Invalidity of hunting quota order due to reliance on expired technical instructions and unverified supplementary quota authorization

Şedinţa publică din data de 12 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 03.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, prin ministru, a solicitat anularea prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 şi art. 11 ale Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la specia căprior pentru perioada 1 mai 2022-30 aprilie 2023, precum şi a prevederilor Anexei aceluiaşi ordin, intitulată "Centralizator privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 01.05.2022-30.04.2023, la specia căprior", publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 357 bis/27.04.2023.

Totodată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării prevederilor art. 1-5 din acelaşi ordin, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În şedinţa publică din data de 04.09.2023, instanţa de fond a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, formulate în cauză de către B., C., D., E., F., G. şi de H..

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.09.2023, instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii şi excepţia tardivităţii cererii de suspendare a executării, invocate de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin întâmpinare.

Totodată, Curtea de apel a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociaţia "A.", privind suspendarea executării prevederilor art. 1-5 şi a Anexei din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023 şi a admis cererile de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, cereri formulate de către intervenienţii B., C., cu sediul în Măgura Ilvei, D., E., F., G. şi H..

În şedinţa publică din 09.10.2023, Curtea a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, formulată în cauză de către intervenientul I..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 158 din 31 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Au fost admise cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor formulate de către intervenienţii B., C., D., E., F., G., H. şi I..

A fost obligată reclamanta Asociaţia "A." să achite pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor suma de 181 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea intervenientei accesorii B. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Asociaţia "A.", întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta- reclamantă a arătat că sentinţa recurată nu cuprinde motivele respingerii cererii de anulare a prevederilor art. 2, 3 5 şi 6-11 din Ordinul MMAP nr. 1064/2023, astfel încât în cauză este incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii judecaroreşti.

În acelaşi timp, s-a susţinut că este incident şi motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în: art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 30, art. 31, art. 42 şi art. 77 din Legea nr. 24/2000; art. 1 lit. h), art. 6 alin. (1) lit. f) şi alin. (2), art. 23 alin. (1) lit. d), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, coroborate cu Anexa 1, pct. 3, a aceleiaşi legi; art. 34, coroborat cu art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, raportate la dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi 38 din O.U.G. nr. 57/2007.

În ceea ce priveşte articolul 5 din ordinul contestat, recurenta- reclamantă a susţinut, în esenţă, că acesta a fost adoptat cu încălcarea art. 21 din Legea nr. 24/2000 şi a practicii instanţelor de judecată, având acelaşi conţinut cu art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1460/2021, care a fost anulat prin sentinţa nr. 29/23.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 2482/11.05.2023 a ÎCCJ.

De asemenea, art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1064/2023 nu are o fundamentare în referatele de aprobare a ordinului, contravine dispoziţiilor art. 6 şi 77 din Legea nr. 24/2000, pentru că nu conţine o regulă aptă să asigure stabilitatea şi eficienţa legislativă, permite nelegal suplimentarea cotei de recoltă/vânătoare la specia căprior de mai multe ori pe an sau sezon de vânătoare, instituie în sarcina administratorului atribuţia de a permite vânarea suplimentelor de cotă şi instituie reguli de competenţă şi de procedură pentru aprobarea/suplimentarea cotelor, contrar prevederilor Legii nr. 407/2006.

Un alt set de critici formulate şi amplu dezvoltate în recurs vizează nemotivarea respingerii argumentului de nelegalitate a prevederilor art. 1 din ordin şi a Anexei ordinului, dezvoltat la capitolul III din cerere şi din concluziile scrise, dar şi inserarea unor considerente contradictorii sau străine cauzei, încălcarea autorităţii de lucru judecat şi aplicarea greşită a normelor de drept material în legătură cu acestea, cuprinse în Legea nr. 407/2006.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, şi excepţia lipsei de interes a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, s-a susţinut în întâmpinare că, în speţă, acţiunea nu mai are rol preventiv întrucât Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1064/2023 şi-a încetat valabilitatea la data de 15 februarie 2024, când, potrivit prevederilor din Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a încheiat perioada de vânătoare la femelele de căprior.

Exemplarele de căprior aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1064/2023 au fost deja extrase (recoltate) din fondurile cinegetice, acestea nemaiputând fi readuse la viaţă şi eliberate în fondurile cinegetice, argumente similare regăsindu-se şi în decizia nr. 3984/20.09.2023, pronunţată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2023, având ca obiect suspendarea executării Ordinului MMAP nr. 912/2022.

Prin urmare, scopul urmărit prin formularea acţiunii nu mai există, astfel încât interesul nu mai îndeplineşte condiţia de a fi actual.

Cât priveşte fondul cauzei, în întâmpinare s-a arătat că instanţa de fond a respins în mod corect cererea de anulare Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1064/2023.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este întemeiat, pentru că sentinţa atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ. şi cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de fond argumentând în mod temeinic soluţia dispusă în litigiul dedus judecăţii, respectiv motivele pentru care a respins acţiunea reclamantei A. având ca obiect anularea actului administrativ ca nefondată. Mai mult, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Referitor la aspectele care ar putea fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., care vizează ipoteza "când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat", intimatul-pârât a arătat, pe de o parte, că hotărârile judecătoreşti invocate de asociaţie au fost pronunţate în cauze care au un obiect diferit, iar, pe de altă parte, faptul că recurenta-reclamantă omite să indice şi unele hotărâri judecătoreşti care i-au fost defavorabile.

Cu privire la Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10152/1995 prin care au fost aprobate Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, a susţinut aceasta nu a fost abrogată în mod expres de Legea nr. 24/2000, ci a subzistat până în anul 2022, când a fost abrogată expres prin art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2847/2022 (adoptat în data de 02.11.2022 şi intrat în vigoare la data de 14.11.2022) privind aprobarea Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea, în care prevederile Deciziei nr. 10152/1995 au fost menţinute într-o proporţie covârşitoare.

Legat de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimatul-pârât a formulat apărări detaliate raportate la argumentele recurentei-reclamante, susţinând că aceasta solicită anularea unui act administrativ normativ care îndeplineşte toate condiţiile legale şi că instanţa de fond a respins în mod corect cererea de anulare Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1064/2023.

4.2. De asemenea, intimata-intervenientă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 24 octombrie 2024, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului şi excepţia şi lipsei de interes în formularea căii de atac, pentru motivele arătate pe scurt în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Faptul că ordinul contestat îşi încetase aplicabilitatea la momentul promovării căii de atac nu echivalează cu o lipsă de interes în formularea şi susţinerea recursului, întrucât legalitatea actului administrativ dedus judecăţii în contenciosul administrativ se analizează prin raportare la circumstanţele de fapt şi de drept relevante la data emiterii acestuia, iar abrogarea sau încetarea efectelor acestuia nu împiedică posibilitatea înlăturării ori reparării efectelor vătămătoare ce ar fi putut fi cauzate în perioada în care el a fost în vigoare.

În susţinerea excepţiei lipsei de interes, intimatul-pârât a invocat un precedent judiciar constând în decizia nr. 3984/20.09.2023, pronunţată de ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, dar raţionamentul urmat în acea decizie nu poate fi preluat şi în cauza de faţă, pentru că litigiul soluţionat prin decizia nr. 3984/2023 nu a avut ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ, ci o cerere de suspendare a executării, în care interesul procesual se raportează la cerinţa existenţei unei pagube iminente, care ar putea fi preîntâmpinată prin suspendarea executării actului administrativ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea recurată în raport cu motivele de casare invocate şi ţinând seama de apărările intimaţilor şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care nu vizează chestiuni de fapt, ci are ca scop verificarea conformităţii sentinţei atacate cu regulile de drept aplicabile.

Instanţa de control judiciar nu are obligaţia de a examina şi trata explicit fiecare argument, ci este îndreptăţită să grupeze susţinerile părţii, pentru a le răspunde prin considerente comune, care să se încadreze într-un raţionament juridic corespunzător cazurilor de casare invocate.

De asemenea, se impune precizarea că exercitarea controlului judiciar este circumscrisă motivelor de recurs formulate în termenul prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac, nefiind posibilă completarea acestora prin intermediul altor acte de procedură, cum ar fi concluziile scrise, cu depăşirea termenului legal.

Cu privire la motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest text normativ este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, aspecte ce echivalează cu o nemotivare.

Instanţa de control judiciar constată însă că această critică nu este întemeiată în speţă, nefiind identificate ale încălcări ale cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. ori ale exigenţelor respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin prisma modului în care instanţa de fond a cercetat argumentele părţilor şi a expus considerentele pe care se fundamentează soluţia.

Judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele de fapt şi de drept invocate de părţi, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, iar motivele care au fundamentat soluţia sunt prezentate în mod coerent şi convingător, permiţând exercitarea controlului judiciar. Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate susţinerile părţilor, acestea fiind sintetizate şi subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

Faptul că în motivarea sentinţei considerentele instanţei nu au fost structurată conform motivelor din cererea de chemare în judecată, pentru fiecare articol din ordinul contestat, ori că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic pe care se bazează soluţia nu prezintă aptitudinea de a conduce la incidenţa motivului de casare menţionat, urmând ca aspectele invocate să fie analizate în contextul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023, adoptat la 26.04.2023 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 357/27.04.2023, are ca obiect aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada 1 mai 2023-30 aprilie 2024, anexa ordinului conţinând Centralizatorul privind cotele de recoltă pentru specia şi perioada indicate.

Potrivit situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă, Ordinul nr. 1064/2023 a fost emis în baza referatelor de aprobare nr. DGB/121.400/2.03.2023 şi nr. DGB/121.601/25.04.2023 ale Direcţiei generale biodiversitate, a Avizului Consiliului Naţional de Vânătoare nr. 2/2023 şi s-a întemeiat pe prevederile art. 34 şi 36 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, ale art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, precum şi ale art. 57 alin. (1), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

În Referatul de aprobare nr. DGB/121.400/02.03.2023 se menţionează că "gestionarii fondurilor cinegetice au desfăşurat acţiuni specifice studiului de evaluare a speciilor sedentare de interes cinegetic, în perioada iunie 2022 - februarie 2023" şi că "acţiunile de evaluare au fost coordonate de către gărzile forestiere fiind realizate în conformitate atât cu prevederile Cap. II, pct. 4 - 13 din "Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă" aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cât şi cu prevederile Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2847/2022, în acord cu îndrumările transmise de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Scrisoarea nr. 51003/RS/16.01.2023".

Prin acelaşi referat s-a arătat că "mărimea cotei de recoltă propusă spre aprobare nu influenţează statutul de conservare al speciei, nivelul populaţiei având un trend uşor crescător, neexistând factori care să influenţeze starea de sănătate a populaţiilor sau mortalităţi".

Prin Scrisoarea nr. 51003/RS/16.01.2023, la care face trimitere referatul de aprobare nr. DGB/121.400/02.03.2023, ministerul pârât, în calitatea sa de administrator al faunei cinegetice, a transmis către toate gărzile forestiere, pentru gestionarii de fonduri cinegetice/custozilor ariilor naturale protejate, lămuriri cu privire la modul în care ar trebui să se efectueze evaluarea vânatului şi propunerea cotelor de recoltă.

Acţiunile de evaluare, care au început în luna mai 2022 şi au continuat la începutul anului 2023, urmau a fi supuse atât Instrucţiunilor tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, pentru prima etapă, cât şi Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2847/2022, pentru etapa de la începutul anului 2023.

În ceea ce priveşte stabilirea propunerilor de cote de recoltă, pârâtul a menţionat că se vor lua în considerare efectivele optime pentru principalele specii sedentare de faună sălbatică de interes cinegetic determinate potrivit Ordinului nr. 393/2002 şi aprobate prin Ordinul nr. 512/2004, conform formulelor prezentate la art. 83, art. 85 şi art. 87 din Instrucţiunile pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul nr. 2847/2022.

Sub aspectul temeiurilor de drept, instanţa de fond a reţinut că art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 stabileşte obligaţia pârâtului, ca administrator al faunei cinegetice, de a "stabili şi aproba anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare", iar art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 407/2006, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, stabileşte că "gestionarii sunt obligaţi să asigure gospodărirea faunei de interes cinegetic, cu respectarea principiului durabilităţii, pe baza studiilor de evaluare şi a planurilor de management cinegetic întocmite pentru fiecare fond cinegetic, pentru perioada de valabilitate a contractului de gestionare", studii care, pentru speciile sedentare, "se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare".

De asemenea, art. 56 din Legea nr. 407/2006 prevede că "în scopul administrării şi gestionării fondului cinegetic într-o concepţie unitară, administratorul elaborează şi aprobă, cu avizul Consiliului Naţional de Vânătoare, în limita prevederilor prezentei legi, regulamente, instrucţiuni şi reglementări tehnice" şi că "actuala strategie cinegetică şi actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea vor fi revizuite în concordanţă cu prezenta lege şi cu reglementările internaţionale la care statul român este parte, ori de câte ori este necesar, cu consultarea asociaţiilor, uniunilor sau federaţiilor reprezentative la nivel naţional şi internaţional".

Prin urmare, ministerul pârât, în calitate de administrator al faunei cinegetice, are obligaţia legală de a asigura cadrul tehnic şi juridic şi de a coordona modalitatea de aplicare, în concret, a acestui cadru la întocmirea studiilor de evaluare ale speciilor sedentare de interes cinegetic.

În acest context, instanţa de fond a validat teza pârâtului, în sensul că acţiunile de evaluare şi propunerile de cote de la gestionarii fondurilor cinegetice pentru sezonul de vânătoare 2023/2024, derulate în intervalul mai 2022- februarie 2023, au fost efectuate atât în baza Instrucţiunilor tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cât şi a Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2847/2022, acestea din urmă intrând în vigoare la data de 14.11.2022.

Acest argument este însă contrar realităţii normative şi a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale, pentru că, în realitate, instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu mai erau în în vigoare în perioada în care au fost întocmite procedurile şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii ordinului contestat în prezenta cauză, având în vedere dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996), care instituiau un termen clar si neechivoc de ieşire din vigoare a legislaţiei secundare emise în baza Legii nr. 26/1976, respectiv a actelor administrative cu caracter normativ constând în regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea (septembrie 1998):

"Actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României".

Aşadar, contrar concluziei primei instanţe şi apărărilor intimaţilor, se constată că la prima etapă de evaluare au fost avute în vedere instrucţiuni care, nemaifiind în vigoare, nu puteau fundamenta emiterea unui ordinu care să se bazeze pe evaluări reale ale efectivelor speciilor de căprior; faptul că a doua etapă de evaluare, realizată în perioada de iarnă, în absenţa vegetaţiei, a fost ulterioară intrării în vigoare a Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2847/2022, nu este în măsură să înlăture retroactiv precaritatea primei etape de evaluare şi nu poate confirma existenţa unui "trend uşor crescător", aşa cum s-a reţinut în referat, astfel că, în lipsa unei ierarhizări prevăzute de o normă juridică, nu poate fi considerată în mod singular ca fiind hotărâtoare în evaluarea efectivelor de faună.

Or, aprobarea cotelor de recoltă la specia căprior (capreolus capreolus) în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 este un act de administrare a faunei cinegetice şi trebuie să fie fundamentată pe evaluarea efectivelor de faună, în scopul gestionării durabile a acesteia.

În concluzie, este întemeiată susţinerea recurentei-reclamante în sensul că aprobarea cotelor de recoltă la specia căprior, prevăzute de Anexa O.M.M.A.P. nr. 912/2022, prin art. 1 din acelaşi ordin, pe baza unor evaluări ale efectivelor de faună efectuate conform Instrucţiunilor aprobate prin Decizia M.A.P.P.M. nr. 10.152/1995, încalcă dispoziţiile art. 56 alin. (1), raportat la art. 17 din Legea nr. 407/2006, dar şi dispoziţiile art. 6 şi art. 7, art. 20, art. 21, art. 22 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

După cum s-a susţinut în cererea de recurs (în care partea a indicat decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 2482/11.05.2023), acest aspect de nelegalitate a fost deja supus analizei instanţei şi tranşat în sensul arătat şi în alte litigii anterioare, soluţionate definitiv, purtate între aceleaşi părţi; chiar dacă au avut drept obiect contestarea unor ordine care vizau specii de faună sau perioade diferite, astfel încât nu ar putea atrage autoritatea de lucru judecat sub aspectul ei negativ reglementat în art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., dezlegările anterioare ale instanţelor nu pot fi ignorate din punctul de vedere al efectului pozitiv, în virtutea căruia, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat, aşa cum este reglementat în prezent de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oferă părţilor posibilitatea de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, instituind, pentru instanţa care judecă litigiul ulterior, obligaţia să aibă în vedere ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă şi să îşi fundamenteze propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în condiţiile în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.

Motivul de nelegalitate astfel reţinut prin raportare la nelegalitatea procedurii de evaluare a efectivelor de vânat se răsfrânge atât asupra articolului 1 şi anexei Ordinului nr. 1064/2023, referitoare la aprobarea cotelor de recoltă pentru perioada 1 mai 2023- 30 aprilie 2024, cât şi asupra articolelor care fac referire explicită la cotele de recoltă aprobate "prin prezentul ordin" sau la exemplarele recoltate "în condiţiile prezentului ordin" (art. 2, art. 3, art. 4, art. 7).

În altă ordine de idei, art. 4 din ordin, referitor la situaţia producerii de pagube culturilor agricole sau silvice de către exemplare de căprior în cursul perioadei de vânătoare prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 407/2006 sau în afara acesteia conţine norme administrative neclare, care nu au aptitudinea de a asigura stabilitatea şi eficienţa legislativă şi nu au o fundamentare suficientă în documentaţia premergătoare emiterii ordinului.

Prin art. 4 din ordin se permite aprobarea unui număr suplimentar de exemplare de căprior faţă de cel stabilit prin cota de recoltă pentru motivul "producerii de pagube" fără ca această noţiune să fie definită, astfel că textul articolului nu este clar, precis şi suficient pentru aplicarea sa şi este lipsit de o fundamentare suficientă în referatul de aprobare, în contextul în care obiectul Ordinului este aprobarea cotelor de recoltă prevăzute, iar nu crearea unui cadru juridic pentru aprobarea ulterioară a unor cote de recoltă suplimentare, ori de câte ori se consideră că s-ar produce pagube. De asemenea, se prevăd atribuţii ale structurilor teritoriale de specialitate ale Gărzii Forestiere Naţionale, fără o delimitare clară în raport cu aria de competenţă a autorităţii centrale care răspunde de vânătoare, în condiţiile în care art. 1 şi 5 din O.U.G. nr. 77/2021 privind înfiinţarea Gărzii Forestiere Naţionale prevăd că aceasta este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale care răspunde de silvicultură, iar cu privire la fondul cinegetic naţional are doar atribuţii de a controla aplicarea regimului cinegetic şi de a realiza sinteze şi analize de risc.

În ceea ce priveşte articolul 5 din ordin, Înalta Curte constată că acesta a fost reglementat cu scopul declarat al aplicării art. 34 din Legea nr. 407/2006, conform căruia:

"(1) În interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major, pe suprafeţele din perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, aeroporturi, gări, unităţi militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor şi a câinilor hoinari se realizează în condiţiile prezentei legi şi ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate de gestionarul fondului cinegetic limitrof, pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administraţiei suprafeţei împrejmuite, după caz, şi cu acordul prealabil al proprietarului de teren.

(2)Exemplarele de vânat dobândite în condiţiile alin. (1) aparţin gestionarului."

Or, art. 5 din Ordinul nr. 1064/2023 prevede posibilitatea suplimentării cotei de recoltă, fără ca din interpretarea art. 34 al Legii nr. 407/2006 să rezulte abilitarea MMAP de a stabili/aproba cote suplimentare de recoltă (pentru situaţiile în care: cotele de recoltă au fost realizate sau nu a fost aprobată cotă de recoltă sau nu este perioadă de vânătoare) printr-o dispoziţie specială care să deroge de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, motiv pentru care instanţa de control judiciar reţine ca fiind întemeiate argumentele recurentei- reclamante.

În plus, Înalta Curte constată că art. 5 din Ordinul nr. 1064/2023 are acelaşi conţinut cu articolul 5 din Ordinul MMAP nr. 1460/2021, care a format obiect al controlului judecătoresc în cauza soluţionată definitiv prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 2482/11.05.2023.

În decizia respectivă s-a reţinut că art. 5 din Ordinul MMAP contravine dispoziţiilor art. 6 şi art. 77 din Legea nr. 24/2000, raportate la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară şi suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă, iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea 407/2006. Dimpotrivă, din textul art. 34 din Legea 407/2006, rezultă cu claritate că vânarea exemplarelor de faună sălbatică aflate în intravilan se face în limitele/cu respectarea cotelor de recoltă şi a derogărilor stabilite, în condiţiile în care cotele se stabilesc în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006, iar derogările se stabilesc în baza art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007.

S-a conchis că dispoziţiile art. 34 din Legea 407/2006 nu autorizează MMAP să suplimenteze cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic sau să aprobe noi cote de recoltă, diferite de cele aprobate prin ordinul anual, printr-o procedură distinctă de cea stabilită la art. 6 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, în vederea recoltării/vânării acestor specii pe tot timpul anului, în intravilanul localităţilor, ceea ce înseamnă că, din perspectiva art. 34 din Legea 407/2006, nu există necesitatea emiterii/adoptării art. 5 din ordinul contestat.

După cum se poate observa, aceste considerente analizează conformitatea normei administrative cu normele juridice cu forţă superioară cuprinse în Legea nr. 407/2006 şi au valoare de principiu, în măsură să orienteze conduita autorităţii emitente a ordinelor anuale de aprobare a cotelor de recoltă, fără diferenţieri în funcţie de specia de interes cinegetic în discuţie.

Astfel, deşi acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov priveşte un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinului MMAP nr. 1460/2021, care a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru specii diferite de faună de interes cinegetic, considerentele reţinute mai sus îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Referitor la articolele 6, 8, 9,10 şi 11 din Ordinul nr. 1064/2023, Înalta Curte reţine însă că, deşi anularea acestora a fost solicitată prin petitul cererii de chemare în judecată, nici în motivarea acţiunii, nici în motivele de recurs nu se regăsesc motive explicite de nelegalitate care să vizeze conţinutul normativ şi potenţialul vătămător al articolelor respective, despre care nu se poate afirma că s-ar afla în strânsă interdependenţă cu art. 1, şi care să conducă la reformarea sentinţei în ceea ce le priveşte.

6. Temeiurile de drept ale soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. şi va casa sentinţa recurată.

Rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea, în limitele care decurg din prezentele considerente, în sensul anulării prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5 şi art. 7 şi a Anexei Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023 şi, în consecinţă, va respinge cererile de intervenţie formulate în interesul pârâtului, în condiţiile art. 67 din C. proc. civ., dar şi cererile de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nemaiavând calitatea de parte care a pierdut procesul, conform art. 453 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Asociaţia "A." împotriva sentinţei nr. 158 din 31 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Anulează prevederile art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5 şi art. 7 ale Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada 1 mai 2023-30 aprilie 2024, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 357 din 27 aprilie 2023.

Anulează Anexa la ordinul nr. 1064/2023, intitulată "Centralizator privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 01.05.2023 - 30.04.2024, la specia căprior", publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 357bis din 27 aprilie 2023.

Respinge capetele de cerere privind anularea art. 6, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 ale Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023, ca nefondate.

Respinge cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor formulate de către intervenienţii B., C., D., E., F., G., H. şi I..

Respinge cererile de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulate de pârât şi de intervenienta accesorie B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.