Judicial impartiality in repetitive litigation: prior rulings on identical legal issues do not trigger recusal grounds

Şedinţa publică din data de 5 martie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de recuzare

Prin cererea de recuzare formulată verbal în şedinţa de judecată din data de 13.02.2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 şi depusă în scris în data de 24.02.2023, petentul A. a solicitat să se constate că imparţialitatea instanţei este afectată şi se impune înlăturarea de la judecată a doi dintre membrii completului învestit cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 673/2021 din 24.11.2021 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

În acest sens, a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admitere a cererii de recuzare în raport cu prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., dat fiind faptul că speţa dedusă judecăţii este identică cu cea din dosarul nr. x/2017, care a fost soluţionat în recurs, iar din completul de judecată au făcut parte şi judecătorii împotriva cărora a formulat cererea de recuzare.

Totodată, a solicitat să se observe că motivarea deciziei ce face obiectul prezentului dosar este preluată (unele pasaje integral) din motivarea efectuată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017.

Concluzionând, partea a susţinut că cei doi magistraţi recuzaţi urmează să analizeze legalitatea unei hotărâri a cărei motivare a fost realizată tot de aceştia.

La termenul de judecată din 13.02.2023, subsecvent cererii de recuzare formulată de recurent, cei doi judecători împotriva cărora s-a formulat cererea de recuzare au arătat că înţeleg să se abţină de la soluţionarea cauzei.

2. Hotărârile Curţii de Apel Bacău

Prin încheierea din 27.02.2023, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondate, atât declaraţiile de abţinere formulate de cei doi membri ai completului de judecată împotriva cărora s-a formulat cererea de recuzare, cât şi cererea de recuzare formulată de recurentul-pârât A..

Prin decizia civilă nr. 122/2023 din 03.04.2023, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, cu majoritate, a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 673/24.11.2021 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă şi l-a obligat pe acesta la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat; cu opinia separată, în sensul admiterii recursului şi casării sentinţei apelate, cu consecinţa respingerii apelului, ca nefondat.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare, dată prin încheierea din data de 27.02.2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs petentul A..

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 şi art. 53 C. proc. civ., respectiv pe dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recurentul a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii din data de 27.02.2023, cu consecinţa casării deciziei nr. 122/2023 din 03.04.2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă şi trimiterii cauzei spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (3) C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat că cei doi membri ai completului de judecată împotriva cărora a formulat cerere de recuzare au făcut parte şi din completul de judecată care a soluţionat recursul din dosarul nr. x/2017, identic cu prezenta pricină, ambele litigii având ca reclamant Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Buhuşi şi acelaşi obiect, respectiv obligarea la restituirea unei plăţi nedatorate.

A mai arătat şi că, în prezenta cauză, a fost pronunţată decizia nr. 673/24.11.2021 de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, hotărâre care conţine unele pasaje din decizia nr. 52/04.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 (care a fost soluţionat de un complet de judecată din care au făcut parte şi judecătorii împotriva cărora a formulat cererea de recuzare).

Recurentul-pârât a apreciat că preluarea pasajelor din decizia nr. 52/2022 (integrate în decizia nr. 673/2021 a Tribunalului Bacău), dar şi împrejurarea că dosarul este, în etapa recursului, la completul din care au făcut parte aceiaşi judecători ca şi în dosarul nr. x/2017, ridică suspiciuni din punct de vedere al imparţialităţii membrilor completului de judecată.

În acest sens, recurentul a considerat că cei doi magistraţi, ale căror pasaje au fost copiate integral în decizia nr. 673/2021 a Tribunalului Bacău şi care au analizat, implicit, inclusiv legalitatea acestei decizii, nu pot fi imparţiali, fiind puşi în situaţia de a-şi cenzura propria hotărâre, lucru care, evident, nu s-a întâmplat, aceste aspecte fiind întărite şi de opinia separată formulată cu ocazia soluţionării recursului.

Faptul că judecătorii aveau formată o convingere asupra soluţiei, prin prisma soluţiei pronunţate în cadrul dosarului nr. x/2017, relevă, în opinia recurentului, lipsa imparţialităţii acestora.

Astfel, aceştia au fost puşi în faţa situaţiei de a-şi cenzura propria hotărâre (care a fost redată în prezentul dosar în cuprinsul deciziei nr. 673/2021), lucru care nu s-a întâmplat, dosarul finalizându-se cu o soluţie previzibilă, respectiv respingându-se recursul formulat.

Concluzionând, recurentul a susţinut că din moment ce judecătorii împotriva cărora a formulat cererea de recuzare erau ţinuţi, în cadrul prezentului dosar, de soluţia pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2017 (dosar cu acelaşi obiect, aceleaşi părţi şi aceleaşi situaţii cu cele din prezenta pricină), nu îşi puteau schimba propria soluţie, iar opinia separată pronunţată în recurs accentuează faptul că cei doi membri ai completului de judecată nu au putut fi imparţiali, respectiv că şi-au menţinut poziţia expusă în dosarul nr. x/2017.

4. Apărări formulate în cauză

În data de 10.08.2023, a formulat întâmpinare intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Buhuşi, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea încheierii recurate ca legală şi temeinică, susţinând că niciuna dintre situaţiile enunţate în cererea de recuzare nu se înscrie în susţinerea motivelor invocate, iar împrejurarea evocată de petent nu se încadrează în temeiurile de drept invocate şi nici nu poate conduce la concluzia că cei doi judecători sunt puşi în situaţia de a-şi cenzura propria hotărâre.

A arătat că dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu pot constitui un motiv temeinic pentru a ridica o asemenea obiecţie, şi anume lipsa de imparţialitate a judecătorilor recuzaţi ca urmare a unei decizii judecătoreşti pronunţate anterior într-un alt dosar, după cum nici dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. nu sunt incidente.

Faptul că decizia nr. 673/24.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în prezentul dosar, conţine pasaje preluate din decizia nr. 52/04.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, nu este de natură să înlăture prezumţia de imparţialitate a judecătorilor recuzaţi, pentru că nu există niciun act din care să rezulte că ar fi soluţionat pricina nerespectând legea şi relevanţa juridică a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

În data de 16.08.2023, intimata, prin reprezentant convenţional avocat B., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, fiind dezvoltate, în esenţă, apărări similare cu cele formulate prin cea dintâi întâmpinare.

Astfel, a susţinut că aspectele invocate de către recurent privesc o altă cauză în care recurentul nu a fost parte, motiv pentru care temeiul de drept invocat nu este aplicabil, aspect ce rezultă în mod expres din conţinutul art. 42 (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv judecătorii să-şi fi exprimat anterior părerea cu privire la cauza dedusă judecăţii în dosarul pendinte. În ceea ce priveşte motivul de recuzare întemeiat pe art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., a arătat că recurentul îşi exprimă, în fapt, propria nemulţumire legată de soluţia pronunţată în cauză, încercând să obţină, astfel, un recurs la recurs, argumentele sale vizând în special soluţia pronunţată de instanţă în recursul care soluţionează cauza, iar nu aspectele legate de nereguli în soluţionarea cererii de recuzare.

În data de 28 februarie 2025, recurentul a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului; totodată, a invocat şi motive noi faţă de cele expuse prin cererea de recurs iniţială, respectiv a solicitat să fie analizat în subsidiar şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 30.10.2024 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 05.03.2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi expuse:

Prin cererea de recurs dedusă judecăţii, recurentul a criticat, în esenţă, modalitatea în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ. în soluţionarea cererii de recuzare formulate împotriva a doi dintre membrii instanţei de recurs, considerând că soluţia de respingere a cererii formulate a fost pronunţată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului imparţialităţii subiective a judecătorului, în condiţiile în care judecătorii au soluţionat aceeaşi problemă de drept în dosarul nr. x/2017, iar în cauză au formulat cerere de abţinere.

Critica, deşi se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât pune în discuţie pretinsa încălcare a unor norme de procedură, este nefondată.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa imparţialităţii magistratului, astfel cum a fost sintetizată de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 217/2020, este conturată de următoarele elemente: "imparţialitatea magistratului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă. Imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, atitudinea părtinitoare a judecătorului într-o anumită cauză urmând a fi dovedită; în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate, aşadar, se poate aplica testul obiectiv pentru a determina dacă judecătorul oferă suficiente garanţii pentru a exclude orice bănuială legitimă în privinţa sa (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, parag. 30). În aplicarea acestui test, opinia părţii cu privire la imparţialitatea judecătorului cauzei este importantă, dar nu decisivă. Esenţial este ca bănuielile referitoare la imparţialitate să poată fi justificate rezonabil, caz în care judecătorul bănuit de incompatibilitate trebuie să se retragă de la soluţionarea cauzei (Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunţată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, parag. 113, Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Micallef împotriva Maltei, parag. 98). De asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că nu există o delimitare clară între aspectul obiectiv şi cel subiectiv şi că, pentru a statua asupra imparţialităţii judecătorului, acelaşi act al unui judecător poate fi analizat atât prin prisma demersului subiectiv, cât şi a celui obiectiv (Hotărârea din 5 februarie 2009, pronunţată în Cauza Olujic împotriva Croaţiei, parag. 57 şi următoarele, Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunţată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, parag. 114)".

În acord de criteriile de imparţialitate expuse, întemeiat a apreciat curtea de apel că motivele invocate de titularul cererii de recuzare nu se circumscriu situaţiei de incompatibilitate reglementate de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ., oferind argumente concludente împărtăşite de instanţa de recurs şi a căror reluare în cuprinsul prezentelor considerente ar avea caracter superfluu.

Astfel, se reţine că textul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează antepronunţarea judecătorului în speţa dedusă judecăţii, atunci când lasă de înţeles ce soluţie va da, iar nu şi când a mai soluţionat un litigiu în care s-a invocat aceeaşi problemă de drept (aşa numitele cauze repetitive).

Invocarea de către recurentul petent, ca argument al cererii de recuzare, a existenţei unei decizii de speţă pronunţate într-un dosar distinct de cel care formează obiectul prezentei judecăţi, chiar dacă vizează chestiuni similare, nu este de natură a afecta imparţialitatea judecătorilor care au pronunţat hotărârea şi în respectivul dosar.

Pe de altă parte, textul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. vizează existenţa unor elemente care nasc întemeiat suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorului.

În acest sens, se reţine că ipoteza în care judecătorul este învestit în cauze succesive cu dezlegarea aceleiaşi probleme de drept nu denotă prejudecata ori părtinirea magistratului, de natură să fundamenteze incidenţa situaţiilor de incompatibilitate invocate în susţinerea cererii de recuzare, iar dezlegările date reprezintă practică judiciară, iar nu o prejudecată sau o părtinire, ca elemente care aduc atingere imparţialităţii instanţei, astfel cum, de altfel, s-a reţinut şi în jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Micallef contra Maltei, par. 93).

Prin analogie, dacă ar fi acceptată interpretarea propusă de recurent, ar însemna că un judecător nu ar putea fi învestit cu soluţionarea aceleiaşi probleme de drept pe care a soluţionat-o anterior, ceea ce înseamnă că oricare dintre părţile litigiului ar urmări ca pricina să fie judecată de un magistrat care nu a mai fost învestit cu aceleaşi probleme de drept în speranţa obţinerii unei hotărâri opuse dezlegărilor anterioare. Or, în condiţiile în care scopul actului de justiţie este tocmai acela de a promova o practică judiciară unitară, acceptarea interpretării propuse de recurent ar fi contrară dezideratului asigurării unei jurisprudenţe unitare, iar o asemenea ipoteză este incompatibilă cu raţiunea şi demersurile prin care se urmăreşte reglarea divergenţelor de jurisprudenţă.

Cu alte cuvinte, se apreciază că situaţiile de incompatibilitate reglementate de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ. nu vizează părtinirea ori prejudecata judecătorului prin raportare la problemele de drept dezlegate anterior, aşa cum pretinde recurentul.

În egală măsură, se cuvine menţionat imperativul unei jurisprudenţe unitare, ca o componentă a dreptului părţilor la un proces echitabil, jurisprudenţa CEDO însăşi subliniind, consecvent, obligaţia pentru statele contractante de a-şi organiza sistemul judiciar astfel încât să evite practica judiciară divergentă.

Pentru considerentele expuse, constatând că sunt nefondate criticile formulate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Va respinge, totodată, şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată, care nu a dovedit, în condiţiile art. 494 cu referire la art. 452 C. proc. civ., avansarea sumelor pretinse cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 27 februarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2025.