013 a Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea şi s-a dispus suspendarea executării deciziilor nr. 34/25.04.2013 şi 35/25.04.2013 emise de pârâta AJOFM Vrancea, precum şi a deciziei nr. 16/2012 emise de Curtea de Conturi a României, până la soluţionarea acţiunii pe fond.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca Vrancea, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Curtea de Conturi a României, iar prin decizia nr. 3532/2013 din 21 august 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013 s-au admis recursurile, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 440/2014 din 27.02.2014, pronunţată de Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 440/2014 din 27.02.2014, pronunţate de Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 338 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3083/31.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul x/2014

Împotriva deciziei nr. 338 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 468 din 5 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a admis recursul împotriva deciziei nr. 338/2015 din 10 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014*.

Prin sentinţa civilă nr. 149 din 11 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 440/27.02.2014 pronunţate de Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatele Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Curtea de Conturi a României, B., C., D. şi E..

Împotriva sentinţei civile nr. 149 din 11 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare, să se procedeze la anularea ultimei sentinţe, respectiv a sentinţei nr. 440/27.02.2014 pronunţate de Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2013

În motivarea recursului a arătat că hotărârea a fost pronunţată de alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Prin decizia nr. 4033/2020, ÎCCJ a admis recursul şi a casat sentinţa recurată cu trimitere spre rejudecare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 30 din 23 februarie 2021 Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, a respins cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva sentinţei civile nr. 440/27.02.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a respins, ca fiind nefondate, celelalte excepţii invocate în cauză.

De asemenea, a respins, ca fiind nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuent, în contradictoriu cu intimatele: Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea, Curtea de Conturi a României, B., C., D. şi E..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond revizuentul A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare arată că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În fapt a fost încălcată procedura de citare pentru primul şi unicul termen de judecată ce a avut loc la data de 23.02.2021, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

Arată că nu a primit nici o citaţie în legătură cu acest dosar, nici el şi nici un membru al familiei sale şi nu a găsit afişată vreo citaţie sau proces-verbal întocmit în acest sens.

Recurentul consideră că această menţiune nu este în măsură să acopere lipsa procedurii de citare având în vedere dispoziţiile art. 161, alin. (1) din C. proc. civ. care precizează faptul că "înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul citării stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6".

Instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

În condiţiile în care ar fi primit citaţia şi ar fi participat la şedinţa de judecată ar fi avut posibilitatea invocării incompatibilităţii d-nei F., Preşedinte al completului de judecată care s-a mai pronunţat în legătură cu prezenta cauză într-un recurs formulat în dosarul nr. x/2010 care priveşte tocmai una din sentinţele care fac obiectul contradictorialităţii şi anume sentinţa nr. 967/16.12.2010.

Hotărârea pronunţată este nemotivată pe fondul cauzei.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsita de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. procedură civilă.

Pe fondul cauzei consideră că sentinţa civilă nr. 30/23.02.2021 este netemeinică şi nelegală şi arată în esenţă următoarele:

Având în vedere situaţia creată prin care i-au fost anulate nişte drepturi stabilite prin două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile a procedat la formularea unei noi cereri de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziilor prin care i-au fost sistate aceste drepturi.

În urma analizării acestei noi cereri Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă 440/27.02.2014 a respins anularea deciziilor prin care i-au fost sistate acordarea celor două sporuri stabilind astfel că nu mai este îndreptăţit să le primească, contrar dispoziţiilor celorlalte două sentinţe în speţă nr. 280/21.06.2007 şi 967/16.12.2010 încălcând astfel autoritatea de lucru judecat.

Astfel, se află în prezenţa a 3 hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile din care primele două stabilesc faptul că este îndreptăţit la acordarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate iar cea de-a treia şi ultima stabileşte exact contrariul.

Aşadar este evident faptul că ambele hotărâri judecătoreşti statuează faptul că este îndreptăţit la plata celor două sporuri atât timp cât ocupă funcţia de consilier juridic în cadrul AJOFM Vrancea.

În ceea ce priveşte ultima hotărâre şi anume sentinţa civilă nr. 440/27.02.2014 prin care îi este anulat dreptul la cele două sporuri aceasta nu a ţinut cont nici de motivele invocate pe fond în baza cărora era îndreptăţit în continuare la plata celor două sporuri nici de celelalte două hotărâri care i-au consfinţit acest drept.

În acest sens invocă şi jurisprudenţa naţională şi a Curţii Europene.

Ţinând cont de cele prezentate consideră că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este nelegală motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile 30/23.02.2021 pronunţată în dosarul x/2014 şi, în rejudecare, anularea ultimei sentinţe respectiv nr. 440/27.02.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul x/2013

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Instanţa de control judiciar constată că temeiul juridic invocat de revizuent în motivarea cererii de revizuire, l-a constituit prevederile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Aşa cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat. Deşi această excepţie are caracter absolut şi deci poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă, uneori, este posibil, ca, în aceeaşi pricină, două instanţe deosebite sau chiar aceeaşi instanţă, în dosare deosebite, să pronunţe hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi, acelaşi obiect, accesaşi cauză;

c) hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi disputat excepţia;

e) să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Referitor la primul motiv de recurs invocat de recurentul-revizuent:

Potrivit art. 163 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa, întocmind un proces-verbal cu privire la această împrejurare, cu arătarea identităţii primitorului. Dacă persoanele menţionate lipsesc sau daca, deşi prezente, refuză să primească actul, agentul va lăsa citaţia în cutia poştală sau va afişa înştiinţarea prevăzută de acest text de lege.

Faţă de prevederile invocate, în toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondenţa, legiuitorul a reglementat posibilitatea afişării unei înştiinţări a părţii despre posibilitatea de i-şi ridica personal citaţia, sub sancţiunea operării prezumţiei relative de comunicare, dacă destinatarul nu şi-a ridicat actul de la instanţa emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege.

În acest context, susţinerile recurentului-revizuent potrivit cărora "orice menţiune consemnată de către funcţionarul poştal în afara celei privind refuzul de a primi sau semna pe confirmarea de primire a citaţiei face ca procedura de citare să nu fie îndeplinită" se impun a fi respinse ca nefondate.

În consecinţă, nu se poate reţine că "prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Referitor la al doilea motiv de recurs invocat de recurentul-revizuent:

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.

Or, prezenta pricină nu este aceeaşi cu cauza soluţionată de Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi Fiscal prin sentinţa civilă nr. 967/16.12.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1780/12.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, nu se poate reţine că "instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".

Referitor la al treilea motiv de recurs invocat de recurentul-revizuent:

În cuprinsul sentinţei civile nr. 30/23.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2014" de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa a argumentat în mod clar, concis şi concret de ce în cauză nu se poate reţine contradictorialitatea de hotărâri invocată de recurentul-revizuent.

În consecinţă, nu se poate reţine că "hotărârea pronunţată este nemotivată pe fondul cauzei".

Referitor la al patrulea motiv de recurs invocat de recurentul-revizuent:

În ce priveşte susţinerile potrivit cărora "ne aflăm în prezenţa nesocotirii autorităţii de lucru judecat având ca rezultat nu una ci două hotărâri contrare impunându-se anularea ultimei şi celei de-a treia hotărâri" acestea sunt nefondate întrucât, litigiile dintre recurentul-revizuent şi AJOFM Vrancea, soluţionate prin sentinţa civilă nr. 280/21.06.2007 pronunţată în Dosarul nr. x/2007 de Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi Fiscal şi sentinţa civilă nr. 967/16.12.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi Fiscal au avut ca obiect obligarea AJOFM Vrancea la plata în favoarea recurentului-revizuent a sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate, iar obiectul acţiunii soluţionate prin sentinţa civilă nr. 440/27.02.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 7781/22.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal l-a constituit anularea şi suspendarea executării unor acte administrative emise de AJOFM Vrancea (Decizia nr. 34/25.04.2013 şi Decizia nr. 35/25.04.2013) precum şi de Curtea de Conturi a României (Decizia nr. 16/12.11.2012).

În acest context, instanţa de revizuire, în mod temeinic şi legal, a concluzionat că "nu poate fi reţinută contradictorialitatea de hotărâri, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile acestui text de lege - art. 509 atin. 1, pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că hotărârile indicate ca fiind contradictorii nu îndeplinesc cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, impusa de text pentru a avea cazul de revizuire, respectiv au obiecte şi cauze diferite".

Aşa fiind, instanţa de recurs a apreciat în mod corect că nu a putut fi reţinută contradictorialitatea de hotărâri, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile acestui text de lege – art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că hotărârile indicate ca fiind contradictorii nu îndeplinesc cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, impusă de text pentru a putea avea cazul de revizuire, respectiv au obiecte şi cauze diferite.

Mai mult, aşa cum corect reţine instanţa de fond cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de reclamant, potrivit Deciziei nr. 1601/9.12.2010 a Curţii Constituţionale, "autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce priveşte obligarea autorităţii publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederilor legale în baza căreia subzistă o atare obligaţie a autorităţii publice. Încetarea obligaţiei legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine cu nimic autorităţii de lucru judecat văzut ca garanţie a principiului neretroactivităţii legii".

În concluzie, argumentele invocate de recurentul-revizuent nu constituie, în esenţă, decât o reiterare a situaţiei de fapt din cauza dedusă judecăţii, precum şi a argumentelor cuprinse în cererea introductivă, neconstituind, pe cale de consecinţă, critici aduse hotărârii atacate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei nr. 30 din 23 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.