Standing of a co-accused to challenge lifting of preventive seizure on third-party property after dismissal of charges against the property owner

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 7 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art, 2502 din C. proc. pen., a constatat legală măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, asupra bunului imobil aparţinând numitei A., imobil situat în Iaşi, strada x nr. 27A, jud. Iaşi, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x, reprezentat de parcela de teren cu suprafaţa totală de 264,45 mp şi construcţia de 156,72 mp; a admis cererea formulată de persoana interesată A. şi a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 asupra bunului imobil menţionat ce îi aparţinea.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi a constatat că prin rechizitoriul emis în cauză s-a reţinut în sarcina inculpatei B., infracţiunea de abuz în serviciu, constând în aceea că, în cadrul licitaţiei privind imobilul debitorilor C. şi D., a efectuat vânzarea imobilului din Iaşi, strada x nr. 27A, jud. Iaşi, prin înscrierea ca participant la licitaţie a unei persoane (investigatorul cu identitate reală) care în realitate nu a participat la licitaţie, ci s-a retras anterior deschiderii şedinţei de licitaţie -, pentru îndeplinirea condiţiei a doi participanţi, şi, în înţelegere cu adjudecatarul imobilului A., încât să coboare preţul de pornire al licitaţiei şi să vândă imobilul la un preţ mic, în dauna persoanelor vătămate-debitori care au suferit o pagubă constând în diferenţa de preţ şi o vătămare a dreptului acestora de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţii de legalitate şi de a achita integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, şi în folosul adjudecatarului.

S-a reţinut că paguba suferită de persoanele vătămate C. şi D. constă în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare, şi preţul de adjudecare -146.531 RON: paguba 341.905 RON, iar folosul obţinut de inculpata B. pentru suspecta A.-adjudecatar, cu complicitatea acesteia, constă în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării - 488.436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare, şi preţul de adjudecare -146.531 RON: paguba 341.905 RON.

Deşi prin procesul-verbal din 14.05.2015, BEJ Asociaţi E. şi B. a constatat că la data de 13.05.2015 debitorii au achitat întreg debitul urmărit şi că adjudecarea este desfiinţată de drept, totuşi, prin Decizia civilă nr. 1546/1.11.2016 Tribunalul Iaşi a admis apelurile formulate de adjudecatarul A. şi de creditorul F. S.A. şi a desfiinţat acest proces-verbal din 14.05.2015.

Prin Ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii asupra bunului imobil aparţinând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015, conform actului de adjudecare nr. 193 din 30.04.2015 emis de BEJA E. şi B., cu privire la care s-a înscris provizoriu dreptul de proprietate dobândit prin adjudecare - act administrativ nr. 193 din 30.04.2015 emis de BEJ B. - cota actuală 1/1: 1) A.; 2) G., conform menţiunilor din cartea funciară nr. x (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x) UAT Iaşi.

Măsura a fost adusă la îndeplinire de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi şi s-a efectuat notarea în cartea funciară a imobilului - încheiere nr. x din 7.06.2018 - ds. x (fila x vol. 15);

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea în favoarea DNA-Serviciul Teritorial Iaşi, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de A. şi faţă de mandatarul ei, H., cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că au ajutat pe executorul judecătoresc B. să îşi încalce îndatoririle de serviciu în organizarea licitaţiei imobilului debitorilor C. şi D..

Prin rechizitoriu, procurorul a propus menţinerea sechestrului "având în vedere că s-a dispus cu privire la inculpata B. trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunile în timpul desfăşurării licitaţiei publice în care imobilul în cauză a fost adjudecat de suspecta A. prin procurator, - imobil aflat în posesia adjudecatarului A. cu privire la care urmărirea penală va continua, urmând a fi efectuată de o altă structură de parchet, în condiţiile în care persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă, solicitând repunerea în situaţia anterioară."

Prin Ordonanţa nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a DNA-ST Iaşi s-a dispus clasarea cauzei faţă de A. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu motivarea că nu există nicio probă din care să rezulte vreo înţelegere între A. şi H., pe de o parte şi inculpata B., de cealaltă parte.

Prin încheierea finală de cameră preliminară, nr. 5/ C. proc. civ. din data de 18.02.2021, judecătorul a dispus începerea judecăţii, constatând totodată că procurorul şi manifestat voinţa de a se începe judecata cu rechizitoriul modificat implicit de ordonanţa de clasare, în sensul eliminării referirilor la existenţa unei înţelegeri anterioare între inculpata B. şi suspecta A..

Numita A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului său raportat la soluţia de clasare dispusă, la buna sa credinţă, la împrejurarea că sechestrul poate fi luat doar asupra bunurilor suspectului sau inculpatului (calitate pe care nu o mai are în prezenta cauză), la faptul că instanţa civilă a anulat procesul-verbal emis de executorul judecătoresc ce desfiinţase actul de adjudecare pe motiv că debitorii au consemnat suma necesară acoperirii creanţei urmărite

În motivarea cererii, a arătat istoricul calităţii sale, respectiv că prin adresa din data de 25.11.2015 emisă către B.E.J.A. I., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a solicitat o copie a dosarului de executare nr. x/2015 (prin care este pus în executare actul de adjudecare), însă din cauze necunoscute, dosarul în cauză ajunge în original la Parchet, neexistând nicio adresă din partea Parchetului în acest sens. Din informaţiile primite de la executor, acesta a comunicat doar că a primit un telefon de la Parchet şi i s-a solicitat să ducă dosarul în original.

Motivat de faptul că nu putea continua executarea silită a titlului său în sensul evacuării foştilor proprietari, fiind fără posesia bunului de la momentul adjudecării până în prezent, a solicitat, în nenumărate rânduri, restituirea dosarul de executare în original către executorul judecătoresc, cu eventuala instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea sa, în cazul în care procurorul ar fi considerat că se impune o astfel de măsură.

Ulterior, prin adresa din data de 21.05.2018 emisă către B.E.J.A. I., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi i-a comunicat executorului judecătoresc faptul că i se restituie dosarul de executare în original, motivat de instituirea sechestrului asupra imobilului adjudecat.

Potrivit art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsura sechestrului judiciar poate fi dispusă în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, însă doar asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

Prin ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii emisă în dosarul nr. x/2014, procurorul de caz a motivat necesitatea instituirii măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului adjudecat prin faptul că modul desfăşurării licitaţiei ar fi creat bănuiala rezonabilă că ar fi avut o înţelegere cu executorul judecătoresc în privinţa condiţiilor de adjudecare la un preţ convenabil.

Ulterior însă, prin ordonanţa din data de 14.10.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 de către Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost dispusă clasarea cauzei cu privire la această faptă, întrucât nu există nicio probă din care să reiasă că ar fi săvârşită.

Având în vedere aceste aspecte, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin ordonanţa din data de 21.05.2018.

Prin încheierea nr. 12 din data de 11.03.2021, în dosarul nr. x/45/200/a1.1, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de "ridicare sechestru asigurător", formulată de fosta A. (care a avut calitatea de suspectă în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi apoi în dosarul nr. x/2020 al DNA-ST Iaşi), în contradictoriu cu partea civilă D., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Curtea de apel, în motivarea acestei soluţii, a reţinut faptul că A., proprietara imobilului care face obiectul măsurii asiguratorii, nu are nici o calitate în cauza de faţă, iar acţiunea penală continuată în privinţa acesteia în dosarul disjuns a încetat prin soluţia de clasare.

Or, potrivit art. 259 alin. (5) din C. proc. pen., instanţa penală nu poate fi investită cu cerere legată de măsura asiguratorie decât în contextul unui proces penal (în faza urmăririi penale, a camerei preliminare sau a judecăţii), în care proprietarul bunului sechestrat are calitatea de suspect sau inculpat.

Competenţa judecătorului de cameră preliminară de a se pronunţa asupra măsurii asiguratorii, cu privire la bunul fostei suspecte A., nu poate fi justificată doar prin prisma faptului că sechestrul a fost dispus în cauza de faţă şi că s-a propus menţinerea sa prin rechizitoriu. Disjungerea acţiunii penale în privinţa suspectei A. a determinat şi disjungerea automată a acţiunii civile aferente acesteia, sechestrul fiind instituit în scopul garantării acoperirii prejudiciului cauzat prin presupusa infracţiune imputată suspectei. Or soluţia de clasare, pe motiv că nu există probe că suspecta A. a comis o infracţiune, impune concluzia că măsura asiguratorie instituită asupra bunului suspectei nu va putea fi folosită pentru satisfacerea unui eventual prejudiciu care ar putea fi reţinut în sarcina inculpatei B. în aceeaşi cauză, nefiind aşadar posibilă în cauza penală de faţă o răspundere patrimonială solidară a numitei A. alături de inculpata B., care să justifice un interes pentru a se pronunţa cu privire la sechestrul asupra imobilului fostei suspecte A.. De altfel, potrivit art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., în caz de clasare, procurorul este obligat să se pronunţe cu privire la ridicarea sau menţinerea măsurii asiguratorii instituite asupra bunurilor persoanei faţă de care s-a dispus clasarea, chiar dacă urmărirea penală sau judecata ar continua în privinţa altor coinculpaţi/cosuspecţi.

Odată finalizat procesul penal, prin ordonanţa de clasare sau prin o hotărâre judecătorească definitivă, nu mai există nici o justificare pentru ca cererile legate de măsurile asiguratorii instituie să fie în sarcina instanţei penale, C. proc. pen. reglementând competenţa instanţei penale de a soluţiona aceste cereri doar în contextul existenţei unui proces penal în curs de soluţionare.

Prin Decizia nr. 1234/6.08.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, statuând asupra conflictului de competenţă între Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, a stabilit competenţa în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, reţinând că "soluţia de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracţională desfăşurată de inculpata B. nu are nici un efect asupra măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului menţionat, atât timp cât măsura asiguratorie urmăreşte bunul a cărui situaţie juridică nu a fost încă stabilită de către Curtea de Apel Iaşi (...), instanţa penală fiind cea competentă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de a se pronunţa asupra măsurilor asiguratorii şi asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora."

Analizând actele şi lucrările dosarului, ca urmare a reinvestirii Curţii de Apel prin regulatorul de competenţă, analizând cererea de ridicare sechestru şi prin prisma obligaţiei de a verifica periodic legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii, conform art. 2502 din C. proc. pen., instanţa a reţinut că măsura sechestrului asupra imobilului adjudecat de A., care la momentul instituirii avea calitatea de suspectă, este legală, fiind instituită asupra bunului unei persoane care avea calitatea cerută de art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. şi în scopul cerut de lege (în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune), fiind luată de organele judiciare competente şi asupra bunurilor prevăzute de lege. În ce priveşte legalitatea acestei măsuri după pierderea de către A. a calităţi de suspect, instanţa este ţinută de argumentele regulatorului de competenţă, potrivit căruia "soluţia de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracţională desfăşurată de inculpata B. nu are nici un efect asupra măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului menţionat, atât timp cât măsura asiguratorie urmăreşte bunul".

În ce priveşte temeinicia acestei măsuri asiguratorii, instanţa a constatat că scopul său este asigurarea reparării pagubei reţinute în sarcina debitorilor. S-a avut în vedere situaţia în care acţiunea civilă a debitorilor ar fi admisă sub forma restituirii bunului în natură (acţiunea civilă a părţilor civile C. şi D. fiind sub formă alternativă: în principal prin restituire în natură şi în subsidiar prin echivalent), întrucât în cazul despăgubirii prin echivalent, imobilul, proprietate a numitei A. şi G., nu poate servi la repararea pagubei, de vreme ce A. nu are calitate de inculpată în cauză.

S-a arătat că, în cadrul analizei temeiniciei măsurii asiguratorii, instanţa este datoare să verifice proporţionalitatea acesteia (punerea în echilibru a interesului proprietarului actual de a-şi valorifica dreptul de proprietate şi de a stăpâni bunul, precum şi interesul celui care ar putea să dobândească dreptul de proprietate ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare de a evita imposibilitatea acestei redobândiri prin ascunderea, distrugerea, înstrăinarea bunului).

Instanţa a apreciat că măsura sechestrului apare însă ca disproporţionată în raport de:

- durata de mai mult de 6 ani de la adjudecarea imobilului şi de mai mult de 3 ani de la instituirea măsurii, adjudecatarul neaflându-se în toată această perioadă în nici un moment în posesia imobilului; în cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, Curtea Europeană a drepturilor Omului a reţinut că o privare pe o durată de 8 ani a reclamantei de bunurilor sale supuse măsurii asiguratorii a sechestrului a constitut o povară excesivă.

- buna credinţă prezumată a adjudecatarei A., în raport de ordonanţa de clasare, şi beneficiile bunei credinţe în cadrul unei proceduri de executare silită reglementate de art. 723 alin. (1) din C. proc. civ.

- confirmarea de către instanţele civile a dreptului de proprietate a adjudecatarei prin obligarea executorului judecătoresc la emiterea încheierii definitive de întabulare prin Sentinţa civilă nr. 5547/9.05.2018 a Judecătoriei Iaşi, sub sancţiune de penalităţi pe zi de întârziere (Încheierea civilă nr. 339/14.02.2020 a Judecătoriei Iaşi);

- posibilitatea protejării intereselor părţilor civile de o eventuală înstrăinare a imobilului prin simpla notare a litigiului penal în cartea funciară (notare de altfel realizată deja), care asigură protecţia împotriva unor eventuali terţi subdobânditori care nu vor mai putea invoca buna credinţă.

Împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie inculpate B..

În susţinerea contestaţiei, a precizat că instanţa de fond a afirmat eronat că:

"Din perspectiva riscului evicţiunii imobilului, A. nu justifică un interes actual în acţiunea civilă promovată în condiţiile în care aceasta este în continuare adjudecatar-proprietar al imobilului, contestaţia sa la executare împotriva încheierii de încetare a executării silite fiind admisă (...) ".

Contestatoarea a precizat că împotriva încheierii de încetare a executării silite în Dosarul nr. x/2013 al BEJA E. şi B. din data de 26.05.2015, comunicată tuturor părţilor implicate în procedura execuţională, nu a fost formulată contestaţie la executare de nici una dintre părţi. A existat o contestaţie la executare cu privire la înscrisul Proces Verbal din 14.05.2015 emis în Dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat plata întregului debit de către debitorii C. şi D., precum şi decizia executorului de a restitui preţul achitat de A. în urma adjudecării provizorii odată cu încetarea urmăririi silite, executorul făcând aprecieri şi asupra faptului că adjudecarea imobilului (de către adjudecatara A.) este desfiinţată de drept. Acest proces-verbal a fost contestat la instanţa civilă specializată şi a fost anulat. Ulterior procesului-verbal din 14.05.2015 executorul judecătoresc a emis încheierea de constatare a încetării executării silite din 26.05.2015, act ce nu a fost atacat de nici una din părţi.

Prin urmare, A. nu se află în situaţia menţionată de judecătorul fondului în încheierea din 7.10.2021, contestaţia sa la executare împotriva încheierii de încetare a executării silite fiind admisă.

S-a arătat că nu există nici o confirmare a vreunei instanţe civile cu privire la dreptul de proprietate a numitei A. asupra imobilului situat în Iaşi, str. x deţinut de părţile civile C. şi D., aşa cum reiese din încheierea din 7.10.2021. Titlul executoriu menţionat de judecătorul fondului, reprezentat de Hotărârea civilă nr. 5547/9.05.2018, a obligat BEJA E. şi B., la emiterea încheierii de intabulare definitivă. A precizat că această soluţie a instanţei civile nu echivalează cu recunoaşterea vreunui drept de proprietate asupra imobilului adjudecat de A., ci doar obligă BEJA E. şi B. la eliberarea unui act execuţional în cadrul unui dosar de executare silită ce s-a aflat înregistrat pe rolul biroului până la data de 13.06.2015 (data la care s-a împlinit termenul de contestaţie împotriva încheierii de încetare a executării silite împotriva debitorilor C. şi D. din 26.05.2015).

A menţionat că şi în situaţia în care s-ar emite această încheiere de intabulare definitivă pe numele A., nu va fi un act definitiv, ci va putea fi atacat la instanţa civilă de părţile interesate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 712 din C. proc. civ.

În concluzie, a susţinut că Hotărârea civilă nr. 5547/9.05.2018 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă la data de 9.02.2019, stabileşte "obligaţia de a face" în sarcina BEJA E. şi B., fără a se statua asupra dreptului de proprietate a adjudecatarului A..

BEJA E. şi B., nu are calitate în cauză penală şi nu există nici o hotărâre emisă împotriva persoanei executor judecătoresc B. prin care să fie obligată să facă sau să nu facă ceva în legătură cu Dosarul execuţional nr. x/2013. Prin urmare, nu există identitate de părţi procesuale, astfel încât instanţa penală să reţină autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5547/9.05.2018 şi a încheierii civile 339/14.02.2020 a Judecătoriei Iaşi faţă de persoana fizică B..

Contestatoarea a mai apreciat că prin forma în care a fost motivată încheierea din 7.10.2021, instanţa de fond a trecut cu vederea dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia 1234/2021 - Regulatorul de competenţă) cu privire Ia necesitatea menţinerii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului în condiţiile în care, faţă de faptele reţinute în sarcina inculpatei B. există posibilitatea ca, la sfârşitul cercetării judecătoreşti să se constate că procedura de valorificare prin vânzare la licitaţie a imobilului să fi fost viciată, situaţie care va conduce la anularea actului de adjudecare emis în favoarea numitei A.. În condiţiile în care operează ridicarea sechestrului asigurător, bunul imobil ar rămâne neprotejat, iar cererea părţilor civile C. şi D. de restituire în natură va rămâne fără obiect.

În opinia apărării, menţiunea înserată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 1234/2021 este clară şi în favoarea menţinerii sechestrului asigurător:

"soluţia de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracţională desfăşurată de inculpata B. nu are nici un efect asupra măsurii asigurătorii instituite asupra imobilului menţionat atât timp cât măsura asigurătorie urmăreşte bunul a cărui situaţie juridică nu a fost încă stabilită de Curtea de Apel (...)". Apărarea a apreciat că această menţiune se circumscrie dispoziţiilor art. 249 alin. (6) teza a II-a C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, apărarea a solicitat modificarea încheierii din 7.10.2021 în sensul excluderii menţiunilor care fac trimitere la situaţia personală a executorului judecătoresc B. ce a fost confundată cu situaţia BEJA E. şi B..

Analizând contestaţia formulată de petenta B., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Petenta A. a participat la o licitaţie publică organizată de BEJA E. şi B. şi a adjudecat imobilul situat în Iaşi, strada x nr. 27A, executarea silită fiind efectuată la solicitarea J., ce avea calitatea de creditoare.

Ca urmare a adjudecării imobilului, s-a emis procesul-verbal de licitaţie din 29.04.2015 şi actul de adjudecare nr. x/30.04.2015, întocmit în dosarul de executare nr. x/2013 al B.E.J.A. E. şi B. prin care numita A. a fost declarată adjudecatară a imobilului supus vânzării, din Iaşi, str. x, jud. Iaşi, pentru preţul de 146.531 RON, egal cu 30% din preţul de pornire.

Ulterior, prin procesul-verbal din 14.05.2015, inculpata B. a dispus încetarea executării silite în dosarul de executare nr. x/2013 al B.E.J.A. E. şi B. ca urmare a achitării creanţei de către D. şi C..

Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestaţie A..

Prin Sentinţa civilă nr. 1239 din 8 februarie 2016, Judecătoria Iaşi - Secţia Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii C., D., S.C. K. S.R.L. şi S.C. J.. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 1546 din 1 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis apelul formulate de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1239/9.02.2016 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă ce a fost schimbată în totalitate, în sensul că s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. şi s-a dispus desfiinţarea actului de executare "proces-verbal" întocmit la data de 14.05.2015 de Biroul executorilor judecătoreşti Asociaţi E. şi B. în dosar ex. B.EX.JUD, nr. 520/2013 (dosar corespondent al Judecătoriei Iaşi nr. x/2013).

De asemenea, prin Sentinţa civilă nr. 5547 din 9 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul B.E.J.A. E. şi B. şi a obligat intimatul B.E.J.A. E. şi B. să emită în dosarul de executare nr. x/2013, aflat pe rolul său, încheierea definitivă de intabulare la care se referă art. 855 alin. (1) teza I din C. proc. civ. (forma de la momentul începerii executării silite din speţă), cu privire la imobilul cumpărat de petentă prin licitaţie publică, şi anume cel situat în Iaşi, strada x nr. 27A. Sentinţa a rămas definitivă, prin Decizia nr. 127 din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia Civilă anulând, ca netimbrat, apelul promovat de apelanta BEJA.

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 11622 din 16.12.2020, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei la executare şi a respins, ca tardivă, contestaţia la executare formulată de contestatorii D. şi C. împotriva procesului-verbal din 29.04.2015 şi actul de adjudecare nr. x/30.04.2015, întocmit în dosarul de executare nr. x/2013 al B.E.J.A. E. şi B..

Cu toate acestea, din extrasul de carte funciară nr. x din 23.09.2021, rezultă că asupra imobilului din Iaşi, str. x, a fost înscris un drept de proprietate provizoriu dobândit prin adjudecare de către A. şi G. prin actul administrativ nr. 193 din 30.04.2015 emis de BEJ B. şi ca urmare a deciziei nr. 1546 din 1 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015.

În ceea ce priveşte măsura asigurătorie, aceasta a fost dispusă în cursul urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5) şi (6) din C. proc. pen., menţionându-se expres că poartă asupra bunului imobil aparţinând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015, situat în Iaşi, strada x nr. 27A jud. Iaşi, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x) UAT Iaşi, identificare conform actului de adjudecare imobil nr. 193 din 30.04.2015 emis de BEJA E. şi B., cu privire la care s-a înscris provizoriu dreptul de proprietate dobândit prin adjudecare - act administrativ nr. 193 din 30.04.2015 emis de acelaşi BEJ B. - cota actuală 1/1: 1) A.; 2) G.; reprezentat de teren în suprafaţa totală de 264 mp suprafaţa din CF x,45 mp) şi construcţia C1, cu S.construită la sol de 157 mp; C1 - locuinţă cu o s.c. de 156,72 mp, compusă din: S cu o s.u. 69,46 mp, P. cu s.u. de 114,43 mp, 1 E cu Ss. u. de 47,46 mp şi 2E cu o s.u. de 49,31 mp + 2,20 mp balcon - identificare conform menţiunilor din cartea funciară nr. x (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x) UAT Iaşi.

Prin Rechizitoriu nr. x din data de 7.07.2020, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (5 fapte în concurs real), constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (două fapte în concurs real), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen..

Astfel, s-a reţinut printre altele că, fapta inculpatei B. care în calitate de executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti E. şi B. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciul, cu încălcarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ., în dosarele de executare silită nr. x/2012, nr. y/2014, nr. z/2012, nr. w/2011 şi nr. z/2013, având ca obiect vânzarea la licitaţie publică a imobilelor persoanelor vătămate C. şi D. (situat în str. x A, jud. Iaşi). În timpul desfăşurării licitaţiilor publice, din datele de 11.07.2014, 5.09.2014, 5.12.2014, 6.05.2015 şi 29.04.2015, vânzarea imobilelor s-a realizat în astfel de condiţii încât să coboare preţul de pornire sub pragul preţului din publicaţia de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea care era: 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare imobil L.

şi M.; 973.432 RON reprezentând de evaluare imobil N.; 140.271 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare imobil O.; 362.322,75 RON reprezentând 75% din preţul de evaluare imobil P. şi Q.; 488,436 RON reprezentând 50% din preţul de evaluare imobil C.) pentru a vinde imobilele la un preţ mai mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit pagube materiale (constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare), dar şi o vătămare a dreptului de a obţine un preţ serios şi sincer în condiţiile de legalitate şi a achita integral obligaţia prevăzută în titlu executoriu şi în folosul adjudecatarilor (folos constând în diferenţa de preţ dintre preţul de pornire din publicaţia de vânzare de la termenul vânzării şi preţul de adjudecare), faptă care ar constitui infracţiunea de abuz în serviciu, infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin rechizitoriu menţionat, procurorul a propus, în temeiul art. 330 din C. proc. pen., art. 249 din C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi art. 162 alin. a) - c) din C. proc. pen.:

"menţinerea sechestrului asupra bunului imobil aparţinând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015, (imobil din Iaşi, strada x nr. 27 A, jud. Iaşi) măsură dispusă prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018" .

În ceea ce priveşte acesta soluţie s-a reţinut că: "având în vedere că s-a dispus cu privire la inculpata B. trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia săvârşite în timpul desfăşurării licitaţiei publice în care imobilul în cauză a fost adjudecat de suspecta A. prin procurator, apreciem că se justifică menţinerea măsurii asiguratorii instituită asupra acestui imobil aflat în posesia- adjudecatarului A. cu privire la care urmărirea penală va continua, urmând a fi efectuată de o altă structură de parchet, în condiţiile în care persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă, solicitând repunerea în situaţia anterioară."

De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi disjungerea cauzei şi declinarea în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, a efectuării urmăririi penale faţă de A. şi mandatarul ei H. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că au ajutat pe executorul judecătoresc B. să îşi încalce îndatoririle de serviciu în organizarea licitaţiei din data de 29.04.2015 privind acelaşi imobil menţionat.

Prin Ordonanţa nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus clasarea cauzei faţă de A. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că nu există probe că persoana a săvârşit aceasta faptă.

Prin încheierea din 7 iulie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iaşi, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D. împotriva Ordonanţei nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Iaşi.

Faţă de evoluţia procesuală a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Petenta A. a dobândit bunul sechestrat prin adjudecare, potrivit procesului-verbal (de adjudecare) nr. x din 30.04.2015, întocmit în dosarul de executare nr. x/2013 al B.E.J.A. E. şi B., iar ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 5547 din 9 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a obligat intimatul B.E.J.A. E. şi B. să emită în dosarul de executare nr. x/2013, aflat pe rolul său, încheierea definitivă de intabulare.

Prin încheierea contestată în prezenţa cauză, Curtea de Apel Iaşi a ridicat sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, asupra bunului imobil aparţinând numitei A., înscris în cartea funciară nr. x

Formularea contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a ridicat măsura sechestrului asigurator asupra bunului aparţinând adjudecatarei A., terţ faţă de cauza pendinte, impune contestatoarei-inculpată, executor judecătoresc în procedura licitaţiei publice, justificarea unui interes legitim.

Calitatea contestatoarei de inculpată nu atrage de plano un interes în contestarea măsurii asigurătorie dispuse asupra unui bun ce nu îi aparţine, ce nu se află în patrimoniul unui coparticipant ori a unei persoane ce evidenţiază o legătură cu făptuitorii aptă a pune în discuţie măsura confiscării extinse.

Inculpata B. nu poate justifica un interes legitim nici dacă bunul ar fi supus înstrăinării, numita A., proprietarul imobilului, având drept de dispoziţie neîngrădit asupra bunului propriu.

În condiţiile în care inculpata nu poate justifica un drept individual, personal, anterior ori actual asupra bunului, nu poate justifica niciun interes legitim în contextul măsurii asigurătorii.

Faptul că bunul a fost dobândit în procedura licitaţiei publice instrumentate de inculpată în calitate de executor, nu îi pune la dispoziţie acesteia un drept de veto la transferul proprietăţii ori posibilitatea de a-i îngrădi atributele ori exerciţiul dreptului real adjudecatarului, străin de orice manopere dolozive efectuate. În acest context, se reţine că faţă de adjudecatar s-a emis de către procuror soluţia de netrimitere în judecată pentru lipsa vreunei înţelegeri cu inculpata-executor în sensul favorizării adjudecării, poziţie susţinută în procedura de camera preliminară când s-a solicitat începerea judecăţii cu rechizitoriul modificat în acest sens.

Eludarea normelor desfăşurări licitaţiei publice de către executor ce ar putea conduce la angajarea răspunderii sale (penale, civile, disciplinare), păstrează caracterul personal, nu radiază asupra adjudecatarului străin de orice manopere dolozive.

În ce priveşte acţiunea civilă a părţilor civile C. şi D. ce au solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului vândut la licitaţie publică şi, numai în subsidiar, acoperirea prejudiciului prin echivalent, nu conduce la crearea unei calităţi procesuale adjudecatarului, ce nu este participant la fapta dedusă judecăţii. Procedura de cameră preliminară a stabilit obiectul judecăţii şi cadrul procesual atât sub aspectul infracţiunii cercetate, cât şi a părţilor implicate, adjudecatarul rămânând străin faţă de acestea.

Ca urmare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta B., împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta B., împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2021.

GGC - MM