Forum of jurisdictional control: Supreme Court rejects civil appeal as time-barred under 48-hour deadline for challenging refusal to refer constitutional question
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected the appellant’s appeal as time-barred, leaving the Court of Appeal’s decision dismissing the appellant’s request to refer a question of constitutional invalidity to the Constitutional Court firmly in force. The dispute originated from a civil action where the plaintiff sought payment of a pension difference, which was initially dismissed by the Tribunal for res judicata; the plaintiff subsequently challenged the Court of Appeal’s refusal to refer the unconstitutionality of Article 430(1) of the Code of Civil Procedure and Article 170(2) of Law No. 263/2010 to the Constitutional Court. The Supreme Court held that the appeal was filed in violation of the strict 48-hour deadline established by Article 29(5) of Law No. 47/1992, as the statutory period began at midnight on the day following the appeal court’s decision and expired before the appellant mailed the appeal. Relying on Article 185(1) of the Code of Civil Procedure regarding procedural deadlines and the imperative nature of appeal periods, the Court determined that the appellant suffered forfeiture of the right to appeal, rendering the late-filed appeal null and void without examining the merits of the constitutional challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 430 alin. (1) C. proc. civ, art. 430 alin. (1) din C. proc. civ, art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Forum of jurisdictional control: Supreme Court rejects civil appeal as time-barred under 48-hour deadline for challenging refusal to refer constitutional question: The dispute originated from a civil action where the plaintiff sought payment of a pension difference, which was initially dismissed by the Tribunal for res judicata; the plaintiff subsequently challenged the Court of Appeal’s refusal to refer the unconstitutionality of Article 430(1) of the Code of Civil Procedure and Article 170(2) of Law No. 263/2010 to the Constitutional Court. The Supreme Court held that the appeal was filed in violation of the strict 48-hour deadline established by Article 29(5) of Law No. 47/1992, as the statutory period began at midnight on the day following the appeal court’s decision and expired before the appellant mailed the appeal. Relying on Article 185(1) of the Code of Civil Procedure regarding procedural deadlines and the imperative nature of appeal periods, the Court determined that the appellant suffered forfeiture of the right to appeal, rendering the late-filed appeal null and void without examining the merits of the constitutional challenge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to formally dismiss the appeal as late-filed.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău în data de 17.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la achitarea diferenţei dintre pensia cuvenită şi pensia primită, pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 1 decembrie 2011, precum şi eventualele cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 199/17 februarie 2022, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău, pentru autoritate de lucru judecat.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a aplicat amendă judiciară reclamantului în cuantum de 1000 RON, în baza dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cauză, apelantul-reclamant A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident" din textul art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".
Prin încheierea din 12 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, formulată de apelantul-reclamant A..
3. Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a învederat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să fie declarată inadmisibilă de către curtea de apel.
De asemenea, s-a mai arătat că excepţia a fost ridicată de reclamant în faţa unei instanţe judecătoreşti, respectiv Curtea de Apel Ploieşti în cadrul dosarului nr. x/2021, că excepţia priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii din C. proc. civ. şi din Legea nr. 263/2010, având legătură cu soluţionarea cauzei şi că prin nicio decizie anterioară a Curţii Constituţionale nu au fost declarate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Buzău nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Cauza a fost înregistrată la 10 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, urmând a respinge ca tardiv formulat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul are ca obiect încheierea din 12 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, formulată de reclamantul A..
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare.
De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că, atunci când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.
Cum termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunţării încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. statuează că termenul stabilit pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, rezultă că acest termen a început să curgă la 13 septembrie 2022, ora zero şi s-a împlinit la 15 septembrie 2022, ora zero.
Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurentul-reclamant A. a depus, prin poştă, cererea de recurs la 16 septembrie 2022, aşa cum rezultă din ştampila aplicată pe plicul aflat la dosarul de recurs.
Având în vedere că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fără ca recurentul să solicite repunerea sa în termen, devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza I din C. proc. civ., conform cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel". Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."
Ca urmare a exercitării recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea specială, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.
Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.