Passive standing of non-signatory autonomous public enterprise for administrator termination compensation under subordination to local council

Contract de administrare. Încetare. Despăgubiri. Calitate procesuală pasivă

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte. Efectele contractului

Index alfabetic:

-autoritatea administrativă

-calitate procesuală pasivă

-contract de administrare

-despăgubiri

-regia autonomă

C.civ., art.969

OUG nr.49/1999, HG nr.364/1999

Contractul s-a încheiat între reclamant și Consiliul Local al Municipiului Constanţa pentru administrarea Regiei Autonome de Transport în Comun Constanţa, aflată în subordinea consiliului.

În art.16 din contract s-a stipulat că în situaţia în care s-ar hotărî încetarea contractului de administrare al reclamantului , regia va despăgubi administratorul pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic.

Autoritatea administrativă a fost cea care a dispus revocarea din funcţie a administratorului iar suma solicitată de acesta reprezintă despăgubirile datorate pentru încetarea contractului de administrare, pentru ultimele luni rămase până la sfârșitul anului calendaristic, conform clauzelor contractuale.

Nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive chiar dacă actul nu a fost semnat de reprezentantul regiei autonome, având în vedere că între autoritatea administrativă și regia autonomă există raporturi de subordonare, fiind aplicabile dispoziţiile speciale ale OUG nr.49/1999 și art.17 alin.(2) din HG nr.364/1999 privind efectele încetării contractului.

(Secţia comercială, decizia nr.2684 din 28 septembrie 2006)

Reclamantul L.D. a chemat în judecată pe pârâta RATAC Constanţa pentru a fi obligată la plata despăgubirilor pe perioada aprilie-decembrie 2001, indemnizaţie lunară conform contractului de administrare.

În susţinerea pretenţiilor a arătat că a încheiat contractul de administrare pentru pârâtă în temeiul OUG nr. 49 din 22 aprilie 1999 și HG nr. 364/14 mai 1999.

Conform acestor acte normative, contractul s-a încheiat cu Consiliul Local Municipal Constanţa pentru administrarea Regiei Autonome de Transport în Comun Constanţa, aflată în subordinea Consiliului local, în baza clauzelor contractuale.

Reclamantul a arătat că primea o îndemnizaţie brută lunară majorată odată cu majorarea salariului brut de bază al regiei, precum și alte drepturi bănești (art. 4 din contract).

Conform art. 6 din contract pârâta avea obligaţia de a plăti administratorului toate drepturile bănești cuvenite potrivit art. 4 din contract, inclusiv datoriile salariale aferente bugetelor și fondurilor speciale.

La data de 30 martie 2001, prin HCL nr.89, Consiliul local a dispus revocarea reclamantului din funcţia de administrator al RATAC CONSTANȚA , măsură contestată în instanţă. Prin decizia nr. 68/2002 Curtea de Apel Constanţa a dispus anularea acesteia.

Conform art. 16 din contractul de administrare în situaţia în care s-ar hotărâ încetarea contractului de administrare al reclamantului „regia va despăgubi administratorul pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic”.

În aceste condiţii, faţă de data încetării activităţii – 4 aprilie 2001 – reclamantul a pretins drepturile bănești pe o perioadă de 9 luni.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului local al Municipiului Constanţa, motivând că la data de 30 martie 2001( HCLM nr. 89/2001) s-a dispus revocarea din funcţie a reclamantului, iar prin decizia civilă nr. 68/2002 s-a dispus anularea acesteia, situaţie în care are obligaţia plăţii indemnizaţiei.

Tribunalul Constanţa, Secţia comercială , prin sentinţa nr. 6471 din 23 septembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de RATAC Constanţa și a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală, precum și cererea de chemare în garanţie.

Instanţa de fond a reţinut că izvorul raportului juridic obligaţional îl constituie contractul de administrare nr. 36365 din 6 iunie 2000 încheiat între Consiliul Local Constanţa, în calitate de for tutelar și reclamantul L. D. în calitate de administrator al pârâtei, aflată în subordinea Consiliului Local Constanţa, părţile semnatare ale contractului convenind asupra drepturilor și obligaţiilor reciproce.

Deși era în subordinea Consiliului local, pârâta nu era semnatara contractului de administrare, iar potrivit art. 969 C.civ., ”convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, iar Curtea de Apel Constanţa, prin decizia nr. 41/COM/2004, a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanţe și a fixat termen pentru judecarea pe fond a cererii, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în mod nelegal, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. Împotriva deciziei civile, pârâta a declarat recurs, acesta fiind respins prin decizia nr. 2966/2005 a ICCJ ca inadmisibil.

Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Constanţa, Secţia Comercială, Maritimă și Fluvială Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 349 din 19 decembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului L. D. și a obligat pârâta R.C. la plata despăgubirilor pentru perioada aprilie- decembrie 2005, reactualizată cu rata inflaţiei de la 31 decembrie 2002 până la data achitării integrale a sumei.

De asemenea, s-a admis și cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă. Instanţa de control judiciar a reţinut ca justificată cererea reclamantului faţă de dispoziţiile speciale ale OUG nr. 49/1999 și având în vedere raporturile de subordonare existente între autoritatea administrativă și regia autonomă și art. 17 alin. (2) din HG nr. 364/1999 privind efectele încetării contractului.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie, s-a reţinut ca argument pentru admiterea acesteia, faptul că autoritatea administrativă a dispus revocarea din funcţie a administratorului iar suma nu a fost solicitată de reclamant pentru munca prestată efectiv în favoarea regiei autonome, în virtutea art. 16, ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic.

Atât pârâta cât și chematul în garanţie au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 349 din 19 decembrie 2005.

Pârâta a criticat soluţia instanţei de apel, considerând că potrivit OUG nr. 49/1999 și HG nr. 364/1999 contractul a fost încheiat între reclamantul L.D., ca administrator și Consiliul local al Municipiului Constanţa pentru administrarea pârâtei fără ca aceasta să fie parte în contract, în condiţiile în care actele normative stabilesc care ar fi trebuit să fie părţile contractante.

Pârâta a considerat că s-a reţinut greșit calitatea sa procesuală pasivă.

Criticile formulate de Consiliul Local Constanţa privesc aspecte de netemeinicie, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cererea de chemare în garanţie a fost formulată tardiv în raport cu dispoziţiile art. 61 C. proc.civ. iar pe fond reclamantul nu era îndreptăţit la vreo despăgubire, obligaţia stabilită de instanţă neavând corespondent nici în contractul încheiat și nici în lege.

Recursurile sunt nefondate și au fost respinse ca atare.

Asupra calităţii procesuale pasive a recurentei R.C., instanţa de apel s-a pronunţat prin decizia civilă nr. 41 din 12 februarie 2004, când a anulat sentinţa fondului și a acordat termen pentru judecată, potrivit dispoziţiilor art. 297(1) C. proc. civ., în vigoare la acea dată.

Prin decizia nr. 2966 din 19 mai 2005, ICCJ a respins recursul ca inadmisibil, motivele recursului privind calitatea procesuală pasivă.

Nu se poate reţine că pârâta R.C. nu ar avea calitate procesuală pasivă faţă de dispoziţiile speciale ale OUG nr. 49/1999, chiar dacă actele nu au fost semnate de reprezentantul regiei autonome, însă având în vedere raporturile de subordonare existente între autoritatea administrativă și regia autonomă.

În ceea ce privește criticile recurentului, Consiliul Local Constanţa, acestea nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte , la fond, a acceptat să se judece cererea de chemare în garanţie iar pe de altă parte, autoritatea administrativă a fost cea care a dispus revocarea din funcţie, iar suma solicitată de reclamant nu reprezintă munca prestată efectiv în favoarea regiei autonome ci despăgubiri pentru încetarea contractului pentru lunile rămase până la sfârșitul anului calendaristic.