Appeal for annulment rejected as inadmissible due to prescription and statutory bar; conviction and damages stand.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 339 din data de 06 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 187 din 15 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 17.04.2018, asupra imobilului (teren) în suprafaţă de 566 m.p. situat în mun. Săcele, jud. Braşov, având numărul cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 1007), nr. topografic x, înscris în cartea funciară x a UAT Săcele (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x), cu construcţia aferentă în suprafaţă de 148 m.p., având numărul cadastral x, în cotă deţinută de 1/1, achiziţionată de suspect la preţul de 100.000 euro şi imobilului (teren) situat în comuna Coşula, jud. Botoşani, în suprafaţă de 2.500 mp, în cota deţinută de 1/2, dobândit în baza actului notarial nr. x/23.03.2015 emis de BIN B.. În temeiul art. 275 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut că inculpatul, în perioada august 2009 - noiembrie 2011, în calitatea sa de administrator al constructorului S.C. C. S.R.L. Bucureşti, cu intenţie, i-a ajutat şi le-a înlesnit suspecţilor D. şi S.C. E. S.R.L., săvârşirea, fără vinovăţie, a infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în sensul că a obţinut şi a pus la dispoziţia acestora înscrisuri false (declaraţii de conformitate, de performanţă, rapoarte de încercare, etc.) prin care a atestat în mod nereal provenienţa materialelor, materiilor prime şi a altor produse în cadrul lucrărilor executate în baza Contractului de execuţie lucrări nr. x/20.08.2009 în cadrul obiectivului "Înfiinţare fabrică de procesare primară a lemnului, jud. Suceava prin schema de ajutor de stat XS28/123F/2008", cunoscând faptul că aceste documente sunt false şi vor ajuta la simularea circuitului documentar şi financiar al relaţiilor comerciale şi la îndeplinirea, în mod nereal, a condiţiilor de eligibilitate în cadrul cererilor de plată de către beneficiar în vederea decontării, pe nedrept, a cheltuielilor din fonduri europene nerambursabile, având ca rezultat încasarea de către beneficiar din FEADR a finanţării nerambursabile în cadrul celor patru cereri de plată.

Împotriva acestei sentinţe, a exercitat, în termen legal, calea de atac a apelului, inculpatul F..

Prin decizia penală nr. 339 din data de 06.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava împotriva sentinţei penale nr. 187/15.07.2020 a Tribunalului Suceava.

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.. În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 lit. c) C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 19 şi art. 25 alin. (1) cu referire la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349, 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 1.580.178,26 RON (corespunzător sumelor încasate pe nedrept în tranşele 1, 2 şi 3), reprezentând fonduri obţinute pe nedrept din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, sumă la care se vor calcula accesorii conform Codului de procedură fiscală de la data decontării tranşelor şi până la data achitării integrale a debitului.

S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului, dispusă prin ordonanţa din 17.04.2018, asupra imobilului (teren) în suprafaţă de 566 m.p. situat în mun. Săcele, jud. Braşov, având numărul cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 1007), nr. topografic x, înscris în cartea funciară x a UAT Săcele (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. x), cu construcţia aferentă în suprafaţă de 148 m.p., având numărul cadastral x, în cotă deţinută de 1/1, achiziţionată la preţul de 100.000 euro şi asupra imobilului (teren) situat în comuna Coşula, jud. Botoşani, în suprafaţă de 2.500 mp, ID electronic 50601, în cota deţinută de 1/2, dobândit în baza actului notarial nr. x/23.03.2015 emis de BIN B..

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor astfel cum s-a menţionat în dispozitiv. În faza cererii de plată nr. x/29.10.2009 - Tranşa I, în faza cererii de plată nr. x/08.04.2010 - Tranşa a II a, în faza cererii de plată nr. x/10.12.2010 - Tranşa a III a, în faza cererii de plată nr. x/17.11.2011 - Tranşa a IV a.

În temeiul disp. art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 6.980 RON, din care 3000 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală şi 3980 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de judecată în primă instanţă. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 339 din 6 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a comunicată inculpatului A. la data de 19.11.2021 la penitenciar, dosar curtea de apel.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 19.12.2021, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 339 din 6 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 07.05.2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 12.05.2025, precum părţii civile la data de 16.05.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23.09.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., şi în esenţă, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei prin raportare la Decizia nr. 50 din 18.02.2025 a Curţii Constituţionale a României cu raportare la Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României.

În fapt, prin decizia nr. 339/2021 a Curţii de Apel Suceava a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de prezentare cu rea credinţă de documente ori de declaraţii fals, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, constând în aceea că în perioada august 2009 - noiembrie 2011 în calitate de administrator al societăţii S.C. C. S.R.L. Bucureşti cu intenţie i-a ajutat pe numiţii D. şi S.C. E. S.R.L. la săvârşirea fără vinovăţie a infracţiunii prev. de art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că activitatea infracţională reţinută este desfăşurată în perioada august noiembrie 2011, iar decizia Curţii de Apel Suceava este din data de 06.04.2021, la momentul pronunţării deciziei era împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 154 C. pen., de 8 ani şi în mod greşit instanţa de apel a dispus condamnarea sa, în locul unei soluţii de încetare a procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Având în vedere Decizia CCR nr. 50 din 18.02.2025, a invocat temeiul prev. de art. 438 alin. (8) din C. proc. pen. şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen. admiterea recursului în casaţie şi încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

În acest sens, Înalta Curte reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 19.11.2021 la penitenciar, dosar curtea de apel.

Termenul de declarare a recursului în casaţie, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 19.12.2021 pentru inculpatul A.. Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă la data de 07.05.2025, cu depăşirea cu mult a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel.

Un alt aspect care conduce la inadmisibilitatea căii de atac priveşte faptul că recurentul inculpat a mai formulat un recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 127/RC din 17.03.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, însă acest aspect nu echivalează cu posibilitatea de a declara un nou recurs în casaţie invocând un alt caz de casaţie ori cu repunerea în termenul de recurs în casaţie.

Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale nu este de natură să schimbe această constatare, atâta timp cât în considerentele acesteia nu sunt prevăzute dispoziţii în sensul solicitat de recurentul inculpat (naşterea unui nou drept de a formula recurs în casaţie), având în vedere că deciziile instanţei de contencios constituţional produc efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa acesteia.

În acest sens, prin Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2019 (paragraful 20), Curtea Constituţională, referitor la o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 435 C. proc. pen., a statuat că "declararea, în mod condiţionat, a recursului în casaţie, cale extraordinară de atac, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiţiei, ocrotirea, pe de o parte, a garanţiilor procesuale ale părţilor, iar, pe de altă parte, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen pentru formularea recursului în casaţie, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale, în vederea soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal, şi o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părţilor interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie sale producă hotărârile judecătoreşti definitive...".

De asemenea, deosebit de importante sunt considerentele Deciziei nr. 220/2019, prin care Curtea Constituţională a statuat că "în ceea ce priveşte efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, se aplică de la data publicării sale atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casaţie aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi celor în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitae având acelaşi obiect până la data publicării în Monitorul oficial al României a prezentei decizii". (paragraful 53).

În egală măsură, sunt avute în vedere Decizia nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124), prin care Curtea Constituţională a reţinut că "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Efectul ex nunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională", şi Decizia nr. 126/2016 (paragraful 27), prin care s-a statuat de instanţa de contencios constituţională că "în ceea ce priveşte cauzele soluţionate până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă declarată neconstituţională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv şi irevocabil soluţionată. Curtea reţine că, din momentul introducerii cererii în instanţă şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, norma incidenţă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv litigiul. Aşa încât Curtea constată că incidenţa deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tune actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive".

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurent nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în cauză fiind, totodată, incidente şi disp. art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.. Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 339 din data de 06 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 339 din data de 06 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.