Jurisdictional Conflict Over Civil Claims for Data Access and Damages: Competence of Civil Courts Versus Administrative Jurisdiction Under GDPR and Romanian Law

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Arad, a solicitat următoarele:

- obligarea operatorilor să pună la dispoziţia reclamantului toate datele cu caracter personal prelucrate prin Instrumentele Standard de evaluare C2 din data de 10.06.2020, respectiv Rapoartele 300.301 şi 302, şi să îi furnizeze, în mod clar şi exact, toate informaţiile aferente cererii de acces, conform legii;

- să se constate faptul că datele sale cu caracter personal, au fost prelucrate de aceşti operatori fără respectarea legii;

- obligarea operatorilor la plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciu moral, în valoare de 10 RON/zi în care datele nu i-au fost puse la dispoziţie.

Prin sentinţa civilă nr. 478 din 21 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocată de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contecios administrativ şi fiscal.

Astfel, instanţa a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 363/2018, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 102/2005, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, art. 1 şi art. 2 din decizia nr. 775/2021 şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, apreciind că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este secţia contencios adminsitrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului situat în Timişoara, judeţul Timiş.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 766 din 30 septembrie 2024, Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În fundamentarea acestei soluţii, raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată, prevederile pct. 155 din decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, art. 4 pct. 7, art. 79 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 2016/679 şi art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., instanţa a apreciat că judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul operatorului de date personale (Penitenciarul Arad) este competentă a soluţiona cauza.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Arad, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 490 din 06 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea a constatat ivit conflcitul negativ de competenţă între Judecătoria Arad, Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Bucureşti; a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată şi motivarea excepţiei necompetenţei materiale prin notele scrise depuse de reclamant, la 09 decembrie 2024, precum şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) raportat la alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 58 din Legea nr. 363/2018, instanţa a apreciat că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantului.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Arad să îi pună la dispoziţie toate datele cu caracter personal prelucrate prin Instrumentele Standard de evaluare C2 din 10 iunie 2020, respectiv Rapoartele 300, 301 şi 302, fără respectarea legii, şi obligarea acestora la plata unor daune morale, invocând dispoziţiile art. 79 şi 82 din Regulamentul General privind Protecţia Datelor (UE) 2016/679 coroborat cu art. 24 din Legea nr. 102/2005 şi art. 58 din Legea nr. 363/2018.

Norma specială prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghe a prelucării datelor cu caracter personal, republicată, nu prevede în mod expres competenţa materială a instanţei chemate să se pronunţe asupra cererii prin care se urmăreşte apărarea drepturilor garantate de legislaţia aplicabilă, sens în care determinarea acesteia se face prin raportare la obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Totodată, prevederile art. 79 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) stabilesc că acţiunile introduse împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de operator sunt prezentate în faţa instanţelor din statul membru unde operatorul sau persoana împuternicită de operator îşi are un sediul.

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl reprezintă obligaţia de a face, neevaluabilă în bani, din moment ce reclamantul urmăreşte, prin demersul judiciar iniţiat, valorificarea dreptului de acces la informaţiile cu caracter personal, reglementat de art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 2016/679, iar pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Arad sunt chemaţi în judecată în calitatea lor de operator de date, în accepţiunea art. 4 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 2016/679.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., "Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă (...) h) cererile privind obligaţiile de a face sau a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe".

Pe cale de consecinţă, în raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere elementele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că Judecătoria Arad, secţia civilă, este instanţa competentă material să soluţione cauza dedusă judecăţii, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului Penitenciarul Arad, operatorul de date personale, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.