Labor claim appeal inadmissible; ruling on Group II work-condition certificates final.

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29.04.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, aşa cum a fost regularizată la data de 02.06.2020, reclamanta A. împreună cu alţi 234 reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., au solicitat instanţei: să constate că activităţile desfăşurate de reclamanţi în cadrul societăţii pârâte de la data angajării fiecărui reclamant şi până la data de 01.04.2001 sau până la data încetării raportului de muncă a fot prestată în condiţii specifice grupei a II-a de muncă în proporţie de 100%, să oblige pârâta la eliberarea unei adeverinţe cu menţiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătoreşti în forma şi conţinutul prevăzut în Anexa 14 la H.G. nr. 257/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 3309/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea reclamanţilor, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.

Prin decizia civilă nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, au fost respinse, ca nefondate, apelurile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., prin mandatar C..

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3309/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reţine că decizia nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este o hotărâre pronunţată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A., prin mandatar C., împotriva deciziei nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin mandatar C., împotriva deciziei nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2025.