Pension-seniority dispute: Social insurance appellate rulings held unreviewable, recourse rejected as inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected as inadmissible the plaintiff's appeal (recurs) against four decisions of the Bucharest Court of Appeal in a social insurance dispute, thereby leaving all prior judgments against the plaintiff intact and affirming the pension authority's position. The underlying dispute concerned the plaintiff's challenge to pension decisions refusing to credit work seniority from 1991–1999 for pension entitlement, and related claims for recalculation, retroactive payment, increases, and damages. The court held that, under Article 483(2) of the Civil Procedure Code as amended by Law No. 310/2018, read with Articles 152, 155, and 156 of Law No. 263/2010 on the public pension system, decisions in social insurance disputes rendered on appeal are final and not subject to appeal on points of law (recurs). Since the challenged decisions were issued in appeal, in a contestation against annulment (contestaţie în anulare), and in review (revizuire), and because the underlying decisions were final without a right to appeal, the remedies were governed by Articles 508(4) and 513(5) of the Civil Procedure Code, which grant the same (nonexistent) appeal rights as the original decision; thus, no recourse lay, and the appeal was inadmissible under the principle of legality of legal remedies (Article 457 Civil Procedure Code).
Legislator headnote
AI generatedart. 1530 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 156 din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Pension-seniority dispute: Social insurance appellate rulings held unreviewable, recourse rejected as inadmissible: The underlying dispute concerned the plaintiff's challenge to pension decisions refusing to credit work seniority from 1991–1999 for pension entitlement, and related claims for recalculation, retroactive payment, increases, and damages. The court held that, under Article 483(2) of the Civil Procedure Code as amended by Law No. 310/2018, read with Articles 152, 155, and 156 of Law No. 263/2010 on the public pension system, decisions in social insurance disputes rendered on appeal are final and not subject to appeal on points of law (recurs). Since the challenged decisions were issued in appeal, in a contestation against annulment (contestaţie în anulare), and in review (revizuire), and because the underlying decisions were final without a right to appeal, the remedies were governed by Articles 508(4) and 513(5) of the Civil Procedure Code, which grant the same (nonexistent) appeal rights as the original decision; thus, no recourse lay, and the appeal was inadmissible under the principle of legality of legal remedies (Article 457 Civil Procedure Code).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible (procedural ground).
Full text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 05.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, solicitând obligarea pârâtei la reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada 01.09.1991 - 31.12.1999 când a fost angajat la Federaţia Română de Fotbal-Tenis, conform contractului individual de muncă şi, pe de altă parte, să ia în calcul această perioadă în vederea valorificării drepturilor băneşti ce i se cuvin la pensie.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 279 din Codul Muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 7116/2019 din data de 11.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea formulată de A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a declarat apel.
Prin decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 7116/2019 din data de 11.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin decizia nr. 2834/2023 din 11.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca tardiv formulată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4588/26.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 428/2024 din 01.02.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2834/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei nr. 284033/21.10.2021, obligarea pârâtei de a emite o nouă deciziei de stabilire a drepturilor de pensie cu valorificarea perioadei de 8 ani 4 luni aferentă intervalului 01.09.1991-31.12.1999 reconstituită prin sentinţa civilă nr. 5028/30.06.2021 în baza adeverinţei nr. x/15.03.2021, cu consecinţa reţinerii unui stagiu total de cotizare realizat de 30 ani 1 lună 25 zile, plata retroactivă a pensiei de la data înregistrării cererii - 28.03.2019 până la plata efectivă a pensiei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plata de penalităţi şi daune interese conform art. 1530 C. civ., faţă de împrejurarea că de la 28.03.2019 până în prezent nu a încasat nicio pensie; cu cheltuieli de judecată de 1000 RON.
La 06.01.2022, reclamantul a precizat acţiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei la aplicarea procentului de majorare a pensiei cu 15% de la 01.09.2019, cu 14% de la 01.09.2020 şi cu 10% de la 01.01.2022.
Prin sentinţa civilă nr. 1522/07.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, solcitând anularea în tot a hotărârii apelate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces în suma de 5000 RON.
Prin decizia nr. 292/2023 din 19.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1522/07.03.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
La 01.03.2024, reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esenţă, casarea tuturor hotărârilor instanţelor învestite de-a lungul timpului cu soluţionarea acestei cauze şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sens în care a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă.
Examinând hotărârile recurate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 şi împotriva deciziei nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acestea au fost pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale.
Astfel, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 (soluţionat definitiv prin decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale), instanţa a reţinut că reclamantul a contestat decizia de pensie nr. x din 06.06.2019 (prin care Casa de Pensii i-a respins reclamantului A. cererea pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu motivarea că nu poate valorifica adeverinţa nr. x/25.03.2019 eliberată de F.R.F.T. întrucât nu respectă modul de întocmire conform art. 124 din H.G. nr. 257/2011), solicitând ca la stabilirea drepturilor sale de pensie să fie avută în vedere şi vechimea în muncă în perioada 01.09.1991-31.12.1999 când a fost angajat la Federaţia Română de Fotbal-Tenis.
Având în vedere că respectivul litigiu a vizat o decizie de pensionare emisă în urma unei cereri depuse de recurentul-reclamant la o casă teritorială de pensii, soluţionat în primă instanţă de tribunal, potrivit competenţei stabilite în acest sens de art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1)-(2) din acelaşi act normativ " (1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; (2)" Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, având în vedere că acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 a fost înregistrată la 5 septembrie 2019, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:
"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 152 şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Aceleaşi considerente se impun şi în ceea ce priveşte decizia nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, în apelul declarat de autorul prezentului demers judiciar împotriva sentinţei nr. 1522/07.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost respinsă cererea sa de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, care a vizat tot anularea unei decizii de pensie, dar şi obligarea pârâtei de a emite o nouă deciziei de stabilire a drepturilor de pensie cu valorificarea perioadei de 8 ani 4 luni aferentă intervalului 01.09.1991-31.12.1999 reconstituită prin sentinţa civilă nr. 5028/30.06.2021 în baza adeverinţei nr. x/15.03.2021, plata retroactivă a pensiei de la data înregistrării cererii 28.03.2019 până la plata efectivă a pensiei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plata de penalităţi şi daune interese conform art. 1530 C. civ., dar şi obligarea pârâtei la aplicarea procentului de majorare a pensiei cu 15% de la 01.09.2019, cu 14% de la 01.09.2020 şi cu 10% de la 01.01.2022.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 2834/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că respectiva decizie a fost pronunţată în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, formulată de autorul prezentului demers judiciar împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Având în vedere că, raportat la considerentele precedente, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare (decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019) este o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs şi definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I Cod procedură, raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, rezultă că şi decizia instanţei de retractare (2834/2023 din 11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023) are acelaşi caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Cât priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 428/2024 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că respectiva decizie a fost pronunţată în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulată de autorul prezentului demers judiciar împotriva deciziei nr. 2834/2023 din 11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare, formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Cum revizuirea nu s-a cerut pentru hotărâri potrivnice (nefiind întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) pentru ca, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., să fie deschisă calea de atac a recursului, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate şi de succesiunea hotărârilor pronunţate în soluţionarea cererilor recurentului, se constată că decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 2834/2023 din 11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023 este o hotărâre definitivă pronunţată de instanţă în soluţionarea unei contestaţii în anulare, formulată la rândul său împotriva unei decizii definitive (decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019), nefiind, aşadar, susceptibilă de a fi reformată pe calea recursului.
Prin urmare, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire (428/2024 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023) nu poate fi atacată cu recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, declarând recurs împotriva hotărârilor mai sus arătate, autorul prezentului demers judiciar nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, deciziei nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, deciziei nr. 2834/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel - Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, deciziei civile nr. 428/2024 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, deciziei nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, deciziei nr. 2834/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel - Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, deciziei civile nr. 428/2024 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.