Extraordinary appeal inadmissibility: non omisso medio and nullity for misclassification of merit-based challenges as cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 08.10.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor B. S.A. şi C. S.R.L. la reamplasarea în afara terenului, proprietate a reclamantului, din Mun. Bucureşti, Bd. x, sau, după caz, la dezafectarea branşamentului RP de gaze din PE 63 medie presiune, pe care l-au construit pe terenul proprietatea reclamantului şi pe care îl exploatează; să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului proprietatea reclamantului, pentru perioada dintre data de 23.08.2011 şi data introducerii cererii de chemare în judecată, evaluată de reclamant la suma de 250.000 RON; să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului menţionat anterior pentru perioada dintre data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la finalizarea operaţiunii de reamplasare a branşamentului RP de gaze din PE 63 medie presiune în afara terenului ce constituie proprietatea reclamantului, sau, după caz, dezafectarea acesteia şi să oblige pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 480 şi art. 483 C. civ. din 1864, art. 555, art. 588, art. 1357 şi următoarele din C. civ. din 2009.

La data de 25 octombrie 2018 reclamantul a formulat cerere de repunere în termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru obţinerea contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, Bd. x, aferentă perioadei 23.08.2011-08.10.2015.

La data de 14.10.2021 reclamantul a formulat cerere precizatoare a capătului II al cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 690.540 euro (echivalentul a 3.417.482 RON), reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pentru perioada 23.08.2011- 08.10.2018.

Pârâta C. S.R.L. a formulat întâmpinare, cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru aceasta, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2074/30.12.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de repunere în termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, formulată de către reclamant, ca fiind fară obiect; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.R.L., având ca obiect obligaţie de a face, a obligat pârâţii să reamplaseze branşamentul de gaze naturale RP din PE 63 medie presiune în afara terenului proprietate a reclamantului sau să-l dezafecteze; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 61.964,64 RON cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a imobilului din Mun. Bucureşti, pentru perioada 15.02.2018-15.10.2018, precum şi a sumei de 10.327,5 RON/lună în continuare până la data finalizării operaţiunii de reamplasare a branşamentul de gaze naturale RP din PE 63 medie presiune în afara terenului reclamantului sau, după caz, dezafectarea acestuia (pentru perioada 15.10.2018-15.12.2021 - 38 luni, contravaloarea lipsei de folosinţă este de 392.445 RON); a respins capetele de cerere 2 şi 3 pentru diferenţa de bani solicitată prin cererea precizatoare din 14.10.2021, ca neîntemeiată; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 14.368,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.500 RON onorariu expert D., 2.975 RON onorariu apărător ales, 20 RON taxa judiciară de timbru aferentă primului capăt de cerere, 2.344,29 RON taxa judiciară de timbru aferentă sumei admise prin cel de-al doilea capăt de cerere şi 7.529,45 RON taxa judiciară de timbru aferentă sumei admise prin cel de-al treilea capăt de cerere şi a respins, în rest, celelalte cheltuieli de judecată solicitate, ca neîntemeiate.

Prin încheierea din data de 10.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale/lămurire a sentinţei civile nr. 2074/30.12.2021 formulată de petenta C. S.R.L..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1505A/25.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A., de pârâta C. S.R.L. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2074/30.12.2021.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1505A/25.10.2022 au declarat recurs pârâtele C. S.R.L. şi B. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele susţin că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1349 alin. (1) şi alin. (2) C. civ., sens în care arată că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, cel puţin în ceea ce priveşte perioada 24.12.2020 - 15.12.2021, iar instanţele au acordat despăgubiri excesive, mai mari decât prejudiciul efectiv cauzat.

Din procesul-verbal de dezafectare/abandonare prin blindare a conductei şi/sau a branşamentelor/branşamentului rămas în pământ nr. 2649/24.12.2020 rezultă că branşamentul în cauză a fost dezafectat chiar începând cu această dată, după ce a fost obţinută autorizaţia de dezafectare (desfiinţare) în conformitate cu Legea nr. 50/1991, art. 8 alin. (1) şi (2).

În acest sens, recurentele expun, în cuprinsul memoriului de recurs, conţinutul parţial al autorizaţiei de construire nr. x din data de 26.08.2020.

Faptul că branşamentul a fost dezafectat începând cu data de 24.12.2020 a fost reţinut şi în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către ing. E. (pag. 2 şi pag. 3).

Totodată, recurenţii invocă art. 377, art. 379 din Ordinul ANRE nr. 89/2018 pentru aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale stabileşte etapele necesare scoaterii definitive din funcţiune a unui racord de gaze naturale, precum şi dispoziţiile art. 492 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, recurentele arată că au fost obligate în mod nefondat la plata despăgubirilor aferente perioadei 24.12.2020 - 15.12.2021, în condiţiile în care, din înscrisurile aflate la dosar reiese că, în conformitate cu normele tehnice în vigoare, branşamentul în discuţie a fost dezafectat începând cu data de 24.12.2020, iar în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind răspunderea civilă delictuală, întrucât: (i) nu a existat un prejudiciu în respectiva perioadă, având în vedere că branşamentul în cauză a fost dezafectat; (ii) fapta ilicită nu există în această perioadă; (iii) nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită; (iv) aspectele detaliate în cuprinsul memoriului de recurs determină inexistenţa culpei recurentelor.

În concluzie, recurentele solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelurilor declarate de către B. şi C., schimbării în parte a sentinţei civile nr. 2074/30.12.2021, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, respingerea pretenţiilor intimatului-reclamant pentru perioada 24.12.2020 - 15.12.2021.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 07.06.2023.

Intimatul-reclamant A. a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat că este de acord cu opinia raportorului, în sensul că cererile de recurs nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în contextul în care motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

În data de 15.02.2023, cu respectarea termenului legal, a formulat întâmpinare intimatul-reclamant A., prin care, în principal, a invocat nulitatea recursului întrucât argumentele din memoriul de recurs nu s-ar încadra în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar recurentele urmăresc reaprecierea probelor administrate în fazele de judecata anterioare, respectiv raportul de expertiză, sens în care intimatul a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 1151/2020, decizia nr. 1019/2016, decizia nr. 1287/2020, decizia nr. 1156 2020 şi decizia nr. 5237/2020).

În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât nu ar fi dovedită împrejurarea pretinsă, respectiv faptul că ar fi fost dezafectat la data de 24.12.2020 branşamentul de gaze naturale din PE 63 medie presiune amplasat şi exploatat de către recurente.

Procesul-verbal de dezafectare/abandonare prin blindare a conductei şi/sau a branşamentelor/branşamentului rămas în pământ nr. 2549/24.12.2020 constituie un act intern al uneia dintre recurentele-pârâte, iar, în temeiul art. 280 alin. (1) C. proc. civ., nu ar putea face proba decât împotriva sa ori a altui profesionist, nicidecum împotriva intimatului, care nu are respectiva calitate.

Împrejurarea că branşamenul de gaze nu a fost dezafectat la data de 24.12.2020 reiese şi din susţinerile pârâtei C. S.R.L. din cererea de apel (care pretindea că "branşamentul în discuţie a fost reamplasat în afara terenului", nu că branşamentul ar fi rămas îngropat în pământ şi doar dezafectat), dar şi din adresa emisă sub nr. x la data de 16.12.2022 de către Primăria Municipiului Bucureşti potrivit căreia "construcţia efectuată pe domeniul public, autorizată potrivit AC nr. x din 26.08.2020 a fost recepţionată conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 14.09.2021."

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată următoarele:

i. În ceea ce priveşte recursul pârâtei C. SRL

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că cererea de recurs formulată de C. S.R.L., deşi formal încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin invocarea încălcării prevederilor art. 1349 C. civ., nu conţine critici care să poată fi subsumate textul legal menţionat şi nu se raportează la considerentele hotărârii atacate.

Recurentul susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale privind perioada 24.12.2020-15.12.2021 întrucât branşamentul ar fi fost dezafectat începând cu data de 24.12.2020, aspect ce ar fi dovedit, în cauză, prin depunerea la dosar a procesului-verbal de dezafectare/abandonare prin blindare a conductei şi/sau a branşamentului rămas în pământ nr. x/24.12.2020 şi a autorizaţiei de construire nr. x din data de 26.08.2020, precum şi prin raportul de expertiză întocmit de expert E..

Aceste critici au fost analizate de către instanţa de apel, iar hotărârea recurată cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului sub aspectul dezafectării branşamentului, reţinându-se că argumentele acestuia nu au fost dovedite în contextul semnării procesului-verbal din 25.05.2021, în care s-a menţionat că reprezentantul pârâtei susţine că vechiul branşament a fost dezafectat, în sensul că nu are gaz dar se află îngropat în pământ.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că aprobarea unui alt traseu al conductei de gaz (conform procesului-verbal din 24.12.2020, astfel cum susţine pârâtul) nu ar dovedi, în mod indirect, reamplasarea branşamentului actual sau dezafectarea lui, astfel că alegaţiile pârâtului nu au fost dovedite în cauză.

Instanţa de apel a avut în vedere şi a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale, prin raportare la situaţia de fapt şi solicitarea reclamantului privind obligarea pârâţilor la contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului, ca urmare a nerespectării autorizaţiei, şi amplasarea branşamentului pe un alt teren decât cel autorizat.

Recurentul a ataşat memoriului de recurs: autorizaţia de construire nr. x/26.08.2020, procesul-verbal nr. x/24.12.2020, procesul-verbal de punere în funcţiune nr. x/24.12.2020 şi extras din raportul de expertiză întocmit de expert E., probe ce au fost analizate de către instanţele de fond.

Se constată că recurentul nu dezvoltă argumente, prin memoriul de recurs, care să combată dezlegările date de către instanţa de apel, ci expune situaţii de fapt şi aprecieri asupra probelor administrate în cauză (înscrisuri şi expertiză tehnică), indicând formal prevederile art. 492 C. proc. civ.

Astfel, aspectele invocate de recurent exced cadrului procesual în care se desfăşoară judecata în recurs, întrucât reprezintă chestiuni de netemeinicie, care nu pot fi analizate în această etapă procesuală, în care instanţa de control judiciar este învestită exclusiv cu analiza legalităţii hotărârii judecătoreşti.

Cu privire la prejudiciu, recurentul s-a rezumat la a menţiona generic faptul că "instanţele au acordat despăgubiri excesive, mai mari decât prejudiciul cauzat efectiv, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative", or, instanţa de apel a analizat, inclusiv, îndeplinirea acestei condiţii a răspunderii civile delictuale, iar prin memoriul de recurs nu au fost formulate critici concrete privind considerentele hotărârii recurate.

De altfel, pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de îndreptare/lămurire a sentinţei civile nr. 2074/30.12.2021 (respinsă prin încheierea din 10.01.2023 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022 - neatacată cu apel), prin care a criticat modul de calcul al contravalorii lipsei de folosinţă până la data de 15.12.2021.

Totodată, recurentul a citat formal art. 377 şi art. 379 din Ordinul ANRE nr. 89/2018, aceste dispoziţii legale fiind invocate pentru prima dată în recurs, astfel încât nu pot fi primite, faţă de prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către recurent chestiunilor deduse judecăţii prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este una pur formală, apărările învederate nefiind subsumabile motivului de recurs invocat sau vreunei alte ipoteze reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta C. S.R.L..

ii. În ceea ce priveşte recursul pârâtei B. SA

Analizând actele dosarului reiese că, prin cererea de apel, pârâta B. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive (fără a formula alte motive de apel împotriva sentinţei civile nr. 2074/30.12.2021), iar instanţa de apel a dezvoltat argumentele pentru care a fost respinsă, ca nefondată, excepţia invocată de către pârâtă.

Din cuprinsul memoriului de recurs reiese că pârâta B. S.A. nu a formulat critici cu referitoare la soluţia instanţei de apel privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, ci a formulat argumente comune cu pârâta C. S.R.L., referitoare la situaţia de fapt şi la probele administrate în cauză.

Ca atare, pârâta B. S.A. se regăseşte în situaţia în care, atacând sentinţa primei instanţe doar prin prisma calităţii procesuale pasive (excepţia fiind respinsă) şi nemodificându-i-se situaţia juridică în apelul exercitat de pârâta C. S.R.L., nu poate invoca direct recurs aspecte pe care nu le-a supus dezbaterii la instanţa de apel, întrucât aceasta ar însemna nesocotirea principiului non omisso medio.

O cale de atac nu poate fi exercitată omisso medio, pentru că, într-o atare situaţie, instanţa de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunţate, iar analizarea în faza recursului a altor motive faţă de cele invocate în faţa instanţei de apel ar duce la privarea părţii de un grad de jurisdicţie şi implicit, la încălcarea principiului non omisso medio, contravenind, astfel, dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor".

Astfel, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar prevederile art. 483 C. proc. civ. reglementează obiectul şi scopul recursului, statuând expres că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Există, aşadar, o ierarhie a căilor de atac menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie.

Or, câtă vreme pârâtul a dedus judecăţii apelului doar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive (soluţia instanţei de apel nefiind criticată prin memoriul de recurs), orice alte critici sunt invocate omisso medio, ceea ce determină imposibilitatea analizării acestora de către instanţa de recurs întrucât judecarea recursului vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate, iar nu chestiuni litigioase ce nu au fost supuse dezbaterii şi analizei instanţei de apel de către pârâta B. S.A..

Constatând că pârâta B. S.A. deduce judecăţii în recurs critici formulate omisso medio, nesusceptibile de analiză faţă de prevederile menţionate anterior, ale art. 488 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de aceasta.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta C. S.R.L., respectiv va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1505A din 25 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtele C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1505A din 25 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. S.A. împotriva aceleiasi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2023.