Inadmissibility of revision against a procedural decision that does not evoke the merits

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data 23 august 2019, sub numărul de dosar x/2019, contestatorul A., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 41554 din 10.07.2019 emisă de Comisia de Contestaţii a M.Ap. N cu nr. CCP 4177 din 19.07.2019, prin care a solicitat să se admită contestaţia împotriva Deciziei de pensie nr. 51089 din 21.03.2019.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtului Centrul Militar Judeţean Vâlcea; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la diferenţele de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016 şi în consecinţă a respins acţiunea vizând plata diferenţelor de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016, ca fiind prescrisă; a respins în rest acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Centrul Militar Judeţean Vâlcea şi Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 248/2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data 15 februarie 2022, petentul A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 2274/2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

4. Căile de atac exercitate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data 23 august 2019, sub numărul de dosar x/2019, contestatorul A., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 41554 din 10.07.2019 emise de Comisia de Contestaţii a M.Ap. N cu nr. CCP 4177 din 19.07.2019, prin care a solicitat să se admită contestaţia împotriva Deciziei de pensie nr. 51089 din 21.03.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtului Centrul Militar Judeţean Vâlcea; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la diferenţele de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016 şi, în consecinţă, a respins acţiunea vizând plata diferenţelor de pensie aferente perioadei 01.01.2011-22.08.2016, ca fiind prescrisă; a respins în rest acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Centrul Militar Judeţean Vâlcea şi Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 248/2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1815 din 28 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data 15 februarie 2022, petentul A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 2274/2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei civile nr. 248 din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

La data de 17 iunie 2022 contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2274 din 03 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 4748/2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2274 din 03 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 2562 din 6 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2022 din 19 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil; s-a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4748/2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, întemeindu-şi cererea de revizuire, aşa cum a fost motivată ulterior, pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1837/2023 din 24 martie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, respins, ca inadmisibil, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2429 din 21.11.2023.

5. Revizuirea formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2429/21.11.2023, la data de 22.07.2024 a A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a depus la dosarul cauzei înscrisuri, decizia de pensie nr. 51089, documente depuse la dosarul aflat pe rolul Tribunalului Râmnicu Vâlcea, Decizia nr. 961/2023 pronunţată de ICCJ, secţia a II-a civilă şi interogatoriu, înscrisuri pe care le apreciază a duce la admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu art. 513 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În opinia revizuentului, cererea formulată este fondată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanţa nu s-a pronunţat pe tema valorificării expertizelor depuse la Tribunalul Vâlcea, apărătorul acestuia formulând excepţii ce i-au fost respinse. Apreciază că instanţele de judecată au fost induse în eroare, nefiind respectate totodată dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, privind egalitatea în drepturi.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Ministerul Apărării Naţionale pentru Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Centrul Militar Judeţean Vâlcea şi intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi excepţia nulităţii acesteia, iar pe fondul cererii, au solicitat respingerea ca neîntemeiată.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22.07.2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris, fiind acordat prim termen de judecată la data de 10.10.2024.

La termenul din 16.10.2025, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată prin întâmpinările formulate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (3), raportat la art. 509 şi următoarele C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 şi art. 511 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esenţă, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, au fost prezentate hotărârile pronunţate în cauză şi au fost evidenţiate dispoziţii legale din Constituţia României.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1.s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2.obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3.un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4.un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6.s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7.statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9.partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

101.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;

11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1), pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Prin urmare, analizarea admisibilităţii unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunţată asupra fondului sau evocă fondul şi, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerinţelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de faţă, hotărârea atacată, decizia nr. 2429 din 21.11.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, este definitivă, dar nu este pronunţată asupra fondului, atât timp cât a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată, circumstanţă care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuentul A. a solicitat revizuirea, în temeiul art. 509-513 C. proc. civ., unei decizii pronunţate în soluţionarea unei cereri de recurs, iar în jurisprudenţa sa, un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituţională a reţinut că revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanţelor de recurs prin care se admite recursul şi, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptăţesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanţei de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul şi nici cele intermediare, prin care, admiţându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată şi se reţine cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicţionale pronunţate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanţa supremă reţine că, prin decizia nr. 2429 din 21.11.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1837 din 24 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a I civilă.

Aşadar, prin decizia pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra motivelor evocate de A. şi, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Autorul prezentului demers judiciar a invocat, în mod formal şi necircumstanţiat, incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 şi art. 511 C. proc. civ., indicând în mod succint faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra expertizelor depuse la Tribunalul Vâlcea şi nu au fost avute în vedere adeverinţele de venituri pe care le-a depus.

Motivele de fapt şi de drept indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autorul formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, fiind prezentate hotărârile pronunţate în cauză şi indicând dispoziţii legale din Constituţia României.

Or, în mod evident, aceste susţineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în asigurarea respectării principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Deopotrivă, respingerea cererii de revizuire de faţă, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul revizuentului de acces la justiţie, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, în acest sens instanţa supremă reţinând că, în cauza Botten împotriva Norvegiei, instanţa de contencios european a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României în exercitarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 509 alin. (1), C. proc. civ., prin Decizia nr. 250 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021.

Faţă de cele arătate, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, constatând că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge, în consecinţă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2429 din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.