Attack on a final ruling regarding the duration of criminal proceedings: inadmissibility due to lack of appeal under Article 4886(7) CPP

Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 55 din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 4885 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând Încheierea nr. 454 din 14 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., dispunându-se, ca urmare, obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 de RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, că, fiind introdusă la data de 15 decembrie 2020, după pronunţarea Încheierii nr. 454 din 14 octombrie 2019 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava (având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal), contestaţia formulată de petentul A. nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 4881 alin. (3) C. proc. pen., întrucât nu vizează durata unui proces penal în curs.

*

La data de data de 15 martie 2021 (prin e-mail), contestatorul A. a formulat "Plângere - odată cu fondul cauzei (Dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei) împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2021".

Calea de atac, înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 16 martie 2021, a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 26 martie 2021, unde a fost înregistrată, pe rolul secţiei penale, sub nr. x/2021.

La termenul fixat în cauză, 9 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac ce formează obiectul dosarului, pentru argumentele detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea căii de atac formulate de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 55 din data de 2 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, prin care, în procedura prevăzută de art. 4881 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4885 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal vizând Încheierea nr. 454 din 14 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de aceeaşi parte, dispunând obligarea acesteia la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Această hotărâre este definitivă întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecinţă, constatând că, în speţă, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 55 din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.

GGC - NN