Revision of execution objection stamp duty ruling rejected as unfounded; appeal dismissed

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2022, contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. a formulat contestaţie la executare, solicitând să se dispună anularea actelor de executare realizate în dosarul execuţional nr. x/06.09.2022, constând în încheierea executorului judecătoresc din 06.09.2022, precum şi anularea încheierii nr. 980/24.08.2022 pronunţate de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 144 din 6 februarie 2023 pronunţată de Judecătoria Motru a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C..

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii de debitor a contestatorului.

Au fost respinse contestaţia la executare şi cererea pentru întoarcerea executării silite.

2. Împotriva acestei încheieri a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 636/2023 din 9 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia I Civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

A fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei.

A fost respins apelul formulat de contestator împotriva încheierii nr. 144 din 6 februarie 2023, ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contestatorul A..

Prin decizia nr. 1077/2023 din 26 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Prin decizia nr. 47/2024 din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

4. Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei şi reţinerea cauzei spre rejudecare, conform Deciziei nr. 79/05.12.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 513 alin. (6) din cod şi, ca o consecinţă, ale art. 52 şi art. 21 din Constituţie, întrucât decizia recurată a fost pronunţată fără cale de atac, purtând menţiunea "definitivă".

Totodată, recurentul a invocat şi incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., decizia instanţei de apel fiind, în opinia recurentului, nemotivată, întrucât nu cuprinde o analiză logico-juridică a încheierii din 03.05.2023, prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru de 466,12 RON şi respectiv a rezoluţiei ulterioare din 12.05.2023, care prevede o taxă de 488,12 RON. În opinia recurentului, aceste două acte sunt potrivnice între ele, dar şi prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 193/2000, din perspectiva scutirii de la obligaţia timbrării a cererilor formulate în materia protecţiei consumatorilor.

De asemenea, circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., partea a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat, a dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie, precum şi ale art. 501 C. proc. civ.. Potrivit recurentului, prin încheierea din 01.03.2022, pronunţată de Înalta Curte în dosarul identic nr. x/2020, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, conform dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., scutirea sa, în calitate de consumator, de la plata taxei judiciare de timbru, în orice cerere, acest aspect tranşat definitiv de instanţa supremă nemaiputând fi contrazis.

Subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au fost reiterate criticile privind încălcarea art. 513 alin. (6) din acelaşi cod, potrivit cărora instanţa de revizuire a pronunţat o hotărâre definitivă, cu toate că legea prevede expres calea de atac a recursului. În consecinţă, s-a opinat că decizia recurată încalcă şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 7 C. proc. civ.

La data de 8 mai 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata D. S.a. (fostă B.) prin care s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La data de 15 iulie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul A..

5. Înalta Curte, luând în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi, în subsidiar, recursul declarat în cauză, reţine următoarele considerente:

Excepţia inadmisibilităţii recursului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere că decizia atacată este o hotărâre pronunţată într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind supusă căii extraordinare de atac a recursului conform dispoziţiilor art. 513 alin. (6) teza I din cod.

Asupra recursului, se reţine că au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Criticile circumscrise motivelor de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 513 alin. (6) din cod şi, ca o consecinţă, ale art. 52 şi art. 21 din Constituţie, întrucât decizia recurată ar fi fost pronunţată fără cale de atac, având în dispozitiv menţiunea "definitivă", vor fi analizate prin considerente comune, faţă de conţinutul lor identic.

Se impune a se arăta, cu prioritate, faptul că dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., pretins încălcate, sunt norme de procedură, cu consecinţa că motivul de la art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, prin care legiuitorul a urmărit să sancţioneze interpretarea, aplicarea greşită sau încălcarea dispoziţiilor de drept material, a fost invocat formal, susţinerile părţii neputând fi analizate din această perspectivă.

Mai mult, se reţine că aceste critici nu se subsumează unui veritabil motiv de recurs. Calea de atac este stabilită de lege, şi nu de judecător, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăzând, în acest sens, că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În cauză, deşi este real că dispozitivul deciziei recurate conţine în mod eronat menţiunea "definitivă", calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate asupra cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este prevăzută de lege, prin dispoziţiile exprese ale art. 513 alin. (6) din acelaşi cod.

Prin urmare, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la caracterul său definitiv nu are niciun efect asupra dreptului părţii de a exercita calea de atac prevăzută de lege, concluzie ce rezultă fără dubiu din textul art. 457 alin. (2) C. proc. civ.

Drept dovadă, recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în revizuire, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ., reţinându-se, astfel, şi faptul că, menţiunea eronată din dispozitivul hotărârii nu i-a cauzat părţii nicio vătămare care să reclame casarea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

În egală măsură, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 21 din Constituţie ori ale art. 7 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât susţinerile în acest sens au caracter generic, pur enunţiativ.

Totodată, se susţine şi incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., decizia instanţei de revizuire fiind, în opinia recurentului, nemotivată, întrucât nu cuprinde analiza contrarietăţii invocate în ceea ce priveşte, pe de o parte, încheierea din 03.05.2023, prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru de 466,12 RON şi rezoluţia ulterioară din 12.05.2023, care prevede o taxă de 488,12 RON, pe de altă parte, pentru apelul declarat împotriva încheierii civile nr. 144 din 6 februarie 2023.

Criticile părţii sunt neîntemeiate.

Prin cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 636/2023 din 9 iunie 2023 a Tribunalului Gorj – secţia I Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea a susţinut că, în primă instanţă, cererea sa având ca obiect contestaţie la executare a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, fiind incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 193/2000, în timp ce, în apel, există două hotărâri potrivnice referitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru, respectiv încheierea din data de 03.05.2023 şi adresa emisă la data de 12.05.2023.

Prin decizia recurată, curtea de apel a stabilit că nu se poate reţine existenţa în apel a două hotărâri potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la taxa judiciară de timbru.

În argumentarea acestei concluzii, a arătat că adresa emisă la data de 12.05.2023, prin care i s-a pus în vedere părţii, sub sancţiunea anulării cererii, să achite suma de 488,12 RON pentru exercitarea căii de atac a apelului, nu reprezintă o hotărâre judecătorească în sensul prevăzut de art. 424 C. proc. civ., respectiv nu este o încheiere, sentinţă sau decizie, în timp ce, prin încheierea definitivă din 3 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fiind stabilită definitiv taxa aferentă apelului. În consecinţă, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi incidentă ipoteza vizată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, curtea de apel a reţinut că, deşi prima instanţă a apreciat că partea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, raportat la art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, aspect necontestat de părţi iar, pentru calea de atac a apelului s-a stabilit, definitiv, prin încheierea din 3 mai 2023, că apelantul datorează o taxă judiciară de timbru de 466,12 RON, pe care, de altfel, a şi achitat-o, nu atrage incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecinţa anulării deciziei civile nr. 636 din 09.06.2023, pronunţate de Tribunalul Gorj – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2022, cu atât mai mult cu cât, prin această din urmă decizie, nu s-a statuat asupra cuantumului taxei de timbru, ci s-a soluţionat apelul pe fond.

Prin raportare la aceste considerente, Înalta Curte impune observaţia că instanţa de revizuire a analizat, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pretinsa contrarietate dintre încheierea din data de 03.05.2023 şi adresa emisă la data de 12.05.2023 cu privire la taxa judiciară de timbru stabilită în calea de atac a apelului, fiind expuse într-o manieră clară, adecvată şi suficientă argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod.

Împrejurarea că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat concluzia instanţei de revizuire în sensul neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate conduce, însă, la incidenţa în cauză a motivului de casare reglementat conform art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

În cele din urmă, vor fi înlăturate şi criticile privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 01.03.2022, pronunţate de Înalta Curte în dosarul nr. x/2020, sub aspectul scutirii părţii, în calitate de consumator, de la plata taxei judiciare de timbru, în cazul oricărei cereri deduse judecăţii.

Existenţa obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru, cât şi cuantumul acesteia privesc regularitatea demersului judiciar şi se stabilesc de instanţa de judecată în temeiul normelor legale, în fiecare proces, de la caz la caz, în funcţie de obiectul cauzei, caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii, stadiul procesului şi de particularităţile existente.

Rezultă, astfel, că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, într-un alt dosar, nu se poate opune, în condiţiile art. 430-431 C. proc. civ., într-o cerere ulterioară, întrucât timbrajul reprezintă un aspect premergător, formal, vizând legala sesizare a instanţei, iar nu aspecte vizând, în sine, pretenţia dedusă judecăţii şi care, odată soluţionate, să nu mai poată fi contrazise, dobândind autoritate de lucru judecat.

Mai mult, se constată că, în dosarul nr. x/2020, al Înaltei Curţi, s-a reţinut scutirea părţii de la obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în etapa procesuală a recursului, raportat la obiectul acţiunii sale introductive, prin care a solicitat acordarea sumei de 230.000 euro, reprezentând daune morale, întemeiate pe o pretinsă faptă culpabilă a intimatei, operator economic în domeniul energiei electrice, de debranşare în mod ilegal de la reţeaua de energie electrică, în cauză reţinându-se calitatea recurentului de consumator, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi art. 2 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, cu consecinţa incidenţei cazului de scutire prevăzut la art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

În opoziţie, dosarul soluţionat pe fond prin decizia a cărei revizuire se solicită, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare din dosarul execuţional nr. x din 6 septembrie 2022, prin încheierea din apel datată 3 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă, reţinându-se, cu autoritate de lucru judecat, că cererea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 C. proc. civ., sub aspectul timbrajul fiind incidente art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, contrar susţinerilor din recurs, dezlegările Înaltei Curţi din dosarul nr. x/2020 privesc exclusiv cauza în cadrul căreia a fost pronunţată (acţiune în despăgubiri), acest dosar nefiind identic cu cel soluţionat prin decizia a cărei revizuire o urmăreşte recurentul (contestaţie la executare).

De altfel, şi prin încheierea din 22 mai 2024 a Înaltei Curţi, pronunţată în dosarul asociat prezentei cauze nr. 1954/54/2023/a1, fiind analizată cererea de reexaminare privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, cu consecinţa respingerii acesteia, s-a reţinut că demersul iniţial al părţii, având ca obiect contestaţie la executare, se circumscrie etapei de executare silită a procesului civil, procedură în cadrul căreia nu se mai poate analiza eventuala calitate de consumator, fiind depăşit momentul analizei drepturilor şi obligaţiilor părţilor decurgând din hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu.

În concluzie, sunt vădit nefondate criticile subsumate ipotezei de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., privind încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din cod respectiv ale art. 126 alin. (3) din Constituţie şi art. 501 C. proc. civ., aceste din urmă prevederi legale fiind evocate, de altfel, formal, fără nicio legătură cu raportul juridic litigios.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului şi, totodată, raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 47/2024 din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 47/2024 din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.