Jurisdiction over lifting criminal preventive seizure: exclusive competence of penal court pending final judgment on security measures.

Şedinţa publică din data de 08 iunie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 04 martie 2021, petenta A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iaşi, str. x A, judeţul Iaşi, măsură dispusă prin Ordonanţa din data de 21.05.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin încheierea nr. 12 din data de 11.03.2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a decis următoarele:

"În baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., art. 50 C. proc. pen. şi art. 51 C. proc. pen. admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, secţia Penală.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 957 C. proc. civ., declină competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "ridicare sechestru asigurător" dispus prin ordonanţa din 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, cerere formulată de fosta A. (care a avut calitatea de suspectă în dosarul nr. x/2014 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi apoi în dosarul nr. x/2020 al DNA-ST Iaşi) în contradictoriu cu partea civilă B., în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Respinge cererea Ministerului Public de declinare a prezentei cauze către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 279 C. proc. pen. copie de pe prezenta încheiere şi de pe cererea de ridicare sechestru va fi trimisă către DNA-ST Iaşi pentru a aprecia asupra unei eventuale înlăturări din oficiu a omisiunii vădite de a se pronunţa asupra menţinerii sau ridicării sechestrului imobilului aparţinând lui A.."

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în concordanţă cu doctrina şi practica cristalizată în materie, după soluţionarea definitivă a cauzei penale de către instanţa penală, aceasta nu mai are competenţa de a dispune cu privire la cererile referitoare la măsurile asiguratorii instituite anterior în cursul procesului penal în vederea garantării executării dispoziţiilor cu caracter civil din hotărâre.

Totodată, a arătat curtea de apel, deşi nu există o dispoziţie expresă în sensul menţionat anterior, potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., contestaţia împotriva actelor de executare a dispoziţiilor civile din hotărârea pronunţată de instanţa penală, se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile, competenţa instanţei penale în cazul contestării hotărârii în latură civilă vizând doar situaţiile în care hotărârea nu e definitivă, e îndreptată împotriva unei alte persoane, sau necesită lămuriri. Per a contrario, dacă executarea dispoziţiilor civile este întemeiată pe alte aspecte, contestaţia este de competenţa instanţei civile.

Prin urmare, instanţa a apreciat că ridicarea sechestrului instituit în vederea garantării despăgubirilor ce au făcut obiectul acţiunii civile constituie o chestiune care poate fi subsumată noţiunii de contestaţie împotriva actelor de executare a dispoziţiilor civile din hotărârea penală.

În consecinţă, în condiţiile în care procurorul ce a dispus clasarea nu s-a pronunţat cu privire la măsura asiguratorie, competenţa de a soluţiona cererea de ridicare revine instanţei civile, în speţă Judecătoria Iaşi, secţia civilă, aceasta fiind de altfel practica Curţii de Apel Iaşi şi a Tribunalului Iaşi în conflictele de competenţă cu acest obiect.

De asemenea, curtea de apel a mai reţinut că nu se impune trimiterea cererii de faţă la DNA-ST Iaşi ca o cerere greşit îndreptată, atât timp cât potrivit declaraţiei părţii civile aceasta nu a formulat plângere împotriva ordonanţei de clasare, neexistând astfel indicii că această soluţie ar fi fost infirmată, dosarul nemaifiind aşadar în cursul urmăririi penale.

Având în vedere însă că potrivit art. 279 C. proc. pen. înlăturarea unei omisiuni vădite poate viza inclusiv pronunţarea pe ridicarea măsurii asiguratorii, iar procurorul avea obligaţia pronunţării pe măsura asiguratorie potrivit art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., instanţa a dispus trimiterea unei copii după încheiere şi după cererea de ridicare a sechestrului către DNA-ST Iaşi pentru a aprecia asupra unei eventuale înlăturări din oficiu a omisiunii vădite de a se pronunţa asupra menţinerii sau ridicării sechestrului imobilului aparţinând lui A..

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4153 din 12 aprilie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia penală. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că, având în vedere dispoziţiile legale evocate în cuprinsul sentinţei de declinare, care converg către concluzia că doar după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestaţie potrivit legii civile, numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei penale competenţa de soluţionare a cererilor privind măsurile asiguratorii şi a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de instanţele penale revin instanţelor penale, având în vedere şi cronologia evenimentelor/actelor efectuate cu privire la imobilului din Iaşi, judeţul Iaşi, faptul că activitatea infracţională care este judecată, la momentul soluţionării prezentei cereri, de către Curtea de Apel Iaşi, secţia penală în cadrul dosarului cu nr. x/2020, priveşte licitaţia care se presupune că a fost trucată de către inculpata C., în urma căreia suspecta A. a obţinut/adjudecat imobilul situat în Iaşi, str. x A, judeţul Iaşi, faptul că măsura asiguratorie "urmăreşte bunul" indiferent în posesia căruia s-ar afla, dar şi faptul că în prezenta cauză se solicită ridicarea unei măsuri asiguratorii în raport cu a cărei menţinere ar trebui să se pronunţe Curtea de Apel Iaşi, secţia penală (sesizată cu soluţionarea dosarului cu nr. x/2020), competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.

De asemenea, a mai arătat judecătoria, soluţia de declinare este justificată şi de faptul că procesul penal nu este finalizat nici măcar în privinţa petentei A., care are calitatea de suspectă în cadrul dosarului nr. x/2020, având în vedere că ordonanţa de clasare nr. 47/P/2020 din data de 14.10.2020 a fost atacată cu plângere la procurorul şef serviciu,fiind respinsă ca nefondată prin ordonanţa nr. 23/II-2/2021 din data 05.04.2021, în prezent fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală dosarul nr. x/2021 având ca obiect plângere împotriva soluţiei dispuse prin ordonanţa nr. 23/II-2/2021 din data 05.04.2021, astfel că dispoziţiile avute în vedere de către Curtea de Apel Iaşi, secţia penală la momentul declinării către Judecătoria Iaşi, secţia civilă nu sunt aplicabile decât după încheierea procesului penal.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea prin care petenta A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iaşi, str. x A, judeţul Iaşi, măsură dispusă prin Ordonanţa din data de 21.05.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014.

Se reţine că prin Ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5) şi (6) din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului imobil aparţinând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015, situat în Iaşi, str. x A, judeţul Iaşi.

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi constituire a unui grup infracţional organizat. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Iaşi în vederea efectuării urmăririi penale faţă de A. şi mandatarul ei D. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii, prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, procurorul a propus, în temeiul art. 330 C. proc. pen., art. 249 C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi art. 162 C. proc. pen., menţinerea sechestrului asupra bunului imobil aparţinând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015 (imobil din Iaşi, strada x nr. 27 A, jud. Iaşi), măsură dispusă prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018.

Prin ordonanţa nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a DNA - Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus clasarea cauzei faţă de A. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, cu motivarea că nu există probe că persoana a săvârşit aceasta faptă. Cu privire la măsura asiguratorie s-a reţinut:

"cu privire la imobilul din mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi, ce a făcut obiectul licitaţiei din data de 29.04.2015, constat că prin rechizitoriul din data de 07.07.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2014 s-a propus menţinerea sechestrului asigurător de către judecătorul de la Curtea de apel Iaşi".

Prin ordonanţa nr. 47/P/2020 din 18.03.2021, DNA - Serviciul Teritorial Iaşi s-a pronunţat asupra solicitării formulate de către Curtea de Apel Iaşi în ceea ce priveşte înlăturarea din oficiu a omisiunii vădite privind menţinerea sau ridicarea sechestrului imobilului aparţinând lui A., în sensul că a respins solicitarea Curţii de Apel Iaşi adresate prin încheierea nr. 12/11.03.2021 de sesizare din oficiu pentru îndreptarea unei omisiuni vădite cuprinse în ordonanţa nr. 47/P/2020 din 14.10.2020.

Prin ordonanţa nr. 23/II-2/2021 din data de 05.04.2021, de examinare a plângerii formulate de intimata (persoana vătămată) B. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 47/P/2020 din data de 14.10.2020 a DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, procurorul şef serviciu a constatat faptul că plângerea formulată de petentă este în termen, întrucât ordonanţa nu a fost comunicată în mod corespunzător, şi a respins plângerea ca nefondată.

La data de 08.04.2021, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 care are ca obiect plângere împotriva ordonanţei nr. 23/II-2/2021 din data de 05.04.2021 a DNA - Serviciul Teritorial Iaşi. Prin încheierea din 20 mai 2021, în temeiul art. 340 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, invocată de intimata A.. În temeiul art. 50 raportat la art. 54 lit. c) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, formulată de petenta B. cu privire la dosarul de urmărire penală nr. 47/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, către Tribunalul Iaşi - judecătorul de cameră preliminară.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."

Dispoziţiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen. prevăd că, "după rămânerea definitivă a hotărârii penale, măsura asiguratorie poate fi contestată potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire".

Art. 397 C. proc. pen. prevede:

"(1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile.

(2) În cazul când admite acţiunea civilă, instanţa examinează, potrivit art. 249-254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(3) De asemenea, instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor şi restabilirii situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 255 şi 256.

(4) Dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor sunt executorii.

(5) În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

De asemenea, art. 600 C. proc. pen. stipulează:

"(1) Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispoziţiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(3) Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile."

Trebuie amintit faptul că sechestrul asigurător reprezintă o măsură asigurătorie care constă în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile aparţinând persoanelor prevăzute de lege, prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor respective.

Se reţine că, în cadrul procesului penal, măsurile asigurătorii au caracter de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, şi anume împiedicarea încheierii oricărui act juridic civil având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecţilor sau inculpaţilor, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situaţii juridice a bunurilor.

Sechestrul asigurător nu se confundă nici cu despăgubirile civile cuvenite părţilor, care decurg din procesul penal, şi nici cu cheltuielile de judecată făcute de părţi, care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen. şi, prin urmare, nu se circumscrie unor dispoziţii civile care să atragă, potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., competenţa de soluţionare de către secţia civilă a instanţei de referinţă.

Spre deosebire de norma procesual civilă (norma de drept comun ce guvernează raporturile obligaţionale private ale părţilor), măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal presupun respectarea unor norme speciale, care protejează interesul general, fiind derogatorii de la dreptul comun. Pentru aceste considerente, până la data soluţionării definitive a procesului penal, atât măsura asigurătorie instituită, cât şi modul de aducere la îndeplinire a acesteia nu pot fi contestate şi implicit verificate pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie decât în termenele şi condiţiile normei speciale, respectiv doar în cadrul unui proces penal.

În speţă, soluţionarea cererii ce face obiectul prezentei acţiuni este de competenţa instanţei penale, aceasta fiind competentă a se pronunţa asupra măsurilor asigurătorii şi asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei penale, atâta timp cât instanţa penală a fost sesizată prin rechizitoriu să se pronunţe cu privire la mai multe aspecte, inclusiv şi cu privire la măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor faţă de care s-a solicitat ridicarea sechestrului.

Este adevărat că prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Iaşi în vederea efectuării urmăririi penale faţă de A. şi mandatarul ei D. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu.

Prin ordonanţa nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus clasarea cauzei faţă de A. cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, iar cu privire la măsura asiguratorie s-a reţinut:

"cu privire la imobilul din mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi, ce a făcut obiectul licitaţiei din data de 29.04.2015, constat că prin rechizitoriul din data de 07.07.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2014 s-a propus menţinerea sechestrului asigurător de către judecătorul de la Curtea de apel Iaşi".

Se reţine, aşadar, că soluţia de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpata C., activitate infracţională care este judecată, în prezent, de către Curtea de Apel Iaşi, secţia penală în cadrul dosarului cu nr. x/2020 (privind licitaţia care se presupune că a fost trucată de către această inculpată în urma căreia suspecta A. a obţinut/adjudecat imobilul situat în Iaşi, str. x A, judeţul Iaşi), nu are niciun efect asupra măsurii asigurătorii instituite asupra imobilului menţionat, atâta timp cât măsura asiguratorie "urmăreşte bunul" a cărui situaţie juridică încă nu a fost stabilită de către Curtea de Apel Iaşi, secţia penală.

Raportând dispoziţiile legale anterior citate la speţa dedusă judecăţii, se constată că cererea ce face obiectul prezentei acţiuni nu este de competenţa secţiei civile, instanţa penală fiind cea competentă, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei penale, de a se pronunţa asupra măsurilor asigurătorii şi asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora.

În raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iunie 2021.