Unsigned and late appeal annulled; underlying time-bar ruling left final.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauze

1. Obiectul cauzei

Prin încheierea civilă nr. 1699 din 11 mai 2021 a Judecătoriei Turda, pronunţată în dosar nr. x/2021, s-a respins cererea de reexaminare a anulării cererii de chemare în judecată formulată de petentul A., împotriva încheierii civile nr. 778/2021 din data de 01 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 272/A/CC din data de 08.10.2021 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2021 s-a admis excepţia inadmisibilităţii apelului şi, în consecinţă:

S-a respins ca inadmisibil apelul formulat de A., împotriva încheierii civile nr. 1699 din data de 11 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Turda în dosarul nr. x/2021.

2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia civilă nr. 308/R/2022 din data de 04 octombrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă s-a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 272 pronunţată la data de 08.10.2021 al Tribunalului Cluj.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 308/R/2022 din data de 04 octombrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs recurentul A..

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 20 octombrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din 16 februarie 2023, s-a stabilit termen pentru analiza recursului la data de 25 mai 2023.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţiile nulităţii pentru lipsa semnăturii, în raport de prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din Codul de procedură, excepţia tardivităţii în raport de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, excepţie invocată în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare asupra acestora.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, în raport de excepţia nulităţii pentru lipsa semnăturii recurentului şi cea a tardivităţii căii de atac, invocate din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Nulitatea fiind expresă, consecinţa este că sancţiunea va putea fi aplicată în condiţiile art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de recurs transmisă prin poştă electronică, la 12 octombrie 2022, nu poartă semnătura recurentului, iar prin rezoluţia instanţei din 24 octombrie 2022, s-a dispus citarea acestuia cu privire la obligaţia de a complini lipsa semnăturii, sub sancţiunea anulării cererii, conform dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 27 octombrie 2022 şi din procesul-verbal de înmânare a actelor de procedură, aflat la dosar.

Totodată, se constată că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a comunica un exemplar al cererii de recurs care să îi poarte semnătura şi nici nu s-a prezentat, personal sau prin reprezentant, la termenul acordat în cauză, pentru a complini această lipsă.

Or, în lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Analizând cauza şi din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la acces la instanţă nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca dreptul sa nu fi fost afectat în substanţa sa. O limitare a dreptului la acces la instanţă nu se conciliază cu art. 6 din Convenţie decât dacă urmăreşte un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat că nu au fost încălcate de către Statul Român prevederile art. 6 din Convenţie. S-a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte buna administrare a justiţiei. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, reţinând că reclamanta a fost informată de instanţă asupra omisiunii sale şi de sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Deşi în speţa redată se face vorbire despre anularea unei cereri de chemare în judecată în faza de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceasta poate fi apreciată ca reprezentând poziţia, de principiu, a instanţei de contencios european al drepturilor omului cu privire la soluţiile de anulare a cererilor pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, cum este cazul în speţă, atunci când limitările impuse îndeplinesc condiţiile enunţate şi standardele Curţii în această materie.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii recurenţilor, întrucât aceştia nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna calea de atac formulată, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, Înalta Curte constată că şi aceasta este întemeiată, cererea de recurs fiind tardiv formulată, în raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor mai sus menţionate, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Calculul termenelor procedurale este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia civilă nr. 308/R/2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a fost pronunţată la data de 04 octombrie 2022, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 10 octombrie 2022.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost transmisă prin poştă electronică la data de 12 octombrie 2022, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul de recurs.

Având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menţionate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a nulităţii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă şi această sancţiune.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 237 din 07 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 308/R/2022 din 04 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.