Revision of tax annulment ruling rejected as untimely and unfounded

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.02.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, anularea Deciziei nr. 3722 din 14.08.2019 privind soluţionarea contestaţiei, emisă de pârâta DGRFP Timişoara şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 27.05.2015.

De asemenea, reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei de impunere nr. x din 27.05.2015, privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, anularea/constatarea nelegalităţii Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 27.05.2015 ("RIF"), anularea tuturor actelor ce au stat la baza emiterii deciziei de impunere şi a RIF, precum şi a celor emise ulterior, în baza şi în vederea executării acestora, exonerarea reclamantei de plata obligaţiilor fiscale suplimentare, repunerea în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtelor la restituirea tuturor sumelor achitate de reclamantă în baza actelor administrativ-fiscale anulate şi obligarea acestora, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, anularea adresei nr. x din 29.10.2020, emisă de pârâtă, prin intermediul căreia a fost respinsă contestaţia reclamantei îndreptată împotriva Referatului privind îndreptarea erorilor materiale din data de 03.06.2015.

De asemenea, reclamanta a solicitat anularea referatului privind îndreptarea erorilor materiale, emis la data de 03.06.2015 de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, prin intermediul căruia s-a dispus modificarea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.05.2015.

Prin încheierea din data de 10.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus conexarea sus-indicatului dosar la dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1738 din data de 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis în parte cererile conexate formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, a a anulat Deciziile nr. 3722 din 14.08.2019 şi nr. F-HD 146 din 27.05.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 27.05.2015, a anulat Referatul privind îndreptarea erorilor materiale din 03.06.2015 şi Adresa nr. x din 29.10.2020 şi a respins cererea de restituire a sumelor achitate în baza actelor anulate şi a admis cererea de majorare a onorariului de expert, dispunând majorarea onorariul expertului B. cu suma de 2.070 RON, în sarcina reclamantei şi a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.100 RON, din care 2.000 RON cu titlu de onorariu expert şi 100 RON taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei au declarat recurs principal pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi recurs incident reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C..

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 3548 pronunţată la data de 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 1738 din data de 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C., împotriva aceleiaşi sentinţe, a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând a respins, ca neîntemeiate, cererile conexate de anulare a actelor administrative fiscale contestate în privinţa sumelor de 2440 RON, reprezentând cheltuieli deductibile, 586 RON şi 820.121 RON, reprezentând TVA, la care se adaugă accesoriile aferente, a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe cererile de anulare a actelor administrative fiscale în privinţa sumelor de 6.309.646 RON, reprezentând cheltuieli nedeductibile şi 1.514.314 RON, reprezentând TVA, la care se adaugă accesoriile aferente, precum şi cererea subsecventă de restituire a sumelor achitate în baza actelor administrative fiscale contestate şi a menţinut dispoziţiile sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi la majorarea onorariului de expert.

3. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 5 septembrie 2023, sub numărul x/2023, A. S.R.L., prin administrator judiciar C.,a solicitat revizuirea deciziei nr. 3548 din 27 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În drept, cererea a fost întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În prealabil, solicită repunerea sa în termenul legal pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că se încadrează în dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de o lună se socoteşte de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În susţinerea cererii de repunere în termen învederează că instanţa de recurs nu a pus în discuţia părţilor aspectele referitoare la plângerea penală la termenul din 31.05.2023, iar societatea a luat cunoştinţă de aceste considerente abia la data de 09.08.2023, când i-a fost comunicată secizia

Solicită repunerea în termen în temeiul art. 186 C. proc. civ., apreciind că există motive temeinic justificate pentru întârziere.

În ceea ce priveşte fondul cererii de revizuire arată următoarele:

Prima critică se întemeiază pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În speţă, instanţa de recurs a invocat din oficiu incidenţa unei plângeri penale formulate de AJFP Hunedoara, fără ca acest aspect să fi fost pus în discuţia părţilor, nici prin motivele de recurs, nici prin întâmpinarea formulată de AJFP Hunedoara, şi nici cu ocazia dezbaterilor din 31.05.2023. Această abordare contravine principiului disponibilităţii procesului civil, întrucât instanţa a analizat şi a dispus casarea sentinţei civile nr. 1738/2021 a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe baza unui motiv neinvocat de părţi şi nepus în discuţie.

Jurisprudenţa Curţii de Apel Piteşti (decizia nr. 881/2014) confirmă că revizuirea este admisibilă în cazul în care instanţa se pronunţă asupra unui lucru care nu s-a cerut, interpretând "lucrul" ca fiind obiectul cererii de chemare în judecată.

În lipsa unei dezbateri contradictorii asupra relevanţei plângerii penale, dreptul la apărare al societăţii a fost grav încălcat, iar instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, pronunţându-se extra petita şi plus petita.

A doua critică este fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care permit revizuirea în cazul existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, ce încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În acest sens, arată că Decizia nr. 3548/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2625/16.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016. Prin această din urmă decizie, instanţa supremă a statuat definitiv că plângerea penală formulată de autoritatea fiscală nu poate determina suspendarea soluţionării contestaţiei administrative formulate de VSP împotriva actelor administrative fiscale.

Or, în Decizia atacată prin revizuire, instanţa de recurs a dispus casarea şi trimiterea spre rejudecare tocmai în considerarea unei presupuse relevanţe a plângerii penale, fără a verifica identitatea obiectului, cauzei şi părţilor, încălcând astfel principiul autorităţii de lucru judecat.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi (decizia nr. 1711/2015) confirmă că revizuirea este admisibilă în cazul în care două hotărâri definitive pronunţate în dosare distincte, având acelaşi obiect, cauză şi părţi, sunt contradictorii, iar cea de-a doua aduce atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, se arată că hotărârea atacată evocă fondul cauzei, întrunind astfel condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. . Instanţa de recurs a procedat la o veritabilă analiză a fondului, stabilind o altă situaţie de fapt şi aplicând alte dispoziţii legale decât cele reţinute anterior, ceea ce justifică admisibilitatea cererii de revizuire.

În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire a Deciziei nr. 3548/2023, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., precum şi admiterea cererii de repunere în termen, în conformitate cu art. 186 C. proc. civ., având în vedere încălcarea principiului disponibilităţii, a dreptului la apărare şi a autorităţii de lucru judecat. Solicită, totodată, încuviinţarea probei cu înscrisuri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul AJFP Hunedoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

5.a) Analizând cu precădere excepţia tardivităţii revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi cererea de repunere în termenul de declarare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare reglementată de disp. art. 509 -513 C. proc. civ. care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Conform art. 511 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti potrivit pct. 8, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Aşadar, textul legal anterior enunţat, instituie termenul de o lună care în cazul de faţă, curge de la data pronunţării deciziei nr. 3548 pronunţată la data de 27 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de care revizuienta îşi întemeiază una dintre criticile din cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire de faţă este formulată de revizuientă la data de 31 august 2023.

Analizând susţinerile formulate de revizuentă prin cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, în lumina dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. se constată că acestea nu constituie motive temeinic justificate.

Situaţia de fapt invocată de revizuientă, în sensul că abia după redactarea hotărârii nr. 3548/2023 a ICCJ-SCAF a observat că la baza motivării a stat reţinerea că "instanţa de recurs a apreciat că prima instanţă ar fi trebuit să realizeze o analiză a efectelor plângerii penale asupra cererii de chemare în judecată şi să administreze probe din dosarul penal, care să prezinte relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze" şi atunci a fost în măsură să formuleze cererea de revizuire, întrucât acest aspect nu fusese pus în discuţia părţilor, nu poate fi primită ca şi motiv temeinic.

Aşa cum s-a arătat anterior termenul de o lună în care se poate formula cererea de revizuire pentru cazul invocat, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri(decizia nr. 3548/27.06.2023 a I.C.C.J.-S.C.A.F.) indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate.

Faţă de acestea, nu pot fi primite susţinerile în sensul că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., putea fi făcută doar după redactarea hotărârii şi analizarea argumentelor instanţei în sprijinul soluţiei pronunţate, în condiţiile în care aşa cum s-a arătat anterior, art. 511din C. proc. civ. face trimitere expresă la data pronunţării hotărârii, fără a face vreo distincţie cu privire la considerentele pe care instanţa le-ar expune în motivare.

În consecinţă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. trebuia depusă cu respectarea termenului prevăzut de lege, indiferent de momentul redactării deciziei învederate.

Faţă de aceste considerente va respinge cererea părţii de repunere în termen, şi în temeiul dispoziţiile art. 185 C. proc. civ. cu referire la art. 511 pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva deciziei nr. 3548 din 27 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal de către revizuenta A. S.R.L. prin Administrator Judiciar C..

b) Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Revizuenta a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăşi limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.

În esenţă, prin criticile formulate, revizuenta susţine că instanţa de recurs a depăşit limitele învestirii sale, invocând din oficiu incidenţa unei plângeri penale formulate de AJFP Hunedoara, fără ca acest aspect să fi fost pus în discuţia părţilor, nici prin motivele de recurs, nici prin întâmpinarea formulată de AJFP Hunedoara, şi nici cu ocazia dezbaterilor din 31.05.2023. Această abordare contravine principiului disponibilităţii procesului civil, întrucât instanţa a analizat şi a dispus casarea sentinţei civile nr. 1738/2021 a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe baza unui motiv neinvocat de părţi şi nepus în discuţie acestora.

Înalta Curte reţine că, în analiza legalităţii actelor administrative fiscale, instanţa de recurs a avut obligaţia de a verifica toate elementele relevante pentru stabilirea realităţii operaţiunilor economice, inclusiv existenţa unor indicii de fraudă fiscală. Menţionarea plângerii penale nu constituie o pronunţare asupra unui capăt de cerere nou, ci o referire contextuală la elemente de fapt şi probatorii deja existente în dosar, în scopul justificării casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a statuat că invocarea unor împrejurări de fapt relevante pentru soluţionarea cauzei nu echivalează cu pronunţarea ultra petita, ci reprezintă exercitarea rolului activ al instanţei în vederea stabilirii adevărului judiciar (a se vedea Decizia nr. 2625/2019, ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Prin urmare, critica formulată de recurenta privind încălcarea principiului disponibilităţii este nefondată.

Revizuenta a mai susţinut că instanţa de recurs nu ar fi pus în discuţia părţilor relevanţa plângerii penale şi nu ar fi permis administrarea de probe suplimentare.

Înalta Curte constată că, în cadrul procedurii de recurs, dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 31.05.2023, iar părţile au avut posibilitatea de a formula apărări şi observaţii. Invocarea unor elemente de fapt în considerentele deciziei nu presupune automat obligaţia instanţei de a dispune administrarea de noi probe, cu atât mai mult cu cât soluţia pronunţată a fost de casare cu trimitere spre rejudecare, tocmai pentru completarea cercetării judecătoreşti.

Aşadar, instanţa de recurs nu a soluţionat cauza în lipsa contradictorialităţii, ci a dispus reluarea cercetării în faţa instanţei de fond chiar din acest motiv, observând că "Instanţa de fond nu a cercetat în mod suficient chestiunea realităţii tranzacţiilor, în raport de fiecare furnizor, ignorând şi împrejurarea că autoritatea fiscală a adresat o plângere penală referitoare la aceste tranzacţii, aspect care impunea cunoaşterea rezultatului cercetărilor penale şi, eventual, a unora dintre actele îndeplinite în cadrul cercetării penale, relevante pentru stabilirea împrejurărilor de fapt ale cauzei, respectiv a realităţii/nerealităţii tranzacţiilor." în conformitate cu art. 497 C. proc. civ.

Cele observate de către instanţa de recurs rezultă din dosarul supus verificării, chiar dacă revizuenta susţine că instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât a casat sentinţa pe considerente neinvocate de AJFP Hunedoara.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 22 C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a stabili situaţia de fapt şi de drept corectă, chiar şi dincolo de limitele motivelor de recurs, în măsura în care acestea sunt relevante pentru legalitatea hotărârii atacate.

În speţă, instanţa de recurs a constatat că cercetarea în fond a fost insuficientă, inclusiv sub aspectul realităţii tranzacţiilor şi al identităţii furnizorilor, ceea ce justifică casarea şi trimiterea spre rejudecare.

Această soluţie nu reprezintă o pronunţare peste limitele cererii, ci o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în coroborare cu jurisprudenţa CJUE privind combaterea fraudei fiscale.

Instanţa de control judiciar a acţionat în limitele în care a fost învestită, anume examinând legalitatea sentinţei recurate din perspectiva motivului de recurs invocat şi pronunţându-se asupra aplicării textelor legale analizate de prima instanţă, care au stat la baza actelor contestate şi a stabilirii obligaţiilor revizuentei.

Nu se poate reţine, astfel, incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ. de revizuenta A. S.R.L. prin Administrator Judiciar C. împotriva deciziei nr. 3548 din 27 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva deciziei nr. 3548 din 27 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal de către revizuenta A. S.R.L. prin Administrator Judiciar C..

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ. de revizuenta A. S.R.L. prin Administrator Judiciar C. împotriva deciziei nr. 3548 din 27 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Definitivă în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe disp. art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.